Alexandra Anton, specialist în educație și antreprenor, a adus mai aproape de noi modelul finlandez de învățământ. A început să predea în 2004, iar în 2011 a mers să studieze în Finlanda. A înființat la Ploiești un Centru Educațional de Inspirație Finlandeză, numit Yuppy Koti. Alexandra organizează pentru al treilea an consecutiv cel mai important festival dedicat educației din România, FiEdu, la care participă atât specialiști români, cât și din străinătate.
1. Cum a luat naștere pasiunea pentru educație? De ce educația finlandeză?
Pasiunea mea pentru educație s-a născut într-o școală britanică, nu într-una finlandeză, pentru că în această ordine s-au succedat. Puținul timp petrecut într-un sistem cu totul nou m-a făcut să mă întreb cum e posibil ca fiind tot în România, lucrurile să fie totuși atât de diferite. M-a urmărit această întrebare încă doi ani până când am decis că voi trece de la filologie la științele educației. Contactul cu educația finlandeză l-am avut la Forumul Educației, organizat la București de către Fundația Dinu Patriciu, unde am interacționat și cu experți britanici și americani, dar și cu cel care îmi este mentor încă de atunci – profesorul Jukka Kangaslahti. Educația finlandeză m-a fascinat nu pentru că nu există note (ca la noi, dar există) sau teme (iarăși un mit), ci pentru că raportarea lor la educație este diferită. Întreaga societate finlandeză este conștientă că fără investiție în educație nu va progresa, cum de altfel n-ar fi ajuns acolo unde se află astăzi. Răspund acestor întrebări într-un autobuz în mijlocul Finlandei, pe autostrăzi care par a trece printr-un imens parc natural, dar conectat 24/7 la internet și deci la lumea întreagă. Oare cum altfel decât prin educație, grijă față de natură și față de om, s-ar fi putut ajunge la acest nivel?
2. Sistemul finlandez de educație este adulat de unii, criticat de alții. Ce principii ale acestui sistem consideri că ar merge implementate si în sistemul nostru de educație?
Sistemul finlandez se luptă încă să fie înțeles. „Se luptă” poate e prea mult spus, căci finlandezii știu că nu sunt perfecți, așa că nici nu se prea deranjează să lămurească o lume întreagă cum stau de fapt lucrurile. Finlandezii înșiși își critică sistemul și aș spune că nu e nicio diferență între ei și noi, ca de altfel oricine în orice țara – întotdeauna vrem mai mult, ne obișnuim ușor cu binele, suntem deranjați dacă cineva ne perturbă confortul în orice fel. La capitolul „principii de implementat” cred că fiecare vizitator în Finlanda își poate alege de aici ce i se potrivește. Nimic nu poate fi „transplantat” dintr-o parte a lumii în alta, dar cu toții învățam de la vecinul de pe aceeași stradă sau de la un amic din Australia – trebuie doar să ne propunem. Ce cred eu că ne-ar fi util ar fi să creăm școli în care să fie integrați copii din toate straturile sociale, cu mai mult focus pe domeniile de interes ale copiilor. Da, cred că asta ne lipsește – uităm pentru ce există sistemele educaționale – uităm de copii, de elevi.
Dacă am ține mai mult cont de dorințele lor (domenii de interes, pauze, ritm de învățare, nevoia de socializare) cred că am face un progres important într-un timp relativ scurt. Avem prea multe proceduri, prea multe standarde și nu avem nicio procedură care să ne impună să ținem cont de elevi.
3. Cum sunt părinții finlandezi? Ce ar trebui să învețe de la ei părinții români?
Sunt foarte asemănători în multe privințe. Există astăzi în Finlanda, ca și în România, un trend de control al părinților asupra școlii. Controlul este însă diferit de spiritul de parteneriate. Mulți profesori finlandezi critică teama părinților de a-și ghida copiii, dorința lor, încă de la 10 luni de viață, de a-i consulta la orice pas. Pedagogii finlandezi lucrează mult în acest sens cu părinții, dar nu va temeți, educația este un subiect delicat oriunde în lume. Personal, am observat același trend și în România, unde fluxul uriaș de cursuri de parenting a măturat în calea lui orice urmă de responsabilitate – ne temem să spunem „Nu” copiilor, ne temem să fim adulții din viețile lor, uităm că învățarea se face prin imitare, iar copiii au nevoie de modele înainte de orice.
4. Ce crezi că ar putea face profesorii români care îsi doresc să îmbunătățească sistemul și să facă din învățare un proces plăcut?
Cred că orice profesor care și-a propus să facă din învățare o experiență plăcută a și reușit acest lucru în mare măsură. Nu toate zilele sunt bune când ești profesor, dar există ceva bun în fiecare zi. Profesorii care au o relație bună cu elevii lor, comunică deschis, delegă responsabilități și oferă constant feedback pentru învățare, aceștia fac deja o treabă grozavă. Când spunem „sistem” ne gândim automat la mii de școli, sute de mii de elevi, dar în fiecare școală, în fiecare clasă, copilul are acces la „sistemul lui educațional”, la o comunitate limitată, dar semnificativă pentru el.
Pentru mine acel micro-sistem este mai relevant la acest moment decât macro-sistemul, iar schimbarea are mai mari șanse de reușită dacă pornește de la mic la mare decât invers.
5. În sistemul nostru de învățământ există fixația pentru note. Cum este vazută nota în școlile pe care le-ai vizitat? Cum își motivează profesorii finlandezi elevii să învețe?
Elevii finlandezi nu au nevoie să fie motivați să învețe și știu că poate părea ciudat, dar nici elevii români nu au nevoie să fie motivați. Într-adevăr, toți au nevoie să nu fie demotivați, să nu fie descurajati, batjocoriți, umiliți. Fixația pentru note nici nu este neapărat a elevilor, ci a adulților din viața lor. Când sunt mici și primesc calificative, elevii români nici nu prea pricep ce li se întâmplă, fiindcă pentru ei ar fi mult mai relevant să primească feedback pentru învățare, de proces, pentru creștere decât aceste evaluări fragmentate. În Finlanda notele apar mai târziu, se introduc treptat (cam din clasa a V-a) și se administrează mult mai puțin, adică o notă pe semestru per materie – un fel de medie de la noi. Asta nu înseamnă că elevii învață doar la sfârșitul semestrului, ci că trebuie să învețe constant, întreg semestrul, să se implice în lucrul de echipă, în proiecte, în dezbateri. Evaluarea e mult mai complexă decât niște simple cunoștințe memorate și reproduse.
Nota e ceva firesc, nu un mijloc de management al clasei de către profesori – în nicio carte despre evaluare nu se recomanda că profesorii să o folosească precum un instrument de control.
6. Cum a apărut ideea Festivalului Internațional de Educație FiEdu? Cum a fost prima ediție?
Am explicat la fiecare ediție a FIEdu cum s-a născut acesta. Pe scurt, mi-am dorit să continui parteneriatul cu profesorii finlandezi și după absolvirea masteratului în Finlanda și fiindcă ei și-au dorit să împărtășească și cu alții, nu doar cu mine, din noile trenduri, ne-am gândit să organizăm un eveniment de această natură. Desigur, nu ne-am imaginat nicio clipă că va ajunge atâta de mare, dar iată că interesul în creștere al societății românești pentru subiectul educației ne-a surprins din nou.
7. Cui se adresează acest festival? Ce ți-ai propus pentru ediția din acest an?
FIEdu este e locul de joacă al adulților interesați de educație, fie că sunt profesori universitari, oficiali din minister, profesori sau părinți.
Cred că niciodată nu ne-am aflat toți în aceeași încăpere, punându-ne aceleași întrebări și discutând deschis, ci mai degrabă am functionat ca niște tabere, de multe ori adverse, lucru care nu e deloc în avantajul elevilor de toate vârstele. Dacă vrem ca ei să colaboreze atunci trebuie să ne întrebăm dacă noi putem fi un exemplu în acest caz. Așa cum am spus mai devreme, copiii învață prin imitare. La cea de-a treia ediție FIEdu am introdus un Studiu pentru fericirea elevilor, la care ne așteptăm să primim câteva mii de răspunsuri din partea elevilor de nivel primar, gimnazial și liceal. Acest studiu va fi analizat și rezultatele sale vor fi prezentate la FIEdu 2018, pe 9-10 iunie la Ploiești. Studiul este disponibil până la 20 mai 2018 și este accesibil aici:https://docs.google.com/forms/d/e/1FAIpQLSc9XTv8_u5ZiJ9xGz8rbblohPGvl9LtSirYuuzRiz-zfLTkXg/viewform.
Anul acesta avem multe surpize pentru participanți. Vor există sesiuni plenare și ateliere pe teme extrem de actuale (reformarea învățământului, leadership educațional sustenabil, programul anti-bullying KiVa Koulu, bucuria de a preda și de a învața). Acestora li se adaugă Gallery – un târg de două zile în care se vor găsi materiale educaționale, cărți și softuri extrem de interesante, dar și Youth Festival – ateliere gratuite pentru copii și tineret oferite de companii românești și străine.
Vor fi două zile încărcate, două zile în care educația de calitate va fi pe primul loc – așa cum ar trebui să fie 365 zile din an.
8. Te-ai gândit că prin acest festival poți crea o comunitate valoroasă de profesori și părinți care împreună să schimbe ceva în școala românească? Cum crezi că s-ar putea concretiza acest lucru?
Când a demarat FIEdu nu am intuit cât de multe energii va strânge, dar trebuie să recunosc că nu comunitatea de la FIEdu e ținta noastră, ci comunitățile participante. Tocmai de aceea One School = One Team a fost implementat cu succes și observăm că zeci de profesori din aceeași școală vin împreună la FIEdu și continuă Revoluția Prietenoasă în Educație și după festival. Aceasta este cheia de fapt, să observăm care sunt resursele de care dispunem deja, să cerem ajutorul atunci când ceva ne lipsește și să continuăm să clădim, să credem unii în alții și în puterea pe care 1+1 o are.
Mi-ar plăcea să continuăm acest proces de creștere într-un ritm mult mai susținut, căci FIEdu este un eveniment anual, iar profesorii și părinții au nevoie de mult mai mult suport. Sper că în viitor să putem pregăti evenimente mai dese și cu aceeași consistență și calitate, care să accelereze schimbarea și să o definească mult mai clar.
Dacă doriți să ascultați specialiști în educație din țară sau din străinătate, grăbiți-vă să vă rezervați un loc la acest eveniment.
Despre ediția FiEdu de anul trecutam scris aici, iar doamna profesoară Violeta Nedelcu a scris aici.
Dacă vi s-a părut util acest articol, ne-am bucura să îl dați mai departe. Dacă doriți să ne urmăriți în continuare, nu uitați să dați like paginii noastre de Facebook.
