Soarele topește totul, vara și-a intrat în drepturi, gândurile și planurile de vacanță sunt în mintea și pe buzele tuturor. Copiii sunt cei mai fericiți, deoarece așteaptă cu nerăbdare să își petreacă mai mult timp cu părinții, pentru că o aventură nouă îi pândește, pentru că, nu-i așa, cu toții ne amintim cu drag și nostalgie de vacanțele la mare sau la munte alături de familie.
Dar pentru părinți? Vacanța cu copiii poate fi vacanță? Câteodată mă surprind visând la câteva zile doar cu soțul din dotare fie vizitând orașe din Europa până ce nu ne mai simțim picioarele, admirând spectacolul străzii dintr-o cafenea sau stând la ore târzii pe o terasă cu un pahar de vin bun în față și cu povești fără copii, fie trezindu-ne la ore târzii fără ca cineva să tragă de noi. Dar nu știu cum se face că aceste gânduri sunt repede îndepărtate de gândul că băiatul nostru nu s-ar bucura și el alături de noi de tot ce vedem, iar mititica noastră nu ar privi cu ochii ei curioși totul în jur. Ne imaginăm deja gânguritul ei vesel când va vedea marea, cum va explora ea nisipul și cum va chicoti de drag când piciorușele ei dolofane vor atinge apa. În plus, nu am putea pleca liniștiți știindu-i cu alticineva oricât de iubitori și grijulii ar fi cei care i-ar îngriji în lipsa noastră.
Nu, încă nu suntem pregătiți să plecăm fără copiii noștri în concediu. Și nu, nu sunt de acord că vacanța cu copiii nu este vacanță decât dacă, eventual pleci cu bona sau cu bunicii. Cele trei vacanțe minunate petrecute cu copilul nostru cel mare contrazic această teorie. Am călătorit cu el prin țară în primul an, apoi am străbătut jumătate din Franța, când avea doar puțin peste un an, ne-am bronzat pe plajele Greciei când piticul avea puțin peste doi ani și sperăm că și anul acesta ne vom bucura de o vacanță în formula extinsă a familiei noastre. Da, e mult mai complicat totul cu copiii. Da, poate că vii mult mai odihnit, trebuie să respecți și un program, nu ai atâta libertate de mișcare, iar timpul de vizitat se înjumătățește.
În vacanțe, copiii se culcă mai greu, că, deh, au multă treabă. Se trezesc devreme să nu piardă timp prețios. Fiecare copil are nevoile sale care trebuie satisfăcute „acum”.
În vacanțe, copiii plâng mai mult, că doar sunt cu părinții. Atunci când există conectarea cu cei dragi, descărcarea emoțională se produce mai ușor.
Dar, cu toate astea merită. Și nu, nu suntem masochiști. Ne simțim bine cu copiii noștri și am învățat să prețuim fiecare clipă cu ei. Piticul nostru își amintește foarte bine ultima vacanță de care vorbește în continuu de anul trecut și întreabă tot timpul: „Când mai mergem în Grecia?”. Sunt convinsă că toate experiențele la care l-am expus încă de mic, toate călătoriile pe care le-a făcut de la 4-5 luni și-au spus cuvântul în dezvoltarea sa. Nu cred în concepția potrivit căreia copilul este prea mic să fie dus undeva. Și nici nu cred că trebuie să renunțăm la călătorii până cresc copiii mari.
Eu sunt de părere că cei mici trebuie să ia parte la viața familiei, la ritualurile sale. Astfel se creează atașamentul, astfel se desfășoară procesul învățării, astfel se simte parte integrată în familie și învață despre intreacțiunile sociale, deprinde modele comportamentale și învață cum trebuie să se comporte în anumite situații.
Copiii care au parte de multe experiențe diferite în viață, sunt mai dezinvolți, mai descurcăreți, cu o stimă de sine crescută, mai deschiși și receptivi la schimbări și la noutate.
Strălucirea din ochii copiilor, curiozitatea lor, dorința de explorare, fericirea de a fi tot timpul cu părinții, atenția pe care o primesc mai mult în vacanță, conectarea tuturor membrilor familiei, jocurile și râsul, toate merită să îți petreci vacanța cu cei mici. Copiii învață cel mai mult în timpul călătoriilor, parcă înfloresc.
Vom transforma „neplăcerile” în „plăceri”. Vom profita de orele matinale pentru a ne bucura de mireasma dimineților și pentru că, oricum, nu este sănătos să stai târziu la plajă. Ne vom odihni cu toții la orele amiezii atunci când soarele ne țintuiește în casă. Ne vom reaminti să fim copii și vom readuce în viața noastră jocurile și farmecul copilăriei. Iar seara, după ce copiii adorm, ne vom bucura de paharul acela de vin, pe teresa apartamentului închiriat.
Așa că, pentru noi, vacanța cu copiii merită cu siguranță și am vrea ca ei să își dorească cât mai mult timp să stea în preajma noastră și să nu devenim părinții aceia plicticoși cu care copiii nu mai au nimic de împărțit. Iar amintirile acestea, cu noi toți împreună, să devină prețioase pentru ei peste ani.
