Limitele în relația cu copilul

2

Demult mi-am notat în agendă ziua de 6 octombrie. Știam că vine Otilia Mantelers la Brașov să susțină o conferință despre limite și să își lanseze cartea „Secretul Monstrului”. Îmi doream mult să iau un autograf pentru copiii mei, dar și să o ascult pe Otilia despre acest subiect sensibil și dificil. Căci nimic nu e mai provocator decât să punem limite cu blândețe. Și oricâtă teorie am ști, ne ajută mult să mai auzim și alte exemple, alte povești ale altor părinți. Experiența asta directă cu trainerul, cu alte mame este extrem de valoroasă și de inspirațională. Îmi doream mult să întâlnesc din nou părinți preocupați de educația copiilor, dar și de dezvoltarea personală. Căci parentingul nu este numai despre copii, este mai ales pentru și despre părinți.

M-am simțit tare bine la această conferință. Atmosfera a fost destinsă, iar fetele de la Academia Heidi s-au ocupat impecabil de organizarea acestui eveniment.

Conferința limite Brașov

Mi-a plăcut mult de Otila pentru că este autentică, pentru că are un farmec special, pentru că recunoaște că nu este o mamă perfectă. Discursul său a fost presărat cu multe „aha-uri”, cu hohote de râs și, desigur, cu multe exemple concrete.

O să redau în continuare câteva dintre ideile conferinței, deși nimic nu se compară cu contactul direct cu atmosfera unui astfel de eveniment.

De ce să nu folosim pedepsele și recompensele

Pedeapsa deteriorează relația părinte-copil. Dacă nu își simt părinții alături de ei și dacă le este frică de aceștia, copiii se ascund, mint, se revoltă prin comportamente greșite.

Recompensele, deși par o variantă mai blândă, stopează motivația internă.

Conectarea cu copilul

Otilia ne-a explicat cum funcționează creierul copiilor și cum se blochează în anumite momente, atunci când copilul este deconectat de părinți. Iar atunci, copiii ne spun că le este greu prin mijloacele pe care ei le au la îndemână. Adică prin comportamente care ne provoacă. Atunci ar trebuie să îi spunem copilului: „Văd că simți durere, supărare etc. Probabil eu nu am facut ce trebuie să îți dau sentimentul de care ai nevoie. Hai să reparăm împreună.” Este important să le validăm copiilor emoțiile și să îi lăsăm să le trăiască. Atunci când se comportă dificil, nu ajută amenințările, condiționarea, șantajul, recompensele sau consecințele artificiale.

Prin comportamentul provocator, copilul ne transmite întotdeauna un mesaj. Conectarea cu copiii este esențială înainte de a pune o limită sau înainte de-i cere copilului să colaboreze cu noi. Cei mici trebuie să simtă bucuria noastră că suntem împreună cu ei, să se simtă văzuți și ascultați.

Ce este timpul special

Otilia recomandă timpul special, instrument Hand in Hand Parenting. Este acel timp pe care îl dedicăm în totalitate copilului, poate varia în funcție de disponibilitatea părintelui, dar este ideal să existe zilnic. Cu ajutorul timpului special, copilul se simte validat, acceptat și apreciat.

Cum punem limite?

Otilia ne-a explicat ce pași ar trebui să urmăm, atunci când ne dorim să punem limite:

  1. Ascultă– cea mai importantă etapă
  2. Pune limita
  3. Ascultă

Atunci când punem o limită, trebuie să ținem cont de stadiul de dezvoltare, de vârsta copilului. Dacă ne hotărâm să impunem o limită, încercăm să o trasăm cu fermitate, dar cu blândețe. Și să ne ținem de ea. Trebuie să luăm în calcul că limitele declanșează plânsul videcător și este nevoie să stăm acolo, lângă ei, să le ascultăm plânsul. Uneori, copiii „cer” acea limită, tocmai pentru că s-au acumulat multe tensiuni, emoții și au nevoie să de descarce prin plâns.

De ce sunt copiii agresivi

Agresivitatea copiilor ascunde dureri adânci. Lovitul poate să provină dintr-o frică foarte adâncă de abandon, de separare. Unui copil agresiv trebuie să i se permită eliberarea tensiunilor prin plâns. Îi ținem mânuțele și nu îi permitem să lovească.

Furia este bună, deoarece este mesager că dedesubt este ceva dureros.

Mi-a plăcut mesajul final al Otiliei, cu care și eu rezonez întru totul: problema nu este că greșim, ci că nu căutăm soluții. Nu putem fi părinți perfecți, avem și noi nevoie să ne vindecăm pe noi înșine, să fim ascultați și înțeleși. Numai în acest fel putem deveni părinți mai buni pentru copiii noștri.

Cred că dincolo de toate informațiile, de la aceste conferințe pentru părinți, ar trebui să plecăm cu dorința de ne dezvolta emoțional, astfel încât să fim capabili să oferim copiilor noștri iubirea, atenția și susținerea de care au atât de multă nevoie.

Text de Eliza Biro

Credit foto: Andreea Radics

 

About The Author

Sunt Eliza Biro, creator de conținut, profesor, Instructor de Aware Parenting, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.