Cine zice că istoria nu poate fi fascinantă? Dincolo de înșiruiri de fapte și de date cronologice, istoria se poate dovedi un domeniu fascinant dacă este predată cu pasiune. Adriana Balaj este un profesor care nu numai că predă istoria, dar le oferă copiilor experiențe de învățare inedite
Modul său de predare este altfel, îmbinând faptele istorice cu arta, povestea sau jocul. Implicată în tot ceea ce face, Adriana Balaj învață zi de zi noi metode pentru a aprinde în copii dragostea față de cunoaștere. Deși face naveta la trei școli: Școala Gimnazială Ghiroda, Școala Gimnazială Checea, Școala Gimnazială Iecea Mare, Adriana Balaj nu și-a pierdut bucuria de a preda și iubirea față de copiii cu care lucrează. Adriana mai predă istorie și la Școala Babel, unde facilitează și un atelier de istorie în cadrul programului de afterschool.
Dar vă las să descoperiți mai multe despre activitatea Adrianei din interviul de mai jos. Pe mine m-a fascinat și, cu siguranță, îi fascinează și pe elevii săi.
- Cum s-a născut iubirea pentru educație? Dar pentru istorie?
Iubirea mea pentru educație a început din școala primară, îmi iubeam enorm de mult învățătoarea și îmi doream să fiu ca ea. Era blândă, veselă, ne învăța să jucăm teatru, era un model pentru mine. Cu trecerea timpului, în școala gimnazială am întâlnit istoria, care mă fascina cu povești din secole și spații diferite. Am descoperit că îmi doresc să predau istorie în cadrul orelor de la liceu. Îmi plăcea să le povestesc colegiilor lecțiile, după ce le povesteam reflectam asupra informațiilor pe care le-am omis și mă întorceam să studiez iar și iar. Am urmat apoi Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, Istorie și Teologie, specializarea Istorie și am început să lucrez în învățământ din 2013, după terminarea universității.
- Istoria este un domeniu fascinant. Cum reușești să predai istoria „altfel”?
Sunt pasionată de educație nonformală și predarea istoriei îmi permite atât de bine să introduc elemente de educație nonformală în predare, să găsesc o armonie între tradițional și modern. Am considerat mereu că istoria poate fi pentru elevii mei mai mult decât o înșiruire de evenimente și date. Bineînțeles că plasarea în timp și spațiu este importantă, la fel și elementele de cronologie, dar dincolo de acestea istoria este cu mult mai mult decât o serie de date. Îmi doresc să aprind în elevii mei dorința de cunoaștere pentru diferitele culturi din trecut, îmi doresc să înțeleagă ce a stat în spatele unor evenimente, să gândească critic, să analizeze diferite surse istorice atunci când vorbim de un eveniment, proces, personaj din istorie. Iar pe lângă partea cognitivă cred cu tărie că istoria le poate dezvolta inteligența emoțională și creativitatea. Sunt multe de spus, dar pot să dau câteva exemple și nu va fi nevoie de alte explicații despre ce înțeleg prin predarea istoriei altfel. De exemplu pun mare accent pe introducerea metodelor care stimulează toate tipurile de inteligență, dacă vorbim de Primul Război Mondial, ne uităm la un documentar, studiem o hartă, apoi citim din memorii de pe front, analizăm surse despre o bătălie din perspectiva ambelor tabere implicate, iar la sfârșit în loc de evaluare am introdus un test prin joc. Jocul se desfășoară astfel: pasez mingea unui elev și îi adresez o întrebare, răspunde și pasează unui coleg și formulează o întrebare pentru colegul lui. A fost un test mai lung, fiecare a avut mai multe șanse de a răspunde și întreba, formularea de întrebări a fost punctată, astfel pe lângă informația acumulată și-au dezvoltat și capacitatea de a pune întrebări. Au luat-o ca pe un joc, a dispărut stresul testului, este adevărat că a durat mai mult, dar ei au simțit că fiecare a fost important. Au învățat fără să își dea seama. Asta nu este o rețetă universal valabilă, cu una din clase pot aplica asta, la o altă clasă ei au ales să creeze machete cu tranșeele de pe front. Tot legat de tema Primului Război Mondial, la altă clasă am trăit o experiență foarte emoționantă alături de elevii mei, le-am citit câteva scrisori de pe front, trimise de soldați către cei de acasă. Ei au ales să se pună în pielea unui soldat de pe front și au creat scrisori impresionante, pline de emoție, le-au pus în plicuri și chiar le-au dat aspectul învechit. A fost mai mut decât mi-am dorit, au înțeles atât de bine că războiul e mai mult decât un joc video, că un război nu e amuzant, că vorbim de milioane de victime, în care fiecare soldat era unic, simțea, iubea și războiul le-a luat tot.. Am făcut o expoziție, dar apoi le-am luat acasă și le păstrez și acum. Cred că e important să vedem și lecția de viață din spatele evenimentelor cronologice.
Am atâtea lecții preferate, unele au ieșit, la altele mai lucrăm. Un alt exemplu de lecție semnificativă pentru felul în care îmi desfășor activitatea, este lecția Renașterea și Umanismul la clasa a VI-a, în care pornind de la desenele animate Țestoasele Ninja elevii au aflat reprezentanții Renașterii deghizați în personajele animate. Elevii au vizitat digital muzeul Luvru, au citit despre Leonardo da Vinci și apoi au realizat o activitate practică Distracție cu Mona Lisa, fiecare elev primind jumătate din reprezentarea Mona Lisei, iar cealaltă jumătate au recreat-o dând frâu liber imaginației. Acesta este doar un exemplu prin care elevii au învățat prin joc, într-un mod atractiv, creativ, dar și dobândind informații valoroase.
Încerc să fac fiecare lecție diferită, dacă vorbim de egipteni, facem o piramidă, le-am trimis scrisori cu hieroglife și ei le-au descifrat, ne-am creat o mască de faraon. La romani am creat machete cu monumentele din Roma, le-am vizitat online, la greci am decorat amfore, am desenat clădiri cu stilurile arhitecturale specific grecilor. Am creat jocuri pe tablă, am tradus și m-am inspirat din domeniul online, din resursele britanice și americane.
În orice lecție introduc și un element dintr-o altă disciplină, facem conexiuni cu ceea ce ei au învățat, din domenii diferite pe care le cred ei total incompatibile cu istoria. Gândirea critică e importantă pentru mine, dacă studiem un eveniment istoric le aduc surse din mai multe perspective, e foarte important să privească orice eveniment, problemă din mai multe unghiuri, apoi să își formeze propria opinie. Încerc să fac orele cât mai variate, cu elemente atractive, îmi place să văd că învățarea vine prin joacă, într-un mediu relaxant în care fiecare copil se simte valoros și respectat.
Foto: Adriana Balaj
- În spatele acestor metode este multă muncă. Ce cursuri de formare te-au inspirat și te-au ajutat în devenirea ta profesională?
Primul an la catedră m-a speriat foarte tare, mă simțeam total nepregătită. Tot ce am învățat teoretic parcă nu se potrivea. Așa că am pus mână și am început să îmi fac o bibliografie obligatorie, cu autori de referință din educație, atât de la noi, dar și de renume internațional. Am căutat cursuri și ateliere. M-am înscris la conferințe și am căutat să mă înconjor de oameni de calitate, care pot să îmi fie exemple și mentori. Am învățat din mers, iar formarea mea continuă a fost mai important decât formarea mea inițială. Cu fiecare curs, fiecare atelier, fiecare activitatea în care m-am implicat am devenit mai pregătită. Regretul meu e că nu am fost de la prima mea generație de elevii așa. Nu cred că a fost un singur curs care mi-a schimbat radical viziunea, dar cu siguranță că numărul mare de cursuri la care particip nu e doar pentru un număr la dosar. Prin căutarea mea avidă de noi experiențe de învățare i-am întâlnit pe oamenii minunați de la Inițiativă în Educație, pe cei de la Școala Babel, am început colaborări atât de frumoase. Sunt oameni care cred cu tărie că schimbarea e posibilă în educație și care lucrează la ea. Acum fac parte din organizarea Clubului de carte Inițiativă în Educație. Lunar organizăm întâlniri legate de teme din educație, citind în fiecare lună o carte valoroasă din educație.
- Ce activități extrașcolare, proiecte ai desfășurat sau desfășori cu elevii? Ce impact au aceste activități pentru ei?
Nu am menționat că pe lângă istorie predau și educație civică, care îmi este la fel de dragă și o fac cu aceeași pasiune. La ora de cultură civică de la clasa a VII-a derulez un program de cetățenie participativă, proiectul Cetățeanul, prin care am identificat o problemă a comunității în care ei trăiesc și vom elabora un model de politică publică pe care îl vom prezenta ca soluție pentru problema identificată. Prin acest proiect încerc să ating un obiectiv foarte important pe care îl am, acela de a găsi aplicabilitate pentru ceea ce elevii învață. Dacă proiectul se va finaliza cu succes voi fi foarte mulțumită.
- Ai o relație frumoasă cu elevii tăi. Cum ai reușit să dezvolți această relație?
De la început am avut în minte idea că vreau să fiu pentru elevii mei profesorul pe care mi-l doream în școală. Sau tot în aceeași idee mă gândesc: dacă aș fi părinte mi-aș dori un profesor ca mine pentru copilul meu? Dacă răspunsul e da, atunci sunt în direcția cea bună. Relația noastră se bazează pe respect și apreciere reciprocă. Asta cred că a fost cel mai greu la început, să dezvolt o relație cu ei bazată pe acești piloni, să învăț să îi privesc ca ființe atât de diferite, să văd că fiecare comportament al lor se naște dintr-o nevoie. Am lucrat mult și la partea aceasta de comunicare, atât de importantă, dar atât de neglijată în pregătirea noastră ca și dascăli. M-au ajutat foarte mult cartea lui Marshall Rosenberg Comunicare nonviolentă și cursurile de Comunicare nonviolentă. Am citit apoi și Profesorul eficient de Thomas Gordon, și Augusto Curry. Încet am învățat să relaționez cu ei într-un mod autentic și sănătos. Observ acum că foarte mult m-au format cărțile și că relația cu elevii mei am clădit-o în pași mici, dar sper că am reușit să clădesc ceva de durată. Cel mai important este că îi iubesc pe fiecare în parte, mi-e drag de ei și ei simt asta. Îmi oferă înapoi ceea ce eu le ofer: respect, apreciere și iubire.
Credit foto: Adriana Balaj
- Cum îi motivezi pe elevii tăi să învețe dincolo de note?
Le spun mereu că nota reflectă doar stadiul în care sunt ei față de un conținut, ci nu unde pot ei să ajungă! Asta e important, să îi motivez și să le laud efortul depus. Încerc să fac evaluarea cât mai puțin stresantă, ne jucăm cu mingea și răspundem fără stres, facem proiecte, machete, afișe, tot ce consideră ei că pot realizeze cel mai bine și îi notez. Asta nu înseamnă că scad standardele, doar îi ajut să învețe din pasiune, nu doar pentru note.
Foto: Adriana Balaj
- Ce piedici ai întâmpinat până acum în activitatea ta profesională? Cum ai reușit să le depășești?
Sunt foarte multe lucruri care m-au demoralizat în primul an de învățământ, când credeam că dacă am obținut o notă bună voi avea un post bun. Nu s-a întâmplat așa, am făcut naveta, și fac, între trei sate, într-un an au fost chiar patru. Am întâmpinat probleme atunci când am realizat că ce învățasem eu teoretic nu se aplica în practică. Aveam clase pe care nu știam cum să le gestionez, nu citisem niciunde cum să reacționezi atunci când un elev se bagă sub catedră sau un altul își ia la pumni colegul atunci când tu predai. Am fost speriată la început, am vrut să demisionez, dar entuziasmul pe care îl aveam nu putea fi învins așa de ușor. Așa am început să citesc,să caut cursuri de formare, să mă sfătuiesc cu colegii mei cu experiență. M-am înconjurat de oameni care generează schimbare acolo unde sunt, oameni de la care am învățat că lucrurile nu se schimbă peste noapte, dar dacă crezi în ceea ce faci lucrurile încep să se miște. Nu cred că am depășit problemele din primul an, cred că sunt tot acolo, doar că mi-am schimbat eu perspectiva și abordarea și asta îmi hrănește entuziasmul.
- În fiecare clasă, există copii cu probleme mai mici sau mai mari de comportament. Te-ai confruntat cu devieri comportamentale? Cum le-ai rezolvat?
După cum spuneam și mai sus au fost multe situații pe care nu am știut cum să le gestionez la început. Nici acum nu am o rețetă care funcționează mereu și pe care o folosesc atunci când apare o problemă. Am avut cazuri de violență fizică și verbală în ore, am oprit conflictul și am căutat soluția pe termen lung. Cred că soluția și rezolvarea problemei care a dus la conflict e pe termen lung, orice comportament deviant are o nevoie în spate. Evit să pun etichete de rău sau indisciplinat. Încerc să comunic eficient cu ei și să le arăt că îmi pasă de ei, că nu sunt supărată pe ei, ci pe ceea ce au făcut. Atunci când ai o relație armonioasă cu ei și problemele parcă le gestionezi altfel. Nu totul e roz, dar abordarea cu calm, fermitate și respect aduce multe beneficii.
- Ești un profesor care aduce schimbarea în învățământ. Ce soluții crezi că ar trebui găsite pentru un învățământ atractiv și eficient?
Cred că eu sunt schimbarea pe care vreau să o văd în lume, cu ideea asta am intrat în învățământ și ea mă ghidează. Dacă eu îmi fac treaba bine rezultatele apar. Dacă toți am face asta, în orice domeniu, totul ar evolua altfel. Schimbarea începe de jos, cu fiecare dintre noi, cred în asta. Și mai cred că o soluție eficientă și ideală ar fi să existe o relație armonioasă în acest trio educațional: profesor-elev-părinte. Dacă lucrurile ar fi așa și dacă fiecare școală ar fi o mică comunitate în care, spre binele tuturor, ar coopera profesorii cu părinții și elevii, lucrurile ar merge într-o direcție și mai bună. Știu că există multe probleme în învățământ, unele care ne afectează direct munca la clasă, dar prefer să îmi păstrez optimismul. Să continui să cred că dacă acolo unde sunt am făcut un copil să zâmbească și să se simtă apreciat atunci am început să schimb lumea în bine.
- Te rog să le recomandați părinților/profesorilor o carte pe care o consideri utilă în educație.
Doar una? Am o listă întreagă. Recomand Augusto Cury, Alfie Kohn, Sir Ken Robinson, Robert Marzano, John Hattie, Thomas Gordon. Dar să mă rezum la o recomandare e greu, aleg totuși să recomand Alfie Kohn, pentru părinți: Parenting necondiționat, și pentru profesori: Pedepsiți prin recompense.
Pe Adriana Balaj o puteți găsi pe pagina sa de FB https://www.facebook.com/adriana.balaj.9.
Acest articol face parte din campania „Oameni frumoși în învățământ”, dedicată oamenilor frumoși din învățământ, care au curajul să fie altfel, care se luptă să schimbe mentalități. Pedagogi care sunt promotori ai unor idei inovatoare, care inspiră!
Dacă cunoasteți un educator/învățător/profesor cu adevărat deosebit, pe care doriți să îl recomandați pentru Campania #Oamenifrumoșiînînvățământ, aștept sugestiile voastre. Dacă doriți, puteți să îmi scrieți ce v-ați dori să se schimbe în sistemul de învățământ și ce soluții vedeți pentru ca lucrurile să meargă în direcția potrivită. Poate că cineva citește și are sens ceea ce citește. Poate se schimbă ceva pentru copiii noștri. Împreună suntem o comunitate!
În categoria educație, găsiți celelalte articole din cadrul acestei campanii.
