A cincea săptămână din viața lui Pișcoțel – primul puseu de creștere

0

Prezența mamei făcea minuni în viața noastră. Eu eram o răsfățată, nici nu deschideam gura și dorințele mi se împlineau. Totul era la locul său, casa strălucea de curățenie. Puteam să mă odihnesc, căci mama se bucura să poată să-și țină nepotul în brațe. Luni am mai avut o escapadă, de data asta de una singură, în căutare de pampers. Din nou am fost încântată pentru o oră să-mi clătesc ochii printre rafturile cu mii de produse.

Marți am remarcat că Pișcoțel nu avusese scaun. Am așteptat până miercuri dimineața și i-am administrat un supozitor cu glicerină pentru copii. O altă problemă a fost că am observat niște brobonițe care i-ai apărut pe cap. Am sunat-o pe prietena mea pediatru și ea mi-a spus că, probabil,  Pișcoțel transpirase, iar noi îl spălam prea rar, o dată pe săptămână pe cap. Desigur pe corp îl spălam zilnic. Am înțeles că nu este bine să-l spălăm atât de rar pe cap, fiindcă poate face coji și să se agraveze situația.

În săptămâna a cincea Pișcoțel a vrut foarte mult la țiți. (nu știam pe atunci că era un puseu de creștere; m-ar fi ajutat mult acest lucru) Eram speriată la gândul că mama va pleca, iar eu voi fi blocată pe canapea cu bebe în brațe. Dar Bebelin avea zile și zile, unele mai agitate, în care plângea și în somn, se trezea devreme urlând și adormea după mult timp înapoi, altele mai liniștite în care dormea mult și ziua și noaptea. În zilele când voia tot timpul la sân, mă simțeam extenuată și aveam și eu o stare de nervozitate, pe care probabil i-o transmiteam. Așa că m-am hotărât, că oricât de greu mi-ar fi, să rămân calmă, că Pișcoțel nu avea nicio vină, el este doar mic și are multe nevoi, iar eu trebuie să fiu acolo să i le satisfac. În niciun caz nu avea să devină din cauza asta un răsfățat, așa cum ne spunea non stop socrul meu de câte ori ne vedea că-l luăm în brațe. Mi se pare inuman să las un ghem mic să urle, numai pentru a-l învăța că așa trebuie. Această perioadă trece atât de repede, iar apoi ne vom dori să ne ținem copiii lipiți de noi, iar ei nu vor mai vrea. Așa că să ne bucurăm de aceste luni, când sunt atât de mici și drăgălași, și dependenți de noi.

Dintre progresele săptămânii a cincea fac parte creșterea în greutate cu un kilogram mai mult decât la naștere, câteva zâmbete, faptul că nu se mai speria de mâinile și picioarele sale, că ne fixa cu privirea, reușind să ne urmărească. Tot în această săptămână a început să prindă mai bine obiectele și degetele noastre. Mai ales la băița, simțindu-se nesigur, ne prindea și pe mine și pe taică-său de degete. Pentru prima dată și-a descoperit și el degetul și și l-a băgat în gură, începând să-l sugă, transmițându-ne astfel semnul că îi era foame.

A cincea săptămână s-a încheiat în mod plăcut tot cu musafiri care au venit să-l vadă pe Pișcoțel.

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "A cincea săptămână din viața lui Pișcoțel – primul puseu de creștere"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *