A șasea săptămână din viața lui Pișcoțel – prima dată singuri acasă

0

Am așteptat cu teamă debutul celei de-a șasea săptămâni, deoarece urma să rămân singură cu Pișcoțel, având în vedere că Mama se reîntorcea acasă, iar Soțul mergea la muncă. După ce mi-a pregătit mâncare pentru mai multe zile și a mai făcut încă o dată curățenie generală, Mama a plecat. Se pare că mă stresasem inutil, deoarece situația nu era atât de neagră pe cât păruse la prima vedere. E drept că nu făceam mare lucru în casă, dar încercam să mă organizez bine, să nu las prea multe treburi să se adune. Am reușit să gestionez situația nou apărută cu ușurință. Cum adormea micuțul, puneam rufele la spălat, îi călcam hainele, spălam vasele sau măturam prin casă. Când se trezea eram alături de el, îl luam în brațe. S-a dovedit a fi mai liniștit decât săptămâna precedentă. Mi-am depășit și teama de a nu putea manevra căruciorul singură. Am îmbrăcat copilul pe jumătate, am ieșit să scot căruciorul, iar apoi m-am întors după Pișcoțel. La fel procedam și la întoarcere. Am făcut zilnic plimbări lungi, am stat în parc și ne-am bucurat de primele semne ale primăverii. Vremea frumoasă îmi dădea și mie un alt tonus, o energie nouă. Mă bucuram de fiecare clipă petrecută cu fiul meu, mă simțeam norocoasă și împlinită.

Acasă, eu și tatăl lui am început să ne jucăm cu el, să-i arătăm o zornăitoare și să încercăm să i-o punem în mână. Deocamdată se uita puțin la ea, dar încă nu o prindea în mână. În schimb manifesta interes față de sunetele pe care noi le făceam, față de fluieratul lui taică-său. Ne răspundea cu câte un zâmbet, cu gângureli stângace. Pentru scurte momente rămânea liniștit în pătuț atunci când era în stare de veghe, fixându-și un punct în care privea. S-a mai reglat și programul de masă, îl hrăneam la o oră jumătate-două ziua, iar noaptea se trezea în general o singură dată.

În această săptămână a căzut și ziua de 8 Martie. Anul acesta pentru mine ziua asta a căpătat un alt sens. Îl țineam pe Pișcoțel pe genunchi și eram deosebit de fericită de minunea din viața mea. Soțul i-a pus în buzunarele salopetei o ciocolățică și m-a chemat, spunându-mi că fiul meu îmi urează La mulți ani. Am fost atât de emoționată și mândră de familia mea. Tot în această zi am ieșit și eu prima dată cu fetele după mult timp, ieșire îndelung așteptată. M-am aranjat, machiat, îmbrăcat de parcă era prima dată când ieșeam în lume. Într-un fel chiar era. Mă simțeam o altă persoană. Parcă renăscusem. Ieșită din casă, simțeam o imensă ușurare. Mi-era dor de Pișcoțel, dar totodată parcă evadasem. Îmi făcea bine aerul, oamenii care treceau pe lângă mine, mașinile, totul. Am trăit la o altă intensitate întâlnirea cu prietenele mele. Când m-am reîntors, Pișcoțel urla în brațele tatălui său. Mi s-a rupt inima când am văzut cât era de înfometat sărăcuțul. Primise puțin lapte praf, deoarece eu nu reușisem să scot cu pompa decât 20 de ml și nu doream să primească prea mulă formula. L-am ținut în brațe să-l liniștesc și cu câtă înverșunare s-a repezit la țiți. Trăgea cu putere de parcă vroia să se răzbune pe țiți că lipsise din viața lui. L-am ținut strâns îndelung, încercând să umplu golul lăsat în sufletul lui de scurta-mi plecare. Mi-am dat încă o dată seama cât de dependent era de mine. Căt de responsabilă eram pentru această ființă fragilă și neajutorată!Și cât de plăcut era acest sentiment!

Următoarea zi a adus o altă experiență memorabilă în viața micuțului meu. Am mers în vizită pentru prima dată și și-a cunoscut străbunica. A răspuns cu zâmbete jocului cu aceasta.

Pe cât de liniștit a fost în această zi, pe atât de agitat a fost în următoarea, în care nu a prea dormit, a plâns mult și isteric, iar seara nu a vrut cu niciun preț să adoarmă. Am observat că atunci când plânge mult și este foarte obosit, nu reușește să adoarmă, este neconsolat și ca reacție plânge în continuare. Încet, încet, învățam să ne cunoaștem copilul, încrezători în instinctele noastre de părinți, fără să avem nevoie de tratate de psihologie și de teorii care mai de care mai irealiste.

 

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "A șasea săptămână din viața lui Pișcoțel – prima dată singuri acasă"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *