– E mama mea! Strigă flăcăul meu.
– Ma ‘ mia! îi ține isonul mezina de 18 luni.
-Ba a mea! continuă alintat Pișcoțel
-Ma ‘ mia! Ma ‘ mia! chicotește cea mică, în timp ce o pulpiță rotofee îmi acoperă o parte din față. Din cealaltă parte, un braț mai puternic mi se încolăcește dupa gât.
Împart pupici în dreapta și în stânga, îi primesc înzecit înapoi. Cele două ghemotoace se înconvoaie, se rostogolesc unul peste altul. Fiecare încearcă să ajungă la „mama mea”. Cel mare mă prinde și se întinde cât e de lung peste mine. Cea mică nu se lasă mai prejos, se aruncă râzând peste el și încearcă să ajungă la mine. A reușit și e foarte fericită! Nu pentru mult timp, căci fratele ei își redobândește poziția privilegiată.
Ne rostogolim în pat ca o minge uriașă! Ni se alătură și Tati. Cei doi au uitat să se lupte unul cu altul și acum fac echipă contra noului inamic. Ne tăvălim, mâini, picioare se amestecă … Chicotelile umplu camera! Suntem cu toții o singură persoană. Contopirea asta mă duce cu gândul la jocurile copilăriei: Grămada cere vârf sau Mațele încurcate!.
În toiul luptei mi-am pierdut prinzătoarea de păr. Așa că, cei doi pitici au hotărât că este momentul unei schimbări de look. Unul trage dintr-o parte, altul din cealaltă. Dacă nu ar trage așa de tare, ar fi chiar plăcut! Un masaj capilar nu strică niciodată!
În astfel de momente timpul parcă se oprește în loc și ne îmbrățișează pe toti. Îmi place când pielea fină a copiilor mei îmi atinge pielea. Îmi place când le simt mirosul proaspăt. Îmi place când părul lor fin îmi mângâie fața și când în ochi le citesc iubirea și inocența copilărească.
Îmi place râsul copiilor pentru că este sincer și dezinteresat! Îmi place cât de intens trăiesc ei fiecare moment și cât de ușor este să îi faci fericiți!
Și mă simt privilegiată că împărtășesc cu mine aceste lucruri!
Voi ce momente preferate de conectare aveți cu cei mici?
text de Eliza Biro
