Despre pedagogia sistemică sau o nouă perspectivă asupra învățării – interviu cu Adina Benghea

1

Pentru ca un copil „să crească” este nevoie ca adultul care se ocupă de educația sa „să crească.” Eșecul în educație are întotdeauna o sursă. Odată descoperită sursa, adultul poate interveni în educația unui copil, în funcție de rolul său: cadru didactic, părinte, formator, terapeut. Aici intervine pedagogia sistemică, un nou instrument de lucru care aduce în prim plan dezvoltarea personală a celor implicați, cu scopul de a crește starea lor de prezență și de a-și asuma poziția de adult, descoperind cum funcționează sistemele, cum copiii au nevoie de un sistem care este complet și  în ordine. Pentru a înțelege mai bine acest concept nou pentru educația din România, am stat de vorbă cu Adina Benghea, cea care a pus bazele Centrului de Cercetare și Dezvoltare a Educației pentru Familie- STURZ.

Pentru toți cei interesați de inovație în dezvoltarea potențialului uman – de la cadre didactice, leaderi în educație, până la traineri, consilieri şi terapeuți și părinți, în perioada 11-12 mai, la Timișoara, va avea loc, pentru prima dată în România, workshop-ul: Dinamici sistemice în educație. Workshopul va fi susținut de Bibi Schreuder  – pedagog cu peste 25 de ani de experiență în învățământul din Olanda, promotor al pedagogiei sistemice şi co-fondator al Institutului Bert Hellinger.

1.Cum s-a născut pasiunea dvs pentru educație?

Pasiunea mea pentru educație s-a născut dintr-un loc în care m-am conectat la potențialul uman și mi-am permis să descopăr o sursă nesfârșită de resurse. Pentru mine a venit într-un moment de grea încercare și suferință în viața personală. Atunci a trebuit să găsesc soluții să supraviețuiesc; soluții care mi-au servit o bună perioadă de timp. Mult mai târziu, am reușit să redescopăr că pot și trăi, nu doar supraviețui și asta se datorează, în mare parte, formării mele în explorarea dinamicilor sistemice în familie și organizație.

Pentru mine, educația este mai degrabă un mod de viață, prin care onorez tot ceea ce am primit. Cred în puterea personală a fiecărui om și mă emoționez atunci când sunt alături de oameni în procesul lor de creștere personală. Îmi vibrează tot corpul și simt multă recunoștință și binecuvântare.

2. Centrul Sturz vine cu o perspectivă nouă asupra învățării, o premieră pentru România. Despre ce este vorba?

Este vorba despre pedagogia sistemică pe care dorim să o promovăm ca instrument nou de lucru, atât pentru cadrele didactice, cât și pentru lideri în educație și părinți.

Prin pedagogia sistemică reunim toți actorii implicați, onorăm tot ceea ce s-a făcut până acum și oferim locul cuvenit fiecăruia în sistem. Spre deosebire de alte tipuri de pedagogii, aceasta este complementară și aduce în prim plan dezvoltarea personală a celor implicați, cu scopul de a crește starea lor de prezență și de a-și asuma poziția de adult, descoperind cum funcționează sistemele, cum copiii au nevoie de un sistem care este complet și  în ordine. Atunci când adulții sunt în poziția de adulți, copiii pot fi copii. Rezultatele sunt: profesorii sunt mai puțin obosiți, se îmbolnăvesc mai rar și burnout-ul se rărește; copiii se pot relaxa și sunt mai interesați de învățare. Atunci când copiii se simt în siguranță, nu mai sunt preocupați să-și apere familia și își pot folosi această energie pentru învățare, joacă și contacte sociale.

3. Ce înseamnă Dinamici sistemice în educație și cui se adresează o astfel de abordare?

Într-o organizație educațională, la fel ca în orice alt tip de organizație, există o serie de dinamici subtile, le putem numi și interacțiuni ale celor implicați, care nu sunt de obicei văzute, recunoscute și stau, de cele mai multe ori, la sursa blocajelor, problemelor sau, dimpotrivă, contribuie la buna desfășurare a lucrurilor. Aceste dinamici sunt corelate cu respectarea a trei principii : apartenența, ordinea și echilibrul dintre a da și a primi, așa cum au fost ele prezentate în metoda constelațiilor familiale, dezvoltată de Bert Hellinger.

Într-un atelier oferit cadrelor didactice, am avut ocazia să lucrez cu o învățătoare care avea o problemă recurentă: un mare procent din elevii din clasă stagnau și nu reușeau să asimileze informația nou primită. Lucrând sistemic, s-a dovedit că acești elevi erau conectați la o fostă învățătoare, din clasa 0, care a fost nevoită să plece să lucreze în străinătate. Noua învățătoare nu știa mai nimic despre cea dinaintea ei, însă copiii aveau foarte multe amintiri plăcute și-i duceau dorul. Pentru ei, doar prima doamnă era asociată cu învățarea și, într-un fel, erau loiali dânsei.

Metoda explorării dinamicilor sistemice într-o organizație educațională aduce claritate unor aspecte precum: blocaje în evoluția sistemului, lipsa resurselor de orice fel, conflicte recurente, dificultăți de învățare, incompatibilitatea dintre pregătirea școlară și cerințele actuale de pe piața muncii, relevând sursa acestora, în legătură cu unul sau mai multe principii sistemice încălcate în timp. Odată descoperiă sursa, putem interveni sistemic, din poziția și din rolul pe care îl avem fiecare dintre noi în legătură cu educația: cadru didactic, elev, părinte, formator, terapeut sau altele.

4. Ce avantaje are acest program ? Prin ce se diferențiază de alte programe educative?

Principalul avantaj este că oferă posibilitatea de a face zoom out, de a vedea lucrurile în ansamblu, de a decodifica aceste dinamici subtile și de a identifica nevoia mai mare din sistem.

În munca sistemică, suntem adesea invitați să ne uităm la tipare puternice. Atunci când facem zoom out cu participanții, observăm cum părți ale sistemului sunt loiale, sau se identifică, la nivel inconștient, cu evenimente sau persoane din trecut, în special cu acele părți care au fost fie mult prea dureroase, fie nu ne dorim să fim asociați cu ele. Atunci când aceste loialități inconștiente sunt identificate și recunoscute, avem posibilitatea de a schimba tiparul existent în organizație sau de a-i permite să se repete. Acest program este ca o unealtă suplimentară, pe care fiecare dintre noi o putem folosi atunci când vrem să armonizăm mediul și relațiile interumane. Atât cadrele didactice, cât și părinții îl pot folosi pentru a da copilului șansa de a crește sănătos, în rolul lui de copil, fără să fie nevoit să preia din rolurile noastre de adulți. Se poate folosi oricând, oriunde, fără a fi necesară o investiție în materiale sau în dotările clasei. Focusul este mai degrabă asupra atitudinii interne a adultului implicat în educație, fie el cadru didactic, formator sau părinte.

5. Cum credeți că ar putea un părinte să descopere potențialul copilului său și să îl ajute să și-l dezvolte ?

Prin creșterea stării personale de prezență în relația cu sine și propriul copil. Avem tendința de a ne concentra atenția asupra copilului și a de avea așteptări de tot felul de la el și de la relația dintre noi, însă, se întâmplă adesea, să omitem nevoile noastre și chiar să uităm de noi, să tot sacrificăm. Ajungem astfel să dăm copilului dintr-un loc din care noi nu mai primim sau nu am primit niciodată. Revenirea către sine, către relația cu proprii părinți, poate fi un loc bun de creștere personală a unui părinte și poate contribui la a permite copilului să se dezvolte așa cum este el, cu întregul lui potențial.

6. Din păcate, bullyingul este un fenomen din ce în ce mai răspândit în școala românească. De ce instrumente credeți că ar avea nevoie un dascăl pentru a rezolva aceste conflicte ?

Bullyingul este prezent nu doar în școala românească, ci în societate, în general și este un indicator înspre ceva ce avem nevoie să punem în ordine, echilibrăm. Nu este folositor să izolezi situațiile de bullying și să corectezi țapul ispășitor. El servește întregului sistem, permițând supraviețuirea. Și în acest caz este nevoie de zoom-out, de identificat ce anume din instituția, sau clasa respectivă nu este pus în ordine. Bullying-ul devine, astfel, o consecință a unui dezechilbru către care avem nevoie să ne uităm cu lentile sistemice. Sistemul școlar, la fel care oricare alt sistem, are nevoie să fie complet. Uneori, persoane sau evenimente pot fi lăsate pe dinafară, trecute cu vederea din motive de suferință, rușine, lucruri nespuse. În astfel de situații, este posibil ca elevii, sau profesorii, prin dificultățile cu care se  confruntă în mod repetat, să indice înspre astfel de situații, în care s-a creat un dezechilibru, reprezentând mai degrabă o soluție, decât o problemă. Prin urmare, nu căutăm un vinovat, ci privim înspre un factor mai mare care declanșează dezechilibrul.

Există o serie de exerciții sistemice pe care dascălii le pot folosi la clasă, în special pentru a crește sentimentul de apartenență la grup, dintr-un loc în care să mă pot simți acceptat exact așa cum sunt, cu tot ceea ce primesc de la familia mea.  De asemenea, copiii au nevoie să adere la ceva mai mare, fie chiar și un proiect tematic sau, de ce nu, misiunea clasei lor.

7. Tot mai mulți profesori se plâng că le este din ce în mai greu să lucreze cu copiii. Ce recomandări aveți pentru cadrele didactice pentru a-și armoniza relația cu elevii și pentru ca procesul educativ să fie unul eficient și performant ?

Ca și în cazul părinților, recomandara este aceeași: întoarcerea către sine. Mă refer la tot ce poți să faci, în locul în care ești, cu resursele pe care le ai, pentru a te onora pe tine însuți, pentru a fi în acord cu propriile principii și valori de viață.

Un impact favorabil în relația cadrului didactic cu elevii îl poate avea construirea comunității, ca un organism viu, din care cu toții aparțin: elevii, părinții, cadrele didactice, materialele, obiectele, proiectele, experiențele, evenimentele și fiecare își are propria funcție sistemică, cunoscută și acceptată de întregul grup.

8. Ce aduce nou workshopul susținut de specialistul în educație Bibi Schreuder?

Noutatea constă în faptul că participanții trec printr-un proces de creștere personală și descoperă cum funcționează sistemele, care sunt principiile care stau la baza acestei funcționări, cum le pot integra și folosi în educație. Există deja, și în România, numeroase modele pedagogice, metode, instrumente, pe care fiecare le folosește mai mult sau mai puțin, cu un impact mai mare sau mai mic. Prin buna înțelegere și aplicare a principiilor sistemice în educație, putem crea contextul favorabil pentru ca metodele și instrumentele pedagogice să fie mai eficiente.

În timpul celor două zile de lucru, participanții vor învăța cum să vadă imaginea de ansamblu a muncii lor, care sunt factorii implicați, inclusiv unii trecuți, poate, neobservați până acum, cu scopul de a-și dezvolta propriile strategii sistemice pe care le pot folosi în predare. Workshopul va aduce, prin exercițiile propuse, și posibilitatea creșterii stării personale de prezență.

Alte teme interesante care vor fi abordate în cadrul acestui atelier sunt despre:

  • Cum construim un model sustenabil de comunicare între familii și școală;
  • Cum învățăm să ne cunoaștem limitele și să ne oprim din a ne considera mai buni decât ceilalți, decât societatea în general și a ne aduce, într-un punct obiectiv de observare a realității, favorabil creșterii și evoluției personale;
  • Cum fluidizăm procesul educațional, integrând elemente precum: posibile identificări cu alte persoane din sistem, loialități inconștiente, prejudecăți, așteptări de orice tip.

Mai multe detalii despre workshopul din 11-12 mai, găsiți aici sau pe pagina evenimentului.

 

 

 

Total 6 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, creator de conținut, profesor, Instructor de Aware Parenting, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.