Moartea este un subiect extreme de delicat, mai ales atunci când trebuie discutat cu copiii. Ne este greu să le vorbim celor mici despre moarte, deoarece nu știm cât de mult înțeleg acest subiect, vrem să îi protejăm, nu dorim să se întristeze sau să le provocăm anxietăți. Cu toate acestea vine un moment când nu putem ocoli acest dureros subiect.

Copiii mici nu percep dispariția cuiva ca pe ceva ireversibil. Este foarte dificil pentru ei să înțeleagă că cineva a murit pentru totdeauna. Și noi, adulții înțelegem moartea mai bine când ne confruntăm cu ea îndeaproape. Până atunci este ceva abstract, tragic, dar care nu ne privește pe noi.

Cum a făcut fiul meu cunoștință cu ideea de moarte

Fiul meu a făcut cunoștință cu ideea de moarte când încă nu împlinise trei ani și bunicul său s-a stins. Îl vizitase odată la spital, când era grav bolnav, eveniment care l-a marcat profund.

Nu a înțeles la început decât că bunicul nu mai este. Nu a fost prezent la înmormântare, am considerat că nu este un eveniment la care ar trebui să participe.

Ulterior, de câte ori a venit vorba despre bunicul i-am explicat cât de simplu am putut că bunicul a fost grav bolnav și că nu mai trăiește ca noi, ceilalți oameni. Au trecut câteva luni în care nu a vrut să vorbească despre el, în care evita orice discuție referitoare la bunicul. Era vădit supărat, poate credea că nu îl mai iubește, că nu mai vine să îl vadă și să se joace cu el.

Apoi, într-o zi, mi-a spus:

–Bunicul s-a spart.

Pe moment am rămas șocată, apoi am înțeles că de fapt, în acest mod, el își explica moartea cuiva. Tot așa precum o jucărie sau un obiect cade și se sparge, la fel își imagina el că dispare un om.

A început apoi să vorbească despre bunicul și să înțeleagă încet, încet că ființele sunt muritoare.

Plimbându-ne după ploaie, am văzut melci. De obicei, eu îi îndepărtam din drumul nostru și îi spuneam de ce.

Copilul mi-a spus:

-Eu nu vreau să calc melcii. Nu vreau să moară. Nu vreau să moară nici oamenii.

În altă zi, revenind la discuția cu bunicul m-a întrebat:

-Bunicul nu mai mănâncă? Nu mai doarme?

-Nu, mamă, nu mai are nevoie de nimic.

Aceste întrebări le-a repetat zile întregi de multe ori, așa cum fac copiii când au nevoie să își clarifice idei care îi macină.

Discuțiile despre bunicul sunt recurente și apar în diferite momente ale zilei. Încerc să îi explic că sufletul său este invizibil, dar că este cu noi, că ne veghează și ne iubește în continuare, că îi putem vorbi atunci când simțim nevoia să o facem. Că putem să aprindem o lumânare și să îl chemăm în gând.

Nu știu cât a înțeles, cert este că acum este conștient că oamenii mor. Mi-a spus într-o altă zi:

-Mami, eu nu vreau ca tu să mori! Nici tati nu vreau să moară. Nu vreau să moară nimeni. Înțelege că dispariția cuiva drag lasă în urmă valuri de tristețe și un gol imens.

Cum le explicăm copiilor ideea de moarte

Copiii au nevoie de informații corecte și concrete despre moarte și merită să li se răspundă la întrebări cât mai complet posibil. Nu există cuvinte perfecte în această situație. O bună modalitate de a le vorbi copiilor despre moarte este să facem apel la natură, iar atunci când copiii obrservă păsări sau animale moarte să le explicăm ce s-a întâmplat. Putem să le arătăm flori sau copaci, insecte moarte. Le putem prezenta ciclul vieții; nașterea, tinerețea, îmbătrânirea și apoi dispariția. Le putem spune că organismul nostru la un moment dat „se strică” și nu mai poate fi reparat. Copiii trebuie să înțeleagă că după ce mori nu mai suferi, că nu mai simți durerea. Este bine să evităm formulări de genul: „Bunica doarme” sau „A plecat într-o călătorie lungă, din care nu se mai întoarce.” Copilului i-ar putea fi teamă că și lui i se poate întâmpla ceva rău când doarme sau poate că bunica nu îl mai iubește și de aceea a plecat departe. Alte metode potrivite ar putea fi metaforele din poveștile terapeutice, poveștile pentru copii și jocurile vindecătoare.

La întrebarea „Tu ai să mori?” psihologul Aletha Solter recomandă următorul răspuns: „ Toți oamenii mor până la urmă, dare eu nu mă aștept să mor încă multă vreme de acum încolo”.

Nu îi putem feri pe copii de toate evenimentele dureroase din viața lor, putem doar să le îmbrăcăm într-o formă luminoasă, să fim sinceri cu ei, să le răspundem întrebărilor cât mai complet, dar simplu, pe înțelesul lor.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.