A fi prea protectiv sau a-ți căli copilul pentru greutățile vieții?

4

În ultimul timp, mai ales de când piticul meu merge la creșă, am auzit foarte des că este mai bine să se călească de mic, să de obișnuiască cu greutățile că viața e grea și mai târziu oricum va suferi diferite traume. Tot în categoria asta intră (desigur cu mici nuanțe) și concepția conform căreia copiii se-nvață în brațe, trebuie obișnuiți să doarmă singuri în pat și chiar în altă cameră cât mai repede după naștere, trebuie dezvățați să plângă după mama lor și ignorați când fac crize de furie, deoarece își vor manipula părinții etc. Este de mirare că unor mame li se pare normal ca un copil mic să fie certat, amenințat cu bătaia la creșă/la grădiniță sau să fie pedepsit. Alți părinți își forțează copiii să dea piept cu propriile temeri în speranța în care se vor vindeca de acestea. De exemplu, copiii sunt obligați să se dea pe tobogan, deși le este frică, să stea în brațe la Moș Crăciun pentru o poză deși acesta le provoacă teamă, să intre în apa mării, deși sunt înfricoșați etc. Toate acestea fac parte din încercarea părinților de a forma copii puternici, independenți.

Educație spartană sau ultra-protectivă?

Da, viața e grea și plină de nenumărate frustrări, iar copiii noștri se vor lovi de multe situații dure. Dar pentru asta, nu cred că trebuie să le oferim o educație spartană din fragedă copilărie. Este ca și cum s-ar anunța o foamete și le-am reduce copiilor porțiile de mâncare pentru a-i pregăti pentru ceea ce urmează.

La polul opus se situează atitudinea ultra protectivă, de mamă-cloșcă care nu-și lasă copilul să facă niciun pas singur, fără să îi sară în ajutor. Mamele care consideră că niciodată copilul lor nu este pregătit de intrarea în colectivitate.  Mamele care cheamă salvarea la primele semnale de febră ale copilului. Cele care nu oferă libertate de mișcare, care gândesc în locul copilului. Care dau medicamente preventiv sau îl îndoapă cu tot felul de siropuri și pastile, deși copilul nu are nimic. Care nu-și scot copilul din casă de când cade prima brumă și până vine primăvara. Mamele care nu pleacă nicăieri cu copilul în primii ani de teamă să nu pățească ceva. Care îi îmbracă la 10 grade de parcă ar fi mijlocul iernii. Mamele care sunt cu șervețelul umed în mână în continuu, care sterilizează totul de frica microbilor etc. Am întâlnit mame care își ștergeau copiii pe mâini după fiecare scară urcată la tobogan, ștergeau leagănele în care urmau să se urce copiii lor sau nu-i lăsau să se joace în nisip, din cauză că se murdăresc. Sau părinți care își stresează într-una copiii cu sfaturi și sugestii cum să se joace, cum să relaționeze cu cei din jur etc.

Unii părinți, din dorința lor de a-l feri pe bebeluș de frustrări și eforturi inutile, încearcă să anticipeze nevoile acestuia sau nu-i implică în treburile casei, făcând totul în locul lor. Alții încearcă să-și protejeze copiii în mod exagerat de situațiile care le provoacă teamă acestora.

Evident, că, mai ales când bebelușul este mic, mai ales la primul copil, suntem stresate și îngrijorate pentru siguranța și sănătatea lui și avem tendința de a-l proteja în exces.  Acest obicei poate deveni stânjenitor pentru bebeluș atunci când crește și îi poate chiar dăuna dezvoltării lui personale.

Desigur că deseori ne regăsim fie într-o categorie, fie în alta în funcție de situația prin care trecem.

Cum îi ajutăm pe copiii noștri să fie independenți

Dar, ca și în cazul educației permisive vs educației autoritare sau a altor extreme, echilibrul este de preferat. Bineînțeles că nu putem să-i ferim pe copiii noștri de toate frustrările. Trebuie numai să-i ascultăm și să-i ajutăm să se elibereze de aceste sentimente negative copleșitoare prin plâns, prin râs sau prin jocurile terapeutice. Frustrarea și eșecul sunt aspecte importante ale procesului de învățare. De fiecare dată când facem în locul bebelușului ceva ce ar putea face el singur, îl privăm de satisfacția propriei reușite, ba chiar îl putem determina să se simtă incompetent. Întâlnim aceste situații când copilul vrea să mănânce singur, să apuce și să țină în mână un anumit obiect, să construiască un turn sau un puzzle etc. Există și momente în care bebelușii trebuie ajutați. Dacă micuțul este atât de frustrat încât renunță la activitatea sa de la bun început sau cere în mod explicit ajutor, trebuie să-i răspundem cu promptitudine și să-l ajutăm să depășească problema.

În creșterea și educarea copilului meu, încerc să nu cad în nicio extremă și mă călăuzesc după câteva principii simple:

1)Respect nevoia de independență a copilului meu, dar răspund activ și prompt nevoilor lui.

2)Am încredere în copilul meu și în mesajele pe care mi le transmite.

3)Îl asigur că îl iubesc necondiționat, că sunt acolo dacă are nevoie de ajutor, că îi accept greșelile sau stările negative.

4)Nu fac lucrurile în locul lui, dar nici nu îl oblig să facă ceva dacă nu își dorește.

5) Îl las să trăiască experiențe, să simtă lucruri pe pielea lui, să le internalizeze și să învețe de acolo ce e de învățat.

6) Încerc să nu îi ofer soluții, să îl las să le caute singur.

Chiar dacă uneori calea de mijloc este grea și câteodată linia de demarcație este foarte fină și suntem tentați să trecem într-o extremă sau în alta, este bine să regândim problema, să ne oferim puțin spațiu pentru a medita la ce ne frământă, să cerem ajutorul celor din jur și să mergem mai departe!

Este adevărat că este foarte greu să nu fii uneori foarte protectiv cu copilul tău, mai ales dacă aceasta este experiența pe care am trăit-o în copilăria noastră cu părinți care nu ne ofereau niciun pic de libertare. Sau dacă ne luptăm cu frici adânc inoculate în mentalul nostru. Despre primii pași de independență ai copilului meu am scris în acest articol. Copiii noștri nu ne aparțin, ei au propriul lor drum în viață și nu este bine să le stopăm dezvoltarea.

Este clar că nu îi putem feri de necazuri și de situații neplăcute toată viața, totul e să fim mereu acolo, disponibili pentru ei, să le oferim iubirea, sprijinul nostru și să empatizăm totdeauna cu copiii noștri!

Vouă ce atitudine vi se potrivește?

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Total 4 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author