Dragi părinți, nu mai puneți presiune pe copiii voștri!

1

Știu că trăim într-o societate care pune o mare presiune pe individ. Să știe cât mai multe lucruri, să facă mereu ceva, să fie cât mai bun, cât mai competitiv, cât mai dedicat muncii sale. Noi, ca părinți sau ca profesori, suntem confuzi, deoarece nu știm pentru ce viitor îi pregătim pe copiii noștri. Un viitor incert, meserii care încă nici nu s-au inventat, o societate care nu știm încotro se îndreaptă. Și nici măcar dacă se îndreaptă în direcția bună… Suntem plini de temeri și de anxietăți legate de succesul lor. Ne gândim, cu cele mai bune intenții, că, dacă le umplem capul cu informații, dacă vor lua doar note de zece și vor urma cele mai bune școli, vor deveni oameni de succes și vor avea asigurat un job care le va aduce mulți bani.

Ce greșeli facem ca părinți

De aceea, luptăm cu propriile arme, acelea cu care suntem familiarizați. Îi învățăm să scrie și să citească de la trei ani, suntem fustrați dacă nu știu să numere sau să socotească foarte repede. Îi comparăm mereu cu alți copii, care fac progrese cognitive mai mari, îi împingem de la spate să coloreze în chenar, să spună poezia la serbare etc.

Dăm multe teme copiilor, îi punem să lucreze mult acasă și la școală. Le ocupăm tot timpul cu fișe de lucru, cu culegeri și cu auxiliare. Îi ducem la meditații încă din clasele mici. Îi sufocăm cu tot felul de activități, cu nume care mai de care mai sonore, uitând uneori să îi întrebăm ce își doresc cu adevărat. Nu îi lăsăm să se plictisească sau să dea curs pasiunilor lor, pentru că le considerăm pierdere de timp.

Copiii stau uneori la școală timp de 8 ore. Cam ca la un job. Timp în care nu ies afară, nu se mișcă din bănci, trebuie să lucreze în continuu la diferite materii, iar apoi să își facă temele. Îi ducem și îi luăm cu mașina de la școală, îi însoțim peste tot, le suflăm mereu în ceafă, nu îi lăsăm să experimenteze, să descopere, să exploreze, să greșească.

Le impunem standarde înalte pe care nici noi nu le atingem. Evocăm școala aia bună de pe vremea noastră, când învățam carte cu încă 40 de copii în clasă, când nici nu respiram în ore, de frică. Când toceam comentarii pe de rost și reproduceam fraze într-un limbaj de lemn. Dar uităm că stăteam cu orele pe afară, nesupravegheați, că ne descurcam singuri și nimeni nu ne controla. Nu trăiam sub presiunea performanței școlare, a notelor de zece.

Prin prisma meseriei, lucrez cu mulți copii. Și cu părinții lor. Desigur, toți își iubesc copiii și le doresc binele. Toți fac ceea ce ei cred că este mai bine pentru ei.

Dar, din teama de necunoscut (că nu era pe vremea mea) sau din frica de eșec, de ratare, unii părinți nu încurajează pasiunile copiilor lor. Le consideră doar mâncătoare de timp, în detrimentul școlii. Atunci copiii se simt neînțeleși, neacceptați și se creează distanța între ei și părinți. Apare revolta, apar conflictele.

Copiii, prinși în caruselul acesta al goanei după performanță, se pierd pe drum. Își îngroapă sinele autentic sub un maldăr de „trebuie” și de norme sociale.

De ce au nevoie copiii

Eu nu pledez pentru superficialitate, pentru lipsa rigorii, a regulilor sau a limitelor în educația unui copil. Eu cred doar că trebuie să păstrăm copilăria copiilor noștri, să respectăm particularitățile de vârstă și specificul generației copiilor noștri. Trebuie să scăpăm de meteahna păguboasă a comparației cu vremurile noastre. Cred că trebuie să îi lăsăm și pe ei să aleagă, să le respectăm deciziile, să le urmăm interesele și să îi ajutăm să își descopere pasiunile. Și, dragi părinți, chiar dacă vouă aceste pasiuni vi se par inutile (cum ar fi un vlog sau fotbalul), lăsați-i pe copiii voștri să piardă timp cu această pasiune. Toate sunt oportunități de învățare pentru copiii voștri și niciodată nu știți unde vor duce toate acestea. Aveți încredere în copiii voștri că vor reuși în viață! Desigur, le puteți pune limite, puteți negocia cu ei. Nu este nevoie să neglijeze școala pentru a putea să îți urmeze și visele. Copiii trebuie să știe că suntem lângă ei să îi susținem, să îi ajutăm cu învățarea dacă întâmpină probleme la școală. Să le explicăm avantajele unei bune educații, nu să le-o impunem.

Copiii au nevoie să fie văzuți, acceptați, valorizați!

Să fim și noi flexibili și să coborâm de pe piedestalul așteptărilor noastre. Să coborâm la nivelul copilului, să ne arătăm interesați de pasiunile lui, să vadă că ne pasă, că îl acceptăm și îl valorizăm. Să îi punem întrebări și să îl rugăm să ne explice și nouă pasiunea lui, în cazul în care nu suntem familiarizați cu ea.

Dr. Shefali, în cartea „Familia conștientă” ne spune că frica parentală nu are un fundament solid și că trebuie să realizăm că avem motive întemeiate să ne încredem în copiii noștri și în viitorul lor, deoarece trăim într-un univers inteligent care ne ajută să creăm oportunități în viața noastră pentru creșterea și dezvoltarea noastră.

Eu visez la o societate în care copiii sunt copii, iar oamenii mari colaborează unii cu alții, privind către un țel comun. O societate, în care fiecare încearcă să se autodepășească, să fie cea mai bună variantă a sa. O societate în care fiecare își descoperă poetențialul și se simte liber să facă ceea ce îi place, cu pasiune și cu dedicare. O societate în care creștem împreună unii cu alții, în care învățăm unii de la alții. Dar pentru a ajunge acolo, trebuie să ne creștem copiii învățându-i să fie responsabili, să își asume greșelile și să învețe din ele. Să ne învățăm copiii să fie flexibili, să fie adaptabili să se reinventeze atunci când va fi nevoie. Să îi învățăm să gândească critic, să facă alegeri și să găsească soluții. Să îi învățăm pe copii că nu trebuie să se compare decât cu ei înșiși și să devină în fiecare zi mai buni.

Succesul în viață, ne spune tot dr. Shefali, nu înseamnă doar un job bun, ci este o stare de bine care provine din reușitele exterioare, din conectarea cu sinele, cu familia, cu societatea, dar și din descoperirea misiunii personale.

Dragi părinți, lăsați-i pe copii să fie copii, nu puneți presiuni inutile pe ei, nu le cereți note mari! Creșteți-i cu multă înțelepciune și nu uitați că ei au propriul lor drum în viață!

Un alt articol dedicat părinților de școlari am mai scris aici.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

Sursă foto: Pixabay.com

Total 7 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.