Jocul este partea cea mai fumoasă a copilăriei. Jocul reprezintă baza atașamentului dintre părinte și copil, prin joc se inițiază primele intercațiuni sociale, jocul stimulează producerea de oxitocină, care reduce stresul și vindecă în timp ce îmbunătățește dezvoltarea creierului. Prin joc, copilul își vindecă temeri, frustrări.

Copiii reconstituie în joaca lor universul înconjurător, aduc în activitățile lor ludice frământările, temerile lor, dorințele pe care nu le pot verbaliza. Prin activități nestructurate, centrate pe copil puteți să aflați foarte multe despre propriul copil.

Ce este joaca nedirecționată, centrată pe copil

Acest tip de activitate presupune ca părintele să ofere copilului mai multe obiecte și să-i lase acestuia libertatea de a alege cum să se joace cu ele. El poate să aducă în joaca sa conflicte în familie, probleme de disciplină sau evenimente traumatizante din trecut. Aletha Solter, în cartea sa „Attachement play” dădea ca exemplu un copil de trei ani, care alege să se joace cu cuburile, iar construcția sa nu are toaletă. Vine un om și face pișu în pantaloni pentru că nu are unde face. Acest joc trădează un conflict cu părinții pe această temă.

Prin această joacă liberă, am aflat deseori ce îl frământă pe băiețelul meu, și am reușit apoi să îl ajut să depășească respectiva problemă. De exemplu, așa am aflat ce anume nu îi plăcea la grădiniță (faptul că îl tachina un alt copil atunci când mergea la toaletă), a ieșit la iveală sentimentul de frustrare că nu mai petrece așa de mult timp cu mine după nașterea surioarei lui etc.

De când ne-am mutat de acasă pentru că renovăm, sentimentul de dor față de lucrurile sale a fost mai mult decât evident. În prima săptămână, tantrumurile erau la ordinea zilei. Încet, încet s-a mai obișnuit cu gândul că nu este acasă. Activitățile de construcție au devenit recurente. Fie că folosește piese de lego, fie că adună toate pernele, cearceafurile, păturile etc. el face tot timpul o casă, face fundație, face acoperiș, bucătărie, baie și camere, iar când va fi mare, va fi, ați ghicit, constructor și va face o casă mare pentru toți copiii și oamenii!

Imitând activitățile adulților, el reconstituie la o scară mai mică propria sa zonă de confort și în acest fel el își vindecă dorul față de casă.

Sfaturi pentru joaca nestructurată

• Oferiți o mulțime de materiale și jucării.
• Stați lângă copil (pe podea cât mai mult posibil) și oferiți-i atenție totală, relaxată (fără telefon, Tv etc).
• Nu îl dirijați – lăsați-l să conducă jocul și jucați-vă așa cum își dorește.
• Intrați în joc dacă vă cere.
• Comentați în joc, dar abțineți-vă să analizați sau să îl învățați pe copil.
• Fiți permisivă, dar stabiliți limite clare „Nu te pot lăsa să arunci cuburi pe geam”.
• Programați cel puțin o jumătate de oră pe săptămână să vă jucați cu copilul.

Bibliografie:

Aletha Solter, Attachement play, Shining Stra Press, Goleta, California, 2013;

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.