Cu toții folosim internetul într-o mai mică sau mai mare măsură. Fiecare dintre noi are cel puțin o adresă de mail pe care o verifică de câteva ori pe zi fără să aștepte vreo veste. Fiecare dintre noi s-a jucat cel puțin o dată. Fiecare are un cont pe un site de socializare. Câți dintre noi își recunosc dependența de acest „microb”? Câți dintre noi folosesc inteligent site-ul de socializare / cumpărături / jocuri? Câți dintre noi i-au explicat concret copilului ce înseamnă internetul, la ce folosește, cum se utilizează, de ce se utilizează?
Este simplu să te plângi că nu poți să îl dezlipești de lângă calculator pentru că tocmai a descoperit ultima versiune a nu știu cărui joc. Este simplu să te declari înfrânt de iscusința lui de a-și căuta și descărca singur cele mai noi apariții. Este la modă și să dai neputincios din umeri și să spui că e dependent de calculator și că așa sunt toți la vârsta lui.
Cine o fi de vină? Copilul este cu siguranță influențat de ceea ce vede că fac prietenii și colegii lui. A auzit și el ce se discută la școală sau în fața blocului (dacă mai dă Dumnezeu din când în când să iasă pe acolo! Și când te gândești că părinții noștri ne chemau câte o jumătate de oră până ne înduram să intrăm în casă!).Vrea și el să fie parte din competiția în desfășurare on-line. Oare poți să îți asumi responsabilitatea pentru dependența lui? Să spui resemnat: „Nu am ce să fac” nu este o soluție. Sunt conștientă că nu poți să îți izolezi copilul și să îl crești ca acum cincizeci de ani. Nici nu ar fi corect față de el. Dar poți să îi creezi anumite obiceiuri. Se spune că obișnuința este a doua natură. Ca urmare creează-i de mic obișnuința de a sta afară, de a face sport, de a mânca sănătos și nu va renunța la aceste obiceiuri în favoarea zilelor nesfârșite petrecute în fața monitorului. Dacă va vedea că acorzi importanță acestei pasiuni a lui și chiar petreci timp alături de el, inițiindu-te în cel mai nou joc, nu te va sfida retrăgându-se în lumea virtuală. Explică-i rolul calculatorului, al interenetului, ca instrument de lucru, ca mijloc de comunicare, ca modalitate de informare. Știind aceste lucruri de la tine, știind că nu te opui cu încăpățânare acestei distracții a lui, având exemplul și exercițiul altor activități, va ști să își dozeze timpul și energia consumate la calculator și nu va mai fi imposibil să se ridice de pe scaun.
Calculatorul nu este un dușman cu condiția să nu devină preocupare unică atât ziua cât și noaptea! Înțelepciunea antică „Est modus in rebus” (există măsură in lucruri) poate fi aplicată și în acest caz, pentru că, până la urmă, puțină joacă virtuală nu strică nimănui.
Andreea Kovasznai este profesor și mamă. Pasionată de educație și de frumos, ea pune suflet în tot ceea ce face.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
Text de Andreea Kovasznai
Pingback: Mă plictisesc, deci exist! (guest post) - SuntPitic - Blog de Parenting