Să ne imaginăm următoarea situație: un copil agresiv la grădiniță, în cadrul unui atelier pentru părinți și copii de Crăciun. Copilul are eticheta de rău și se comportă ca atare. Lovește, mușcă, împinge alți copii. Părinții, depășiți de situație, recurg la o ipotetică conversație cu Moșul.
– Alo, Moșule, suntem aici la grădiniță. Să nu mai vii anul acesta, că băiețelul nostru este rău.
-Da, a fost foarte rău astăzi, să nu mai vii la el.
Aceasta nu este o situație singulară. Moșii înfricoșători coboară uneori din imaginație și amenință fizic cu bățul copiii care nu au fost cuminți. Îi sperie și îi fac să promită că nu se vor mai ține de șotii.
În luna decembrie, uneltele de disciplinare preferate ale adulților sunt amenințările cu Moșul, acel personaj, nu-i așa, bun și generos care ne învață copiii bunătatea și generozotatea.
„Ia zi, vine Moșu anu ăsta, ai fost cuminte?” „Ai supărat-o pe mama, tata, bunicul, bunica, vecina?”, „Dacă nu ești cuminte/ Dacă ești obraznic, rău, neascultător, Moșu nu îți mai aduce nimic”. Auzim aceste replici la fiecare pas, fie din gura vreunui părinte nervos că micuțul nu ascultă, fie a vreunui binevoitor care sare în ajutorul părintelui neajutorat.
De ce părinții își sperie copiii cu Moș Crăciun?
Dar oare cum a ajuns acest personaj de basm un fel de bau-bau, un obiect de șantaj? De ce își amenință părinții copiii cu acest bătrânel simpatic?
Pentru că părinții doresc ca ce mici să se comporte așa cum vor ei, sunt depășiți de crizele și mofturile copiilor, iar amenințările sunt întotdeauna la îndemână. Părinții se ascund în spatele Moșului pentru a penaliza comportamentele nedorite. Îi manipulează pe copil pentru a-și atinge scopul dorit.
Oare cum se simt copiii atunci când sunt amenințați că Moșu nu le mai aduce cadouri? Cred că este foarte stresant pentru un copil să se simtă în permanență urmărit de ochiul critic al Moșului. Un Moș amenințător care notează într-un catastif faptele bune și pe cele rele, pentru ca apoi să hotărască ca un aspru judecător care copil merită și care nu, intră în contradicție cu imaginea bătrânelului simpatic și generos care vine an de an noaptea cu sania lui trasă de reni pentru a împărți cadouri și voie bună. În plus, magia sărbătorilor are de suferit dacă la fiecare abatere, copilul este amenințat că jucăria mult așteptată va merge la alt copil, mai cuminte și ascultător.
Ce învață un copil amenințat cu Moș Crăciun
Astfel, celebra replică „Dacă nu eşti cuminte, nu primeşti nimic de la Moş!” devine o formula de dresaj, prin care părintele încearcă să manipuleze copilul. Recompensa „Dacă ești cuminte, Moșul îți aduce jucăria preferată”, deși pare mai inofensivă, nu este cu nimic mai prejos. Copilul va învăța să facă diferite lucruri sau să aibă un comportament pe placul părinților numai pentru că este condiționat și nu pentru că așa își dorește. La fel de greșită este etichetarea „copil bun”, „copil rău”. Judecățile de valoare de tipul acesta pot crea așteptări, iar copiii ajung să se ridice la nivelul acestor așteptări ale noastre.
Un copil, căruia i se tot repetă că la el nu va veni Moșul că este rău, suferă, se simte nedemn de iubire, stima de sine îi este știrbită, se simte rușinat, abandonat, vinovat.
În plus comportamentele inacceptabile ale copiilor au de multe ori la bază nevoi neîmplinite, lipsa conectării cu adultul. Dacă părintele amenință copilul tocmai când acesta are mai multă nevoie de el, prăpastia se adâncește, Copilul devine mai nefericit.
De obicei, aceste vorbe rămân la stadiul acesta, deoarece cadourile dorite sunt sub brad, iar copilul învață să nu mai aibă încredere în cuvântul părinților.
Așadar, nu este nevoie de Moș Crăciun pentru a „disciplina” copilul, pentru a obține comportamentul dorit, părinții trebuie să recurgă la alte unelte pentru a-l face pe cel mic să coopereze, educația copilului nu trebuie să fie fundamentată pe pedepse și recompense.
Copiii trebuie iubiți necondiționat, indiferent de comportamentul lor, iar Moșul ar trebui să rămână personajul acela simpatic care aduce cadouri tuturor copiilor, Moșul nu este un personaj care îi privește pe copii cu un ochi critic, îndreptând degetul amenințător spre ei și încruntându-se mânios la micile lor abatreri. Imaginea lui Moș Crăciun rămâne un simbol al generozității, al iertării și al iubirii. El ne învață pe toți să fim mai buni.
Text de Eliza Biro
