Despre bullying-ul cibernetic sau ce ție nu îți place, altuia nu face

432 1

În urmă cu doi ani predam la o clasă de-a cincea. Erau puțini copii în clasă. Îmi erau dragi cu toții. Îmi plăcea că puteam lucra cu fiecare în parte, că erau curioși și dornici să învețe. Dar, în fiecare oră, patru băieți cășunau pe cel de-al cincelea (cu care de altfel erau prieteni) cu jigniri. Și tot timpul mă opream din oră, empatizam cu victima, descriam în cuvinte ce fac cei patru, cum îl fac să se simtă pe prietenul lor, le explicam așa cum puteam. Păreau că înțeleg, se calmau pe moment, apoi o luau de la capăt ora următoare. Era obositor și frustrant pentru mine să intervin în fiecare zi.

Cea mai mare provocare din viața de profesor este confruntarea cu bullying-ul. În primii ani de predare, mi se păreau doar mici răutăți. Cu trecerea timpului, dar mai ales după ce eu însămi am devenit mamă, privesc cu alți ochi cruzimea copiilor îndreptată către alți copii.

De aceea prezentarea lui György GáspárVocea celor rămași fără voce– m-a impresionat foarte mult și m-a pus pe gânduri. Căci mai grav decât bullying-ul se pare că este cyberbulling-ul sau bullying-ul cibernetic. Și cum spunea Gabriela Malouf, moderatoarea celei de-a doua sesiuni de la Social Media for Parents:

„Pericolele pe pare nu le simțim real, sunt mai greu de gestionat.”

Până acum nu am avut ocazia să privesc în acest fel relația copiilor cu online-ul. Am mai auzit despre povești tragice cu copii care au ajuns să își pună capăt vieții din cauza bullying-ului în mediul online, dar niciodată nu am conștientizat cât de grav poate fi. Eu am copii mici acum, iar accesul lor la ecrane este limitat și controlat de noi adulții. Dar copiii cresc, iar noi vom pierde controlul asupra acțiunilor lor.

Copiii noștri sunt niște digi-prichindei, tehno-puști și nu putem ignora contactul cu tehnologia, prezența lor in online, inclusiv riscurile și pericolele la care sunt expuși.

De aceea, este important să ne adaptăm noi situației, să ne informăm. Nu este o soluție să interzicem sau să limităm accesul la internet. Trebuie să câștigăm încrederea copilului, astfel astfel încât acesta să nu se teamă să vină să ne spună atunci când i se întâmplă ceva rău. Conform studiilor, din 2004 până în 2009 cantitatea de timp petrecut în online a crescut semnificativ.

Un copil între 8-18 ani petrece în medie 7h 45min / zi în sfera digital. Se preconizează că în 2019 vor ajunge la 15h/zi.

Ce este bullyingul?

Bullying-ul este o poveste despre cruzimea fără limite. Copiii au tendința să minimizeze bullying-ul de frică, de rușine, ei cred că sunt primii care se confruntă cu asta. În plus, copiii au teama că accesul la mediul online va fi redus la zero.

Bullying-ul este ură și se cultivă prin modelele la care suntem expuși. Bullying-ul nu este furie (furia esteo emoție cu care ne naștem).

Există trei forme de bullying:

1) Comportamentele nepoliticoase– atunci când ne implicăm în viața cuiva fără a avea intenția de a face rău. (ex. gluma cu mersul la sală pentru o persoană care s-a îngrășat)

2) Comportamentele răutăcioase – intenția de a cauza rău o data sau de două ori. Sunt capcane în care cădem cu toții în relațiile noastre. După ce o dăm în bară, vinovăția ne face să ne cerem scuze.

3) Hărțuire, umilire– formele cele mai grave pe care le îmbracă bullying-ul – intenția care ne determină să facem rău, plăcerea că celălalt suferă. În această categorie intră și gluma care revine, dar de care ținta nu se bucură.

Care este diferența dintre bullying și bullying cibernetic?

Bullying-ul tradițional este o agresiune fizică, relațională, verbală. Bullying-ul cibernetic cuprinde hărțuire în spațiul virtual, agresiuni verbale, furt de poze și denigrare în mediul online.

În online, ne confruntăm cu un deficit major de empatie, cu mai multă cruzime, deoarece persoana care face asta e sub protecția anonimatului.

E mult mai ușor să agresezi pe cineva dacă nu privești persoana în ochi. Intensitatea furiei scade în cazul interacțiunilor față în față.

Riscuri ale bullying-ului cibernetic:

În mediul online, agresorul poate trece nevinovat, căci nu știm cine este.

Un alt risc este că, în online, publicul e mai mare. Postările care denigrează alte persoane nu pot fi șterse. Bullying-ul tradițional se termină, în timp ce cel . Bullying-ul tradițional se termină, în timp ce cel cibernetic nu se termină.

De ce se practică bullying-ul?

Nu numai copiii cu stima de sine scăzută fac bullying. Copiii pot avea astfel de comportamente din nevoia de atenție, din dorința de a-și păstra imaginea, de a-și manifesta și reasigura puterea. Copiii trebuie învățați că imaginea în online și valoarea personală sunt lucruri diferite (valoarea nu constă în câte like-uri are o persoană pe FB, de exemplu).

Strategii de a pune capăt bullying-ului cibernetic

  1. Apelează la un adult – dacă reușim să avem o relație bună cu copilul în offline, atunci sigur va avea încredere să vină și în online către noi atunci când întâmpină o problemă. Creștem rezilineța copiilor, nu să îi privăm de situațiile neplăcute. Copilul va fi capabil să ceară ajutorul dacă nu trăiește cu teama că îi va fi interzis accesul la internet.
  2. Detașează-te de sursa agresiunii – agresiunea crește dacă interacțiunea escaladează. Dacă se răspunde atacului în același fel, se ajunge la a nu mai ști exact de la cine a început.
  3. Deconectează-te și blochează agresorul- de ex. închid canalul FB.
  4. Setările de intimitate sunt importante, ele funcționează ca limite și în viața reală. Vulnerabilitatea (când ne punem sufletul pe tavă) trebuie folosită cu înțelepciune.
  5. Fă capturi de ecran, deoarece agresorul poate nega, șterge postările.
  6. Renunță la pasivitate, folosește empatia (nu rămânem pasivi când sesizăm bullying-ul adresat cuiva).

Educația adulților în privința bullying-ului cibernetic este esențială pentru a-i pregăti și ajuta pe copii.

„A-i da copilului un telefon cu acces la internat fără o educație prealabilă, e ca și cum îi dai unui copil cheia de la mașină cu rezervorul plin.”

Eu cred că în privința bullying-ului și a bullying-ului cibernetic ar trebui în primul rând să ne educăm noi pe noi și să scăpăm de micile răutăți, de glumele care fac rău. Să ne gândim mereu că „Ce ție nu îți place, altuia nu face”, să fim mai empatici cu ceilalți, să aducem un plus de valoare. Pentru că noi suntem cel mai bun exemplu pentru copiii noștri. Iar responsabilitatea noastră nu este doar pentru copiii noștri, ci și pentru copiii celorlalți.

Un articol generalist despre Social Media for Parents 2017, găsiți aici. Vor urma și alte articole despre celelalte subiecte prezentate la eveniment.

Despre acest subiect a scris foarte frumos Robert Diaconeasa aici: http://daddycool.ro/puterea-online/ , Iuliana Roca aici: http://iulianaroca.ro/avem-niste-digi-prichindei-atentie-la-cyberbullying/  și Tudorel Bezea aici: http://www.staupenet.ro/despre-bullying-si-cyberbullying-pe-canapeaua-din-living.html.

Dacă credeți că ar fi util și altora articolul, îl puteți da mai departe.

 

 

 

 

 

 

 

Total 1 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.