M-am sacrificat pentru tine!

1

Am auzit în diverse situații afirmații de genul „Eu nu-mi sacrific viața pentru copil” sau, la polul opus, „Mi-am sacrificat viața pentru copil”. Din punctul meu de vedere, cele două noțiuni „sacrificiu” și „copil” nu au cum să apară alăturate în aceeași propoziție. Copilul nu este o întâmplare, copilul nu este o buruiană care crește pe lângă casă, copilul nu este un bagaj pe care l-ai găsit pe bancheta din spate a mașinii. Copilul s-a născut pentru că, la un moment dat, tu ai decis așa (teoria cu „s-a întâmplat” nu este valabilă în secolul XXI, ba mai mult, dezvăluie o ignoranță crasă). Ca urmare, părintele are obligații față de copil. Nu invers. Copilul nu este „paharul cu apă de la bătrânețe”. El este o persoană liberă, independentă de tine pe care se presupune că ai educat-o astfel încât să poată să se confrunte cu viața și să ia propriile decizii. Ca preocuparea pentru familie, restrânsă – cea pe care și-o întemeiază- sau extinsă – părinți, bunici, etc. să facă parte din arsenalul cu care pleacă în propria-i viață, trebuie să fi avut exercițiul unei familii în copilărie.

Dragostea, respectul, sinceritatea se cultivă. Adică cine seamănă vânt culege furtună. Ce așteptări să ai de la un copil căruia îi reproșezi constant că te sacrifici pentru el? Și de ce să te miri când îți va răspunde ”Cine te-a pus?”. Poate că acest sacrificiu este prost înțeles și rezultă dintr-o atitudine hiperprotectoare. Poate acest sacrificiu înseamnă dorința ta de a-i da tot ce poți mai bun. Dar nu înțeleg nici în ruptul capului de ce i-ai reproșa vreodată acest lucru!

În opoziție, aflăm varianta cu bunica / bona / celălalt părinte (în cazul familiilor destrămate) sau „se descurcă el că noi ne-am făcut mari cu cheia de gât”. Sunt de acord că ai viața, dar cred că odată ce ai decis să devii părinte această viață include și copilul și nu ai dreptul să îl neglijezi pentru că tu ai obosit. Nu ai voie să obosești.

Sunt două aspecte extreme și poate că ele sunt nuanțate de detalii care mie îmi scapă în acest moment. Poate că sunt situații în viață în care ai nevoie să te regăsești pe tine ca să continui drumul, dar ele sunt excepția, nu regula. Ideea de copil și cea de sacrificiu sunt paralele și nu au de ce să se alăture într-o frază, indiferent de aspectul pozitiv sau negativ al verbului.

Andreea Kovasznai este profesor și mamă. Pasionată de educație și de frumos, ea pune suflet în tot ceea ce face.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

Text de Andreea Kovasznai

Photo ©Depositphotos.com/oksun70

Total 3 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author