Nu am lapte – legendă sau adevăr?

Nu am lapte! Nu am lapte suficient! Laptele meu nu este gras! Bebelușul meu nu se satură cu laptele meu, așa că îi dau supliment de formula! De câte ori nu ați auzit aceste propoziții?! Oare ce stă la baza acestor afirmații susținute cu vehemență de foarte multe mămici? Sunt aceste afirmații îndreptățite sau nu?

În primul rând, există foarte puține cazuri în care o femeie nu poate alăpta. Aceste cazuri sunt de natură medicală. În toate celelalte cazuri, motivul principal pentru care o femeie renunță la alăptat este o informare insuficientă sau incorectă ori presiunea socială la care este supusă proaspăta mămică. Miturile legate de alăptare periclitează procesul alăptării.
În al doilea rând, foarte important  este startul în alăptare. Prima oră de după naștere, ora magică are o importanță colosală în instalarea lactației. Apoi este important ca bebelușul să nu fie despărțit de mamă și să nu primească lapte praf. Biberonul este un dușman al alăptatului, deoarece tetina poate să-i creeze bebelușului confuzie, iar acesta să refuze sânul. De asemenea și suzeta și mameloanele de silicon pot interfera cu alăptatul. O altă cauză a lactației insuficiente este alăptarea după program. Bebelușul este cel care stimulează lactația. Cu cât este pus mai des la sân, cu atât mai mult lapte se va produce. Lactația funcționează după principiul cerere și ofertă. Cele mai multe femei renunță la alăptat după trei luni, deoarece au impresia că bebelușul nu se satură. La această vârstă este un puseu de creștere, iar copilul are nevoie de mai mult lapte și stă mai mult la sân. Este important să fie alăptat la cerere, deoarece numai așa va crește producția de lapte.

Stresul prelungit poate fi și el un motiv al scăderii lactației. Imediat după naștere este posibil ca mama să fie copleșită de noua responsabilitate. Tensiunile emoționale și oboseala pot afecta lactația. De aceea sunt importante momentele de relaxare, plimbările lungi, activități deconectante. Mămicile mai ajung la concluzia că nu au lapte suficient atunci când nu reușesc să scoată cu pompa de muls lapte sau când fac proba suptului cu cântarul și observă că bebelușul nu a supt foarte mult. Ambele practici sunt irelevante pentru cantitatea de lapte produsă. În ceea ce privește pompa, niciodată aceasta nu va scoate atât cât suge copilul. În plus, există mame care nu pot extrage nimic cu pompa sau foarte puțin. Pompa nu este un sistem de referință pentru producția de lapte. Copilul este cel care stimulează cel mai bine lactația. El este mult mai eficient decât cea mai performantă pompă. Se utilizează pomparea sau mulsul manual atunci când se dorește creșterea lactației, mai ales pe timpul nopții, dar numai după ce bebelușul fost pus la sân. O altă cauză care duce la scăderea lactației este introducerea de lapte praf la scurt timp de la naștere. Multe motive pentru care mamele recurg la completarea cu formula sunt închipuite: au impresia că nu se satură copilul, pentru că acesta plânge des, bebelușul nu ia în greutate conform graficelor  (de obicei, copiii alăptați iau mai greu în greutate decât cei care sunt hrăniți cu formula),au senzația că au sânii goi pentru că simt că sunt moi.

Așadar, înainte de a se renunța la alăptat este nevoie de o investigare a cauzelor medicale de lactație insuficientă. Dacă nu sunt motive medicale întemeiate, este bine să se recurgă la o informare corectă. Atâta vreme cât există dorință de a alăpta, există și lapte suficient pentru a hrăni unul sau mai mulți copii.