Ca mulți dintre adulții generației mele, am fost crescută cu celebrele: „Este rușine”! „Să nu mă faci de rușine!” Am simțit de foarte multe ori că îmi este atât de rușine, încât aș vrea să mă înghită pământul, să dispar pur și simplu, fără urmă. Știți sentimentul acela copleșitor, care pune stăpânire cu totul pe tine? Care nu te lasă să respir, să gândești, să trăiești? Care îți anihilează orice simțire?

Dar cea mai dureroasă amintire legată de rușine este din clasele primare, a treia sau a patra cred. Îmi scrisesem tema urât, iar învățătoarea s-a înfuriat atât de tare, încât m-a tras din bancă efectiv de păr și m-a târât până la ușa clasei. Înainte de asta, mi-a rupt și pagina, căci era o rușine pentru caietul meu. Nu știu care parte m-a umilit mai mult: pagina ruptă, trasul de păr, târâtul prin fața colegilor mei sau faptul că ușa s-a închis și am rămas pe holul gol, plângând și sperând că nu va ieși nimeni să mă vadă la ușa clasei, plânsă și cu părul vâlvoi.

Mult timp am resimțit rușinea. Rușinea de a fi în centrul atenției. Rușinea de a intra într-o încăpere, unde se aflau oficialități. Rușinea de a mă îmbrăca într-un anume fel. Rușinea de a-mi arăta emoțiile. Rușinea de a ieși în evidență. Rușinea de nu mă face de râs, eu sau cineva apropiat mie. Rușinea că nu sunt suficient de bună.

De ce este rușinea toxică?

Rușinea este toxică. Rușinea este un bagaj greu, pe care îl cărăm după noi toată viața. Râde de noi și ne strică planurile când ne e lumea mai dragă. Rușinea ne știrbește personalitatea, ne blochează și ne stopează să evoluăm.

Rușinea nu trebuie să fie un instrument de modelare a comportamentului, Poate avea efecte negative în toate aspectele de viață ale viitorului adult. Erodează stima de sine, ne face să nu ne putem integra în colectivitate și să nu fim bine cu noi înșine. Să ne simțim defecți, paralizați în acțiunile noastre. Avem impresia că nu suntem buni de nimic, că nu valorăm nimic. Că nu merităm să fim iubiți.

Perfecționismul se poate naște din rușinea toxică: „Îmi doresc să iau numai 10 la școală, pentru a nu-mi rușina părinții, pentru a fi iubit de ei.”

La copii, această emoție este cu mult mai puternică și mai debusolantă decât la adulți, pentru că cei mici încă nu au instrumentele interioare necesare să o gestioneze. Ei simt o durere profundă, o deconectare de cei din jur.  Simt un sentiment de abandon, de respingere.

Fraze păguboase care pot rușina copilul

1. „Râd copiii de tine (dacă plângi, dacă te trântești pe jos…)”
2. „Mă faci de rușine.”
3. „Ți-am spus de 10 ori că o să cazi. Și nu m-ai ascultat. ”
4. „M-ai dezamăgit.”
5. Nu te mai iubesc!
6. Să-ți fie rușine!
7. Este rușine să…

Cum să nu-i rușinăm pe copii

1. Să le explicăm că e în regulă să greșim, că orice om greșește și să le spunem care sunt consecințele respectivei greșeli și ce trebuie să învețe de acolo.
2. Să nu-i criticăm.
3. Când copiii au avut un comportament rău, descriem comportamentul, căutăm împreună cu copilul soluții, alternative pozitive la acel comportament: „ Ce ai fi putut face diferit?” „Cum crezi că ai fi putut rezolva altfel problema?”. Copilul trebuie să devină coștient de faptele sale. Dacă doar este criticat sau rușinat, nu va învăța nimic. Va învăța doar să se ascundă, să mintă. Va căpăta numai resentimente față de adulții moralizatori.
4. Le dezvoltăm la copii conștiința morală prin discuții despre ce e bine și ce rău și cum pot discerne între cele două valori.

Copilul trebuie să simtă din interior că un anumit comportament este greșit. În niciun caz nu trebuie să simtă că este arătat cu degetul, scos în fața celorlalți și rușinat, pus pe scaunul rușinii.

Rușinea este toxică! Să nu o folosim ca instrument de disciplinare a copiilor noștri. Să îi ajutăm să descopere ce este bine și ce este rău, să le fim alături și să le dezvoltăm conștiința în mod pozitiv!

Dacă v-a plăcut acest articol, mă bucur dacă îl apreciați cu un like sau îl dați mai departe:) Pentru a fi la curent cu ultimele articole, urmăriți pagina de Facebook sau de Instagram.

Sursă photo: Pexels