De curând am numărat peste 30 de grupuri pe facebook din care fac parte. Și doar vreo 10 nu au legătură cu statutul de mămică. Până să nasc, nu prea înțelegeam eu cum stă treaba cu aceste grupuri. Făceam parte din câteva, dar nu le urmăream activitatea. Când am intrat în prenatal, mai citeam forumurile cu și despre mămici și pitici. Pe forumul dedicat lunii în care urma să nasc am observat că fetele care intrau spuneau ceva de un grup pe facebook, unde exista o activitate mai intensă decât pe respectivul forum. Curioasă, l-am căutat și eu, dar nu am găsit nimic. După un timp, în care forumurile deja mă plictiseau căci răspunsurile veneau prea încet, am cerut fetelor să mă invite și pe mine pe grupul pe care-l căutasem.
Mai întâi a fost grupul din care făceau parte mămici care au născut în luna ianuarie, apoi grupurile de sprijin pentru alăptare, cele de parenting, cele de vânzări diverse articole pentru bebeluși, grupurile despre vaccinuri, despre sisteme de purtare, diversificare, alimentație sănătoasă etc, cam tot ce intra in sfera mea de interes, tot ce alcătuia universul meu după ce mi-am schimbat statutul și am devenit mămică de pitic. Inițial, am crezut că am citit și aflat totul despre bebeluși. Apoi, aruncată în vâltoarea evenimentelor, mi-am dat seama că de fapt nu știam nimic. Că mica ființă fragilă și neajutorată m-a luat pe nepregătite. Așa că am început să citesc avidă după informație, să pun întrebări, să compar situațiile cu care mă confruntam eu cu cele ale altor mămici. Astfel am învățat despre alăptat, am fost sprijinită să renunț la lapte praf, am văzut unde greșesc mămicile care renunță prea ușor la alăptare zicând că nu au lapte, am primit sfaturi despre sisteme de purtare, ba chiar s-au oferit unele fete din orașul meu să-mi și împrumute să probez sistemele lor de purtare. Așa mi-am dat seama că nu sunt singură, că mai sunt și altele în situația mea, așa mi-am satisfăcut nevoia de socializare și nu m-am mai simțit exclusă din tumultul societății.
Mămicile virtuale mi-au fost aproape în desele treziri nocturne, când mi se închideau ochii cu bebe în brațe. Cât de bine mă simțeam la ceasul întâlnirilor noastre! Aveam atâta nevoie de socializare! Și ce modalitate comodă de socializare, în pat, în timpul alăptării sau când bebe doarme, fără să fie nevoie să fii aranjată, machiată, să ieși din casă etc. Colegele mele, prietenele mele rămăseseră în altă dimensiune, iar eu aveam o altă realitate. Cele două nu se intersectau decât rareori. Nu mai aveam aceleași domenii de interes. Dar cu mămicile din comunități era o cu totul altă poveste. Învățam din poveștile lor, ne sprijineam reciproc, mă linișteam când mi se părea că bebelinul meu are o problemă.
Nașterea și petrecerea timpului acasă cu copilul 24 de ore din 24 afectează psihicul mamei, care se simte dată la o parte, inutilă, care are impresia că nu face nimic creativ, care-și invidiază soțul că pleacă la serviciu, că are o viață socială intensă. Dar atunci când vezi sute și mii de femei asemenea ție parcă devii mai curajoasă, mai încrezătoare în tine și ai sentimentul de apartenență la o comunitate. Ai nevoie ca cineva să empatizeze cu tine, să plângi pe umărul cuiva, să vezi că până la urmă și la alții e greu, nu numai la tine. De aceea rolul comunităților este unul important în meseria de mămică. Desigur că fiecare face ce simte și-și urmează instinctul, selectează informațiile citite, trecând totul prin filtrul rațiunii. Dar faptul că oricând poți găsi un răspuns la problemele tale, că îți poți face prietene, că cineva te înțelege și te susține este minunat pentru psihicul proaspetei sau viitoarei mămici. Comunitățile virtuale satisfac toate aceste nevoi de socializare, ajutând mămicile să se simtă mai confortabil cu noul statut.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
