Conceptul de echidemnitate stă la baza filozofiei terapeutului danez Jesper Juul, alături de valori ca autoresponsabilitatea, integritatea, autenticitatea. Termenul de echidemnitate nu trebuie confundat cu conceptele de egalitate sau echitate. El vizează toate relațiile interumane, în general, și relațiile părinți-copii, în special.
Relațiile echidemne între părinți și copii sunt cele care au înlocuit tradiționala relaționare de tip „subiect-obiect” (în care copilul este obiectul relaționării) cu tipul de relaționare „subiect-subiect” (echidemnă). Echidemnitate înseamnă respectul față de demnitatea și integritatea personală a partenerului, indiferent de vârsta acestuia
„Recunoașterea aceleiași demnități, atât adulților, cât și copiilor, sprijină progresul concret și practic al relațiilor dintre aceștia. Unui adult, care neștiind cum să i se adreseze unui copil cu care se află în conflcit, recurge tot la vechile metode, îi dau următorul sfat : să închidă ochii și să-și închipuie că ar vrea să stea de vorbă cu un prieten foarte bun cu care are o dispută. Cele mai multe persoane mature pot găsi în acest fel o nouă modalitate de comunicare cu copiii. Nu metodele generale sunt cele care ne ajută să progresăm în relația cu copiii, ci pașii concreți, individuali, pe care trebuie să-i descoperim. Este ca și cum am face o tatonare.” (Jesper Juul)
În famile, pentru a avea relații sănătoase trbuie să fim pregătiți să luăm în serios și să respectăm
dorințele, nevoile, emoțiile, valorile fiecărui membru.
Ce putem face pentru o comunicare echidemnă cu propriul copil ? O comunicare echidemnă nu înseamnă nici că cedăm în fața tuturor dorințelor copilului fără să existe limite, nici că ne impunem cu autoritate și cu forța voința noastră. Să ne imaginăm că în fața noastră stă un adult. Vom folosi cu copilul nostru același ton, îi vom vorbi la fel de serios, împărtășindu-i ce simțim, ce aștepări avem, într-un mod blând, dar ferm. „Nu putem merge în parc acum, trebuie să termin acest proiect ”, „Nu îmi place când dai muzica tare, nu mă pot concentra”. O posibilitate de a-l face pe copil să coopereze este să-i oferim alternative. „Strângi lucrurile de pe jos înainte sau după masă ?”
Copiii au nevoie de reguli, pentru a se simți în siguranță, pentru a avea repere stabile.
Așadar, o relație bazată pe dragoste și respect, care nu lezează demnitatea niciunui membru al familiei poate ajuta la dezvoltarea armonioasă a copilului, dar și la o bună cooperare și înțelegere în cadrul respectivei familii.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
