În ultimul timp, a crescut numărul de femei care optează pentru nașterea prin cezariană, chiar dacă nu există contraindicații pentru o naștere pe cale vaginală. Cu toate că Organizația Mondială a Sănătății atrage atenția că nu există  “nicio justificare, în nicio regiune geografică, de a avea mai mult de 10-15% din nașteri prin cezariană”, în țara noastră rata nașterilor prin cezariană este de peste 40%, acest fenomen fiind în plină expansiune. Cezariana este o procedură chirurgicală prin care se aduce pe lume un copil, în urma inciziei abdomenului și apoi a uterului. În multe situații cezariana se impune în regim de urgență, deoarece mama sau fătul sunt în pericol. Uneori medicul apelează la cezariană pentru că este mai simplu pentru el, operația este programată, durează mai puțin, nu dorește să-și asume anumite riscuri etc. Alteori mama este cea care optează pentru nașterea prin cezariană de teama durerilor nașterii naturale sau din comoditate.

Există motive justificate care ţin de mamă şi altele care ţin de făt. În ceea ce o privește pe mamă, motivele ar putea fi : miopia extremă cu alte leziuni asociate, hernie de disc, diabetul mamei, preeclampsia, herpes genital, placenta praevia (placenta foarte joasă, care blochează ieșirea copilului), bolile cardiace, bolile renale cronice, malformații congenitale de bazin osos, existența a trei sau mai mulți fetuși etc. În cazul fătului, situațiile în care se apelează la cezariană sunt : scăderea bătăilor inimii fatului pentru mai multe minute, suferință fetală cronică, prezentația transversă sau pelviană etc.

Cum decurge o operație de cezariană

Primul pas este dezinfectarea zonei respective, se face apoi anestezia spinală (rahidiană) sau epidurală (peridurala), sau în cazuri speciale, anestezie generală. După anestezie urmează o incizie în peretele abdomenului. De obicei se practică o incizie orizontală, deasupra pubisului. În unele situații este necesară o incizie verticală de la ombilic până la pubis. Incizia uterului se face în sens orizontal. După aceasta, se extrage fătul din uter și se taie cordonul ombilical. Apoi, medicul îndepărtează  placenta, coase uterul, verifică ovarele și trompele și se face sutura la nivelul pielii. Pacientei i se poate administra o injecție cu oxitocină combinată cu o doză de perfuzii cu scopul de  a ajuta uterul să se contracte pentru a se stopa sângerarea. În general o operație de cezariană durează aproximativ 45-50 de minute. În maternitățile în care este permis, mama poate avea parte de ora magică, în care nou-născutul este așezat pe abdomenul mamei. Contactul este piele pe piele, iar bebelușul se va cățăra până la sân și va suge. Dacă tatălui i s-a dat voie să asiste la naștere, se va bucura și el de această oră magică.  După operație, pacienta este dusă la reanimare, unde va sta sub stricta supraveghere a asistentelor.

Recuperarea după cezariană

Recuperea este mai lentă sau mai rapidă, în funcție de particularitățile fiecărei femei. În general, în urma operației de cezariană, femeia necesită spitalizare 3-5 zile. Firele interne se resorb, iar cele externe vor fi îndepărtate la o săptămână după naștere. Pentru a nu apărea complicații este indicat ca femeia să se menajeze, să nu ridice sau să care greutăți, să amâne condusul mașinii, să evite urcatul și coborâtul scărilor de multe ori într-o zi.

Motive pentru care este preferabilă o naștere naturală

1. După operația cezariană, procesul de recuperare durează mai mult decât în cazul nașterii vaginale. Recuperarea completă dupa nașterea prin cezariană este de 4 până la 6 săptămâni, comparativ cu 1 până la 2 săptămâni pentru nașterea naturală.
2. Pot exista riscuri de greață, vărsături, dureri severe de cap, traume ale mamei și copilului, de infecții post-operatorii. Această intervenție chirurgicală poate avea și alte complicații: hemoragie puternică, afectarea vezicii urinare sau a intestinelor, cheaguri de sânge în jurul uterului sau în venele de la memebrele inferioare sau incapacitatea sângelui de a se coagula, imaturitate a plămânilor bebelușilor, în cazul în care data probabila a nașterii a fost calculată greșit.
3. Multe femei care au născut prin cezariană, necesită și la a doua naștere tot cezariană. Există însă medici care acceptă o naștere pe cale vaginală după operația de cezariană. Acestă decizie trebuie dezbătută însă cu medicul obstetrician curent pentru a fi eliminate toate riscurile.
4. Bebelușii născuți prin cezariană au nevoie de mai mult timp de adaptare la mediul extrauterin, pentru că ei au avut parte de o naștere forțată.
5. Tăietura din abdomen o împiedică pe mamă să ridice greutăți mari în primele luni.
6. Sonda de urină, pe care mama o poartă timp de aproximativ 24 de ore după intervenție, se poate dovedi incomodă și în anumite cazuri există riscul de a conduce la infecții urinare.
7. După operație, mamei îi este interzis să consume alimente solide. Din acest motiv, ea se poate simți slăbită și epuizată în primele două zile după naștere.
8. Se recomandă ca o nouă sarcina să nu apară mai devreme de un an de la operație.

Fiecare femeie este unică. Viitoarea mămică trebuie să aleagă modalitatea de a aduce pe lume bebelușul după ce a analizat toate riscurile și după discuțiile cu medicul obstetrician care-i monitorizează sarcina. Este indicat ca aceasta să fie bine informată și să ia o decizie în deplină cunoștință de cauză.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.