Cu fiecare săptămână care trece Pișcoțel se schimbă tot mai mult. Pentru noi, fiecare zi aduce cu sine progrese ale lui Pișcoțel. Prima zi a săptămânii a debutat spectaculos cu isteriile lui Pișcoțel, care nu a vrut să stea nicicum nici în brațe, nici în pătuț. După ce am epuizat toate metodele cunoscute prin care se calma de obicei, am apelat la mult lăudata metodă a feonului.
Miraculoasă metodă! Ca prin minune a tăcut!După-amiaza a mai venit cu o noutate în programul cotidian al lui Pișcoțel. L-am îmbrăcat frumos, l-am pus în landou și am mers cu taxiul la Soț la serviciu. Eu mergeam la controlul de șase săptămâni după naștere, iar Pișcoțel era așteptat cu mult interes de toți colegii Soțului. A dormit tot drumul în taxi și la serviciul Soțului. Colegii săi s-au minunat care mai de care de cât de mic și fragil este, iar viitorii tătici l-au privit cu teamă, gândindu-se ce-i va aștepta. Seara s-a jucat cu noi, a gângurit.
A început să devină mult mai simpatic. A devenit mai vioi, ne fixează cu privirea, întoarce capul când ne aude vocea, iar atunci când suge privirea ni se contopește și între noi se stabilește o conexiune puternică.
Fiecare zi a fost diferită. A avut momente din ce în ce mai dese în care a stat liniștit în pătuț pentru o perioadă mai lungă până să înceapă să urle. În unele seri a adormit mai ușor, în altele a plâns și a devenit foarte agitat. Am observat că dacă este foarte obosit, nu poate să adoarmă, ceea ce-i declanșează isteriile de seară. În unele dimineți a plâns în somn. Am bănuit că sunt vestitele colici, deoarece fenomenul s-a repetat aproape în fiecare noapte spre dimineață.
Fiind vreme urâtă, am cam sărit peste plimbările noastre în parc, așa că am stat cuminței pe canapea și am povestit câte-n lună și-n stele.
În week-end, am reușit să ne uităm la un film. Încet, încet începem să recuperăm din vechile obiceiuri. Oricum acum apreciem altfel momente care ni se păreau banale în trecut și care acum capătă alte dimensiuni. Duminică, l-am pus în scoică și l-am legănat ușor. A părut interesat de această noutate.
Săptămâna s-a încheiat fără peripeții și cu prima noapte dormită neîntrerupt de Bebelin, de la 22.00 până la 6.00. Numai eu m-am trezit de nenumărate ori, mirată că nu se mai trezește. Cine să le mai înțeleagă pe mame? Dacă doarme, de ce doarme, ceva bai trebuie să fie, dacă nu doarme, atunci iarăși îi bai mare…
Niciun comentariu on "A șaptea săptămână- primul somn nocturn neîntrerupt"