Indiferent de stilul parental pe care îl îmbrățișăm, cu toții suntem preocupați de educația copiilor noștri. Căutăm calea pentru a crește copii împliniți ca adulți. Desigur că fiecare alege propria abordare, în funcție de modelul parental dobândit și de convingerile pe care le are.

Ne dorim să creștem copii fericiți, copii liberi, copii cu voce, copii care vor fi adulți de succes ! Pe de altă parte, avem responsabilitatea de a crește viitori adulți integrați în societate, care vor interacționa cu alți oameni. Și nu ne dorim ca ceilalți să fie îngroziți de comportamentul copiilor noștri.

Există părinți care sunt foarte autoritari și își cresc copiii militărește, convinși fiind, că fac cea mai bună treabă pentru copiii lor. Există părinți care îi cresc fără nicio regulă, inoculându-le mesajul că ei sunt centrul universului, iar ceilalți gravitează în jurul lor. Există părinți care nu îi învață empatia pe copii.

Există copii care nu ridică ochii din pământ și nu au curajul să spună ce simt, ce doresc, ce nevoi au. Există copii care cred că totul li se cuvine, care îi calcă în picioare pe alții pentru a-și atinge scopul. Și atunci care este calea ? Pentru ce societate îi creștem pe copiii noștri ? Ce valori le insuflăm și în ce fel îi vor ajuta acestea în viață?

Pentru ce societate îi creștem pe copiii noștri ? Ce valori le insuflăm și în ce fel îi vor ajuta acestea în viață?

Încă dinainte să avem copii auzim sfaturi de genul: „Să nu îl iei prea mult în brațe că se învață așa.” „Să nu îi dai nas.” „Nu îl lua în brațe că îl răsfeți.” „Copiii trebuie pupați doar în somn.”

Astfel încât, nu ne mirăm de ce răsfățul este un fel de bau-bau pentru unii părinți. Aceștia se tem că dacă le arată prea multă iubire copiilor, îi vor strica. Nu vor mai avea autoritate în fața lor și vor eșua în educația lor.

De ce un copil se comportă provocator ?

Copiii au multe nevoi care nu sunt întotdeauna împlinite, chiar şi în cele mai iubitoare și grijulii familii. Nevoile fundamentale sunt hrană, îmbrăcăminte, locuinţă şi dragoste. Nevoi adiţionale : apropiere fizică, atenţie individuală, mediu intelectual stimulant, activităţi constructive şi respect. În afară de acestea, mai există și  nevoile psihologice de bază: stimulare, recunoaștere și structură.

Un alt motiv pentru comportamentul dificil este lipsa informațiilor. Copiii se nasc fără să ştie nimic despre lumea noastră complexă. Ei trebuie să înveţe efectele acțiunilor lor, ce îi deranjează pe adulți, ce este periculos. Toate aceste informații sunt oferite de părinți, care îi ajută să înțeleagă mediul în care trăiesc.

Al treilea motiv este stresul acumulat. Este cauza cel mai greu de sesizat, pentru că cei mici nu pot verbaliza emoțiile dureroase. (Aletha Solter)

Ce este un copil răsfățat ?

Nu putem vorbi de răsfăț la copiii mici. Nici de plânsul care manipulează. Până la 3-4 ani, plânsul este principala formă de exprimare a emoțiilor și de comunicare a unei nevoi. Un copil răsfățat este un copil care a fost învățat că totul i se cuvine, că toți oamenii trebuie să stea drepți în fața lui. El este veșnic mofturos, pentru că a fost învățat că poate primi mereu ceva. Dorește să îi controleze pe toți membrii familiei, doar nevoile sale sunt importante. Cere ajutor constant, chiar și la vârste mai mari, atunci când este capabil să se descurce singur în anumite situații.

Este egoist și se supără când nu i se face pe plac. Un copil răsfățat este, de fapt, cel căruia i se satisafc toate pofetele, dar mai puțin nevoile de bază.

„A răsfăța un copil nu înseamnă să primească prea mult din ceea ce îi place, ci prea puțin din cea ce are nevoie. ” (Jesper Juul)

Copilul răsfățat este cel care nu a primit suficientă atenție. În mod paradoxal, ei au nevoie de limite. Copilul foarte solicitant are nevoie de o conectare profundă cu părinții săi.

Cum evităm să avem un copil răsfățat ?

Oferindu-i multă atenție și dragoste necondiționată. Da, ați citi bine. Un copil iubit va fi un copil care va fi capabil să ofere empatie și grijă, la rândul său. Care nu va fi agresiv și nu va folosi cuvinte jignitoare în relație cu alte persoane.

Punându-i limite ! Copiii au nevoie de limite și de structură ! Odată puse limitele, ele trebuie respectate cu consecvență.

Învățăndu-l să fie responsabil ! Ce presupune acest lucru ? Copilul să primească mici sarcini pe măsura vârstei sale. Trebuie să se implice în activitățile casei. El trebuie să înțeleagă că nu toată lumea este la dispoziția sa mereu și că avem responsabilități unii față de alții.

Arătându-i consecințele faptelor sale ! Copilul trebuie să fie pus să își îndrepte greșeala (de ex. a vărsat apă, trebuie învățat să o șteargă)

Învățându-l empatia ! Creștem copii nu doar pentru ei. De mici, este de datoria noastră să le oglindim faptele în sentimentele celorlați. Să le explicăm toate emoțiile și ce simt ceilalți oameni în anumite situații.

Oferindu-le modelul personal pozitiv ! Acesta fucnționează foarte bine ca în orice altă situație.

Învățându-i diferența dintre poftă și nevoie !

Spunând și „Nu” copiilor ! Atâta vreme cât le explicăm copiilor de ce le refuzăm anumite lucruri și dozăm „nu-ul” (adică nu îl folosim la orice pas), este în regulă pentru copii să audă și acest cuvânt.

Alfie Kohn ne sfătuiește : creșteți copii „rebeli” ! Revolta nu are legătură cu nesimțirea sau cu nepolitețea.

„Ar trebui, mai degrabă, să incităm copiii să analizeze status-quo-ul și să decidă ce instituții și ce tradiții trebuie schimbate. Ar trebui să îi ajutăm să înfrunte lumea.”  (Alfie Kohn)

Este dificil pentru părinți să stabilească linia fină între satisfacerea nevoilor și a pune limite, între protejare extremă și neglijarea copilului. Vestea bună pentru părinții speriați este că dacă copilul trăiește într-un mediu familial echilibrat și securizant, iar relațiile sale cu părinții sunt sănătoase, copilul nu poate fi răsfățat.

Datoria noastră ca părinți nu este să ne menţinem copiii fericiți tot timpul ci să îi ajutăm să îşi gestioneze corect emoţiile. Să îi creștem liberi, dar nu ca iarba pe câmp !

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.

Despre ce este și ce nu este educația liberă am mai scris aici.