Doi ochi albaștri ai unui băiețel mi s-au lipit de suflet. Mă privește cu tristețe, dar și cu speranță. Ca el sunt mulți alți copii: unii sunt doar triști, alții sunt resemnați, unii sunt peste măsură de agitați, alții au un comportament provocator, căci au nevoie de atenție. Chiar și de atenția negativă. De când m-am reîntors la școală, am convingerea mai mult ca niciodată că părinții au nevoie de ajutor. De informație. De sprijin să își vindece propriile răni, pentru a oferi lumină copiilor lor. Animați de cele mai bune intenții, părinții, totuși, greșesc. Din dorința de a oferi copiilor ceea ce ei nu au avut, oferă prea multe lucuri materiale și prea puțin din ceea ce copiii au cu adevărat nevoie.
Câteva sfaturi pentru părinții care au copii la școală
Dragă părinte de copil de școală, dacă dorești ca micuțul tău să devină un adult echilibrat emoțional, cu o stimă de sine crescută și fericit, te rog, gândește-te la ceea ce vei citi în rândurile de mai jos.
- Copilul are propriul lui drum în viață. El nu s-a născut pentru ca să împlinească ambițiile tale. Nu arunca asupra sa propriile orgolii. Ai grijă de vocea sa interioară, ajută-l să îi dea glas. Lasă-l să aleagă și ai încredere în el. Călăuzește-l din umbră, dar nu îi trasa tu drumul în viață. Nu îl trimite la cea mai bună școală doar pentru a te mândri tu cu acest lucru. Iar dacă el își dorește acest lucru, asigură-te că el își dorește asta cu adevărat și nu încearcă numai să te mulțumească pe tine.
- Asigură-te că știe că este iubit necondiționat, că este apreciat pentru el însuși nu pentru talentele sale, pentru notele bune pe care le aduce acasă sau pentru cumințenia sa.
- Nu îți dresa propriul copil. Nu folosi recompensele sau pedepsele ca să-l determini să învețe. Pune-ți, de exemplu, întrebarea dacă îți dorești să citească pentru a deveni un om educat sau dacă dorești să o facă doar pentru o recompense. În vacanță, la locul de joacă, un băiețel de 8 ani mi-a spus că merge acasă să mai citească câteva pagini, căci tatăl îl plătea după numărul de pagini citite. Copilului nu îi plăcea să citească și nu dorea să facă acest lucru decât dacă era plătit. Ajută-l să își dezvolte motivația intrinsecă care îi dă aripi spre dorința de cunoaștere.
- Dacă merge la un after-school, alege cu grijă locul unde îl lași pe copil. Gândește-te cât de greu este pentru copil să stea ore întregi în bancă, nemișcat și fără să vorbească. Apoi să rămână tot într-o sală de clasă unde să mai facă teme câteva ore. Iar, eventual acasă, să continue cu alte teme și cu învățatul. Nu este un program cam lung de concentrare pentru un copil? Nu îi răpești copilăria? Alege un after-school cu program de ieșit afară, care oferă și activități de relaxare, de joacă, activități creative sau de dezvoltare emoțională.
- Nu cere învățătorilor sau profesorilor să îi cocoșeze pe micuți cu teme și fișe de lucru. Cere-le să îi apropie pe copil cu dragoste de carte, de învățătură, cere-le ca școala să nu mai fie un mediu arid, ci unul al învățării prin joc și explorare. Nu îți înscrie copilul la o mie de concursuri, un mediu competițional nu îi face neapărat bine unui copil. Îl poate face să devină stresat, să simtă că el nu este suficient de bun și că rezultatele lui nu îi mulțumesc îndeajuns pe părinți.
- Învăță-l pe copil că el trebuie să devină cea mai bună variantă a sa și că nu este nevoie să se compare cu alt copil. Nu folosi niciodată comparația cu alți copii. Spune-i cât este de minunat și ajută-l să descopere comoara care zace în el.
- Nu pune presiune pe copil să obțină performanțe la toate materiile. Copiii au o curiozitate înnăscută. Un copil echilibrat emoțional, căruia nu i-a fost înăbușită dorința de cunoaștere, va învăța ușor și eficient.
- Conectează-te cu copilul în momentul revederii. Lăsă măcar pentru puțin timp grijile deoparte și asigură-ți copilul că este văzut, ascultat, că ești acolo pentru el. Nu sări pe el cu întrebări de genul: ce ai făcut la școală? ce ai învățat azi? Povestește-i ceva despre cum a fost ziua ta, spune-i că ți-a fost dor de el, jucați-vă puțin împreună. Va veni momentul când va povesti singur ce a făcut, cum s-a simțit la școală, în cazul în care are încredere în voi și se simte apropiat de voi.
- Nu pune copilul să facă temele imediat când ajunge acasă. Cu toții avem nevoie de respiro după o activitate cu mare încărcătură emoțională așa cum este școala sau locul de muncă. Și copilul are nevoie de puțină relaxare, de timp în care să se bucure puțin de prezența părinților. După conectare, poți să îl ajuți la efectuarea temelor.
- Nu rezolva totul în locul copilului. Dacă dorești să ai un copil care să se descurce în viață, să devină independent și responsabil, nu face în locul său ceea ce poate face singur. Asigură-l că ești acolo pentru el, în cazul în care îți solicită ajutorul. Nu rezolva temele în locul său, căci nu îl ajuți astfel. Nu îi face curat în cameră și nu strânge mereu jucăriile în locul său. Responsabilizează-l cu mici sarcini, implică-l în sarcinile cotidiene după puterea sa.
- Nu încărca programul cu prea multe meditații sau cursuri în afara orelor de școală, deoarece copilul poate simți presiune, oboseală. Cu timpul poate deveni blazat, dezinteresat de învățătură, iar curiozitatea sa naturală poate avea de suferit.
- Fericirea copilului nu poate fi cumpărată cu bunuri materiale. Bunurile materiale nu vor înlocui niciodată atenția, afecțiunea și timpul de calitate petrecut cu copilul. Să nu uităm că orice copil înflorește atunci când acasă are un mediu echilibrat, are parte de iubirea necondiționată a părinților și de toată acceptarea lor. Iar performanțele și succesul școlar sunt strâns legate de modul în care te raportezi la copilul tău în această etapă importantă din viața sa.