Fără avertisment și cu o repeziciune nebănuită, vă aflați înaintea primului an de școală. Dincolo de emoții și pregătiri serioase în acest scop, se ridică întrebarea ce faceți cu el după orele de curs? Programul vostru de la serviciu vă ocupă după-amiezile, iar piticul are doar patru ore pe zi. Copiii din învățământul primar sunt prea mici ca să stea singuri acasă până seara când părinții se întorc de la serviciu. De asemenea, sunt mici pentru un program de opt-nouă ore pe zi, cu o pauză la prânz. Și totuși, nu avem cu cine să îi lăsăm, nu ne pricepem să-i ajutăm la lecții, nu dorim să fie mai prejos decât alții, sau, din alte motive, îi înscriem la after school. Este o decizie serioasă și dificil de luat, în toate etapele ei, de la aspectele financiare până la alegerea locului potrivit.
Realitatea arată astfel: există școli de stat în care funcționează așa-numitul „program prelungit”, există grădinițe private care și-au dezvoltat un program after school, există învățătoare active care iau acasă trei-patru copilași, există învățătoare pensionare care se ocupă de câte unul-doi copii și există persoanele care își completează veniturile îngrijind un copil. Nu dezbat aici legalitatea vreuneia dintre aceste forme de îngrijire a copilului, ci doar enumăr câteva opțiuni!
Ce alegem? Cum stabilim avantajele și dezavantajele?
La școală sunt cadre didactice specializate, lecțiile sunt parcurse conform programei școlare, particularitățile de vârstă și cele cognitive sunt cunoscute cadrului didactic, dar copilul petrece prea mult timp într-o instituție.
La ceea ce numim generic after school se păstrează avantajele din școala de stat și apar acelea că numărul de copii este mai mic, mediul mai puțin formal și atmosfera mai caldă. Prezintă dezavantajul că fiind preponderent dezvoltate din grădinițe și având sediul în case particulare transformate, o simplă ușă închisă nu separă copilul de gălăgia pe care o fac preșcolarii ale căror intervale de joacă sunt mai lungi.
În cazul mersului acasă la învățătoarea de la clasă, sunt incluse toate avantajele primelor două cazuri, dar vor apărea acuzele celorlalți douăzeci de părinți din clasă care se plâng că au copiii defavorizați pentru că „doamna” îi protejează pe cei pe care îi instruiește suplimentar. În mod cert, ea nu are cum să plece cu tot colectivul acasă, iar aceste critici supun copilul unui stres inutil.
Cu doamna care-i poartă de grijă, chiar dacă este o învățătoare pensionară, copilul se va simți ca în preajma bunicii, care, în plus, îl ajută și la lecții. Dacă doamna are altă profesie, lecțiile vor fi integral responsabilitatea lui.
În toate cazurile pe care le analizezi, este de luat în calcul și următorul aspect: în momentul în care nu va mai fi asistat la lecții, pentru că va veni și acel moment, juniorul va avea dificultăți în a învăța singur. Nu pentru că nu are capacitatea, ci pentru că s-a obișnuit să fie cineva lângă el, care să îi corecteze greșelile și pentru că are nevoie de o prezență fizică lângă el. Ca să nu mai vorbim de cazul ridicol, din punctul meu de vedere, și absolut nepermis, când vine cu lecții suplimentare pe care să le facă seara după ce el muncește de la 8 la 17.
Este o decizie dificilă și soluția trebuie să fie potrivită copilului pentru că în primii ani de școală se pun bazele stilului de învățare și, dacă fundația nu este bine zidită, se dărâmă clădirea. Apelați la sfatul educatoarei. Este o opinie pertinentă. Consultați un consilier pe probleme educaționale. Luați în calcul toți factorii și alegeți soluția optimă pentru copil, nu pentru voi!
Andreea Kovasznai este profesor și mamă. Pasionată de educație și de frumos, ea pune suflet în tot ceea ce face.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
de Andreea Kovasznai
