Viața de părinte este plină de provocări. O problemă importantă cu care se confruntă părinții când începe perioada explorărilor este legată de exprimarea interdicțiilor. Cum putem pune limite fără a bloca creativitatea copiilor, fără a le frâna avântul în aventura cunoașterii? Folosirea în exces a celebrelor interdicții „Nu”, „Nu este voie”, “Nu pune mâna!” nu va avea efectul scontat, ci din contră nu va face decât să inhibe copilul sau să ducă la pierderea semnificației acestora. Evitarea lor presupune un exercițiu de imaginație din partea părinților care trebuie să găsească formule adecvate de a exprima limitele dorite.

În primul rând trebuie să stabilim care sunt limitele pe care vrem să le impunem copiilor noștri și să încercăm ca acestea să nu fie absurde. De exemplu există o diferență între a ne deranja că bebelușul bagă o jucărie în gură sau bagă degetele în priză. Apoi trebuie să limităm interdicțiile, creând un spațiu securizant pentru copil. Punând protecții la prize, uși, sertare, îndepărtând obiectele periculoase sau cele pe care le-ar putea strica micuții, nu este nevoie să limităm accesul copiilor. Dacă totuși rămân situații care îl pun pe bebeluș în pericol, vom încerca să fim fermi în exprimarea interdicției, dar este foarte importantă modalitatea în care facem acest lucru.

Cum să-i spunem copilului „nu”

Întotdeauna interdicția trebuie explicată. Iată câteva soluții de exprimare a interdicțiilor:

Când copiii deschid sertare în care nu dorim să umble putem transforma acțiunea într-un joc, spunându-le: „Acum închidem sertarul”. Repetăm acțiunea de mai multe ori. Unii copii se plictisesc și uită de sertarul respectiv. Dacă totuși insistă să le deschidă și să cotrobăie înăuntru, putem să îi ducem în fața unui alt sertar creat special pentru ei, arătându-le că acolo pot umbla, că acela este sertarul lor.
În cazul unui obiect interzis pe care l-a luat în mână, putem să-i spunem: „Dă-i mamei….”, „Uite, mama îți dă ceva mai interesant” sau „Hai să ne jucăm cu acesta” și îi oferim alt obiect copilului. O altă varinată ar putea fi: „ Hai te rog să-l punem împreună în sertar/pe masă/la locul lui și să căutăm altceva să ne jucăm”. Dacă îi luăm un obiect din mână fără să-i oferim altceva, bebelușul va fi frustrat și va începe să plângă.
O altă variantă este aceea de a empatiza cu copilul, de a verbaliza sentimentele. Când este supărat că nu primește ce dorește sau că nu poate face ce vrea, îi spunem că înțelegem că pentru el este distractiv/interesant, dar nu se poate pentru că….
Dacă este agresiv sau lovește, îl oprim ferm, dar blând și îi luăm mânuța și mângâiem persoana pe care a dorit să o lovească, spunându-i pe un ton tandru:„ îl/o mângîiem pe…”, „îl doare dacă îl lovim…” etc.
Enunțurile negative trebuie reformulate și transformate în pozitive, astfel se vor sublinia doar comportamentele dezirabile. Cel mai bine e să formulăm cererile și interdicțiile afirmativ: „Nu-i voie în stradă!” se poate înlocui cu : „Rămâi pe trotuar! Pe stradă trec mașini care circulă cu viteză. Te pot răni…” În loc de „Nu ai voie la priză!” putem spune „Prin priză trece curent. Te poți curenta și îți poți face rău”. Pentru mai multă credibilitate, interdicțiile ar putea fi însoțite de o mimică expresivă. Chiar dacă pare că pe moment, copiii nu ne înțeleg, rezultatele se vor observa în timp.
Dacă nu dorim să ajungă într-un anunit loc, îl putem chema folosind un ton blând, jucăuș.
De fiecare dată când interzicem ceva trebuie să-i explicăm copilului de ce nu îi este permis acel lucru. Este bine să-i arătăm la ce folosesc obiectele respective și de ce sunt periculoase. De exemplu „cu cuțitul tăiem alimentele” etc.

Dacă sunt mai puține interdicții care se impun copilului și care i se vor explica, copilul va înțelege și le va respecta cu timpul. Este important să fim alături de copil în procesul cunoașterii și să nu-i tăiem elanul explorării. Trebuie susținut în demersul lui cu multă răbdare și blândețe. Este bine să ne alegem cuvintele cu grijă pentru a nu răni psihicul sensibil al copilului. Părinții trebuie să dea dovadă de creativitate pentru a schimba paradigmele tradiționale de educație. Tu în ce măsură reușești să-l faci pe copilul tău să coopereze? Ce soluții minune găsești pentru a impune interdicțiile fără a folosi negațiile?

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole, urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.