Sâmbătă am ascultat-o a patra oară pe Oana Moraru. A doua oară am văzut-o live pe Oana. Și, nu, nu m-am plictisit deloc. Timp de patru ore, i-am sorbit fiecare cuvânt, am trăit emoțiile din sală, m-am încărcat cu energia bună a acestui eveniment. Cu toate cărțile pe care le-am citit, cu toate formările și cursurile pe care le-am făcut, cu toate conferințele la care am participat, tot simt că mai am multe de învățat de la Oana. Carismatică, bun orator, profesionistă desăvârșită, Oana Moraru este într-adevăr o voce. A magnetizat sala de la primele cuvinte, a reușit să își expună ideile în mod logic, argumentat, cursiv, să le ducă până la capăt. A purtat un dialog permanent cu cei din sală, construindu-și discursul în funcție de întrebările participanților. Nu întâmplător, turneul Oanei Moraru stă sub semnul Dialogului transformării. Pentru că, dacă știi să asculți ce spune Oana și ești deschis să primești informația, este imposibil să nu existe o transformare personală.

Copiii- oglinda noastră emoțională

Copiii ne învață un adevăr simplu, pe care uneori, noi adulții l-am uitat :„Viața este bucurie, viața este stare de bine. ”

Copiii copiază în oglindă starea emoțională a persoanelor din jurul lor. Este un adevăr, pe care îl simt atât ca mamă, cât și ca profesor. Comportamentul copilului are legătură cu nivelul vibrațional. Trebuie să fim atenți ce fel de proiecții facem despre copilul nostru. Dacă mama crede cele mai proaste lucruri despre copil, el le va face. Adolescentului nu-i convine că fericirea mamei depinde de el. El știe că nu s-a născut să îi satisfacă mamei fericirea. Exemplul oferit de Oana a fost cu o mamă și un adolescent care merge la o petrecere. În loc ca mama să facă cele mai negre scenarii legate de comportamentul copilului său la petrecere, ar putea să îi spună: „O sa te distrezi, ești capabil de cele mai bune alegeri. Sunt alături de tine, orice s-ar întâmpla.”
Copiii se nasc cu propriul ghidaj, cu propriul destin energetic. Copilul știe că e o ființă energetică liberă.

Cum ne dorim să ajungă copiii noștri?

După ce Oana ne-a pus pe gânduri, ne-a lansat invitația de a răspunde la întrebarea: Cum vreți să ajungă copiii voștri?

Se pare că în viitor, copiii noștri vor schimba șapte locuri de muncă, dintre care cinci nu s-au inventat încă. În afară de cunoștințe, viitorii adulți va trebui să aibă și o voce. Lumea va fi despre capacitatea de a se exprima pe sine. M-am întristat gândindu-mă că,  în școală, în loc să construiască idei, copiii primesc de multe ori de-a gata planul.
Pentru a ajunge adulți cu voce, independenți și împliniți trebuie să ne uităm cine sunt cu adevărat copiii noștri. Trebuie să îi învățăm să aleagă, să fie adaptabili, flexibili. Să aibă curajul să își exprime vocea, să spună ce simt, ce gândesc. Să știe cine sunt. Să fie în contact cu emoțiile lor. Să aibă verticalitate. Să își asume deciziile. Să fie empatici.
O greșeală mare, pe care o facem ca părinți, este că nu lăsăm un spațiu între momentul exprimării dorinței copiilor și satisfacția ei. Deoarece sărim repede să le satisfacem nevoile, nu apucăm să îi lăsăm să își exprime nevoia ce ține de corpul lor. Copiii trebuie să își înțeleagă nevoile, frustrările, trebuie să simtă respingerea înainte de a simți acceptarea. Așa se naște, de exemplu, mâncatul emoțional. Îmi recunosc și eu această greșeală, pe care am făcut-o la început cu fiul meu și, cu care încă ne luptăm să o rezolvăm. Acest spațiu inexistent între formularea dorinței și satisfacerea ei va duce apoi, în anii de școală, la probleme de atenție, de concentrare, la lipsa răbdării și a perseverenței.
Trebuie să creștem în copii reziliența. Nu trebuie să le oferim soluții de-a gata, nu trebuie să îi retragem de la o activitate atunci când dau de greu. Stima de sine se formează din întâlnirea cu limitele proprii, din câte momente de triumf a avut după eșec. Evoluția se naște din conflicte.

Ce putem face atunci când copiii greșesc?

Să le spunem copiilor când greșesc, fără să-i judecăm sau, mai rău, să-i umilim, să îi ajutăm să își îndrepte greșeala. Tot în acest fel putem să îl ajutăm pe copil și când a luat o notă proastă. Să privim ce tip de greșeli a făcut și să stabilim cum îl putem ajuta. Nota trebuie privită fără nicio judecată de valoare, fără implicare emoțională. Copilul nu trebuie să simtă nicio condiționare legată de nota respectivă.

Nu putem face educație fără să facem proiecții pozitive!

Cum dezvoltăm atenția și autocontrolul?

Performanța sa școlară are legătură cu reziliența pe care o cultivăm ca părinți în anii copilăriei mici, de ghidajul pe care li-l oferim fără să îi judecăm, de propriul model. Perioada preșcolară este despre educația celor cinci simțuri. Se recomandă exerciții de canalizare a energiei către cele cinci simțuri, exerciții de respirație conștientă, sportul și gimnastica. Putem face cu copiii jocuri pentru autocontrol, jocuri de atenție. De asemenea, copiii au nevoie de un program previzibil, structurat, de reguli și limite clare. Copiii au nevoie de sprijin necondiționat și de absența judecății.
Și nu în ultimul rând, să cunoaștem tipologia din care face parte copilul nostru.

(Foto Andreea Radics)
Mi-a plăcut mult că, în discursul său, Oana a făcut de multe ori trimitere către partea de spiritualitate. Pentru a-și găsi drumul în viață, pentru a fi într-o permanentă evoluție, ființa umană trebuie să fie în contact permanent cu ea însăși, cu emoțiile sale. Iar noi, adulții, părinți și profesori,  să fim atenți la energia noastră, la conectarea emoțională cu sinele.
Mă bucur să văd că la aceste evenimente se conturează încet-încet o comunitate frumoasă, formată din dascăli și părinți.

(Foto arhiva personală)

(

(Foto arhiva personală)
Prestația impecabilă a Oanei Moraru, organizarea perfectă, ideile valoroase, energia pozitivă au contribuit la crearea unei experiențe speciale. Mulțumim organizatorilor  (Elena și Ioana) și sponsorilor că au făcut ca acest eveniment să fie unul memorabil!

(Credit foto principală Andreea Radics)