Eram în clasa a VIII-a la ora de anatomie, capitolul destinat aparatului reproducător. Clasă numeroasă, cu aproape 40 de elevi. Liniște mormântală, de puteai auzi când respira cineva. Diriginta povestea ceva „rușinos” probabil, căci pe înfundate se auzeau mici „hi-hi-uri” abia stăpânite. În liniștea clasei, vocea impunătoare îmi răsună și azi în urechi:

„De ce râdeți, este ca și când aș fi zis: Cherulescu respiră.” Cherulescu eram eu și în momentul acela cred că îmi doream ca pământul să mă înghită. Simt și acum vălul de căldură care m-a cuprins și roșeața până în creștet.

Desigur că ceea ce profesoarea ne explica era ceva normal. Doar că noi, în 1994, la 14 ani, nu știam prea multe despre acest subiect. Decât că este rușine să vorbești despre sex și mai ales, rușine să faci așa ceva. Nu e de mirare că în clasa a IV-a o colegă ne spunea că mama ei o avertizase că dacă dansează cu un băiat poate rămâne însărcinată.

Pentru noi, informațiile la vremea aceea erau revistele pentru tineret și cărțile de Sandra Brown, pe care le citeam cu patos pe sub bancă. Și poate câteva imagini din filmele la care abia aveam acces.

Demult mă tot pregătesc să scriu un articol despre educația sexuală. Diana Stănculeanu mi-a ridicat mingea la fileu prin discursul său din cadrul conferinței Cultivarea inteligenței emoționale. Mi-aș fi dorit să fie în sală câteva mame, și profesoare pe deasupra, care consideră că a vorbi copiilor despre sex înseamnă să le distrugi inocența și să le deschizi apetitul către a face sex.

Și chiar cu ideea aceasta și-a început Diana Stănculeanu discursul. Foarte mulți părinți se gândesc că a vorbi despre sexualitate, înseamnă a le da idei.

Este ca și când, dacă nu am vorbi despre mâncare, s-ar suprima foamea.

Tabu-ul, prejudecățile, experiențele personale complicate, ignoranța stau la baza amânării educației sexuale a copiilor. Amânarea discuțiilor despre sex nu aduce nimic benefic copiilor, căci abordarea acestui subiect la 12-15 ani este târzie.

România este pe primul loc în Europa la sarcini în adolescență. La 15 ani, 1 din 10 fete și 3 din 10 băieți au deja o viață sexuală activă; dintre aceștia doar 40 la sută au folosit un prezervativ și doar 7% pilula contraceptivă. (OMS, HBSC)

Ceea ce mulți părinți ignoră este faptul că suntem ființe sexuale încă de la naștere. Avem mesajul sexual codat în AND. Răspunsul sexual este natural și nu așteaptă adolescența să se manifeste.

Rolul nostru ca părinți este să îi ajutăm pe copii să fie pregătiți pentru asta pentru a se evita riscurile unei îmbolnăviri sau prevenirea unei sarcini. Educația sexuală este un proces continuu, care începe cu mult înainte de a fi noi pregătiți.

Cu toții ne dorim ca ai noștri copii să fie încrezători în ei, să facă alegeri sănătoase, cu respect față de nevoile proprii și față de cei din jur, să aibă parte de experiențe plăcute și sigure. Dacă noi nu îi pregătim pe copiii noștri pentru latura sexuală a existenței lor, atunci vom lăsa educația sexuală în grija școlii, a găștii, a mass-mediei și a internetului. Și s-ar putea să nu ne dorim acest lucru.

Care este rolul familiei în educația sexuală a copiilor

Școala transmite cu precădere informații, cu privire la educația sexuală, dar familia modelează atitudini, norme, valori. Copiii învață despre sexualitate, la fel cum învață despre orice altceva – prin cuvinte, acțiuni și comportamente, interacțiuni și relații. La fel cum ne învățăm copiii cuvinte, cifre sau le oferim informații despre mediul înconjurător, tot în felul acesta natural le introducem și informațiile despre sex. În primă fază, numim corect organele sexuale, apoi le explicăm ce rol au. Informația trebuie să fie etapizată, pe vârste și în funcție de nivelul de dezvoltare cognitivă, emoțională și socială a copiilor

Reperul nostru în oferirea informațiilor este manifestarea curiozității copiilor.

Conținutul valoric al informațiilor transmise este unic, în acord cu credințele noastre, cu valorile noastre ideologice, spirituale. Singurele întrebări la care trebuie să își răspundă părintele sunt:

1. Când eu nu sunt lângă el, îl ajută informația să fie mai sănătos?
2. Dar mai protejat?

Mesajele pe care le transmitem copiilor să fie flexibile, trebuie să investigăm dacă înțeleg, dacă îi interesează.

Cum oferim informații în funcție de vârsta copiilor?

Educația sexuală în copilăria mică și la preșcolari

Atunci când copilul începe să exploreze, când își manifestă curiozitatea față de corp, față de diferențele anatomice dintre fete și băieți și față de funcțiile organelor, este momentul potrivit să îi oferim primele informații corecte.

Un mesaj foarte important este învățarea intimității. Copilul trebuie să știe care sunt atingerile potrivite sau nepotrivite. Copiii trebuie să învețe despre abuz sexual.

Cel mai adesea, cei care supun la abuzuri copiii, sunt apropiații.

La sfârșitul perioadei de preșcolaritate, copilul trebuie să aibă această autonomie legată de corpul său. Nu trebuie să ne panicăm atunci când copiii se joacă de-a mama și de-a tata și și-au arătat unii altora părți intime. Dacă incidentul rămâne în zona de explorare, nu e cazul să le arătăm panica noastră.

Educația sexuală la școlari

În această perioadă are loc o explozie cognitivă.

Școlarii înțeleg la un nivel mai profund aspectele sexualității umane.

Vor fi interesați și vor cere informații uneori tehnice, cu privire la concepție, sarcină, naștere, orientare sexuală.

Curiozitatea e mai degrabă inginerească, copiii fiind interesați de procesele din spatele diferitelor aspecte ale sexualității.

Informațiile pot fi dublate de discuții legate de intimitate, iubire, atașament, respect, încredere și comunicare

Școlarii mari, în prag de pubertate, vor fi direct interesați de toate schimbările biologice, hormonale și emoționale de această nouă etapă de dezvoltare. Atunci când vom observa atracția copilului nostru față de un alt copil, îl vom întreba, manifestând un interes autentic: Ce îți place la el/la ea? în loc de Ce ai văzut la el/la ea?

Educația sexuală la pubertate

Înțelegerea relațiilor sexuale atinge un nivel superior în această etapă. De aceea, acum este momentul pentru aducerea în discuție a limitelor, regulilor, acordului cu privire la diferite comportamente ce țin de intimitatea fiecăruia dintre noi, a regulilor de protecție din perspectiva unei sarcini sau a îmbolnăvirii.

În această perioadă, formăm copiilor noștri atitudini responsabile față de corpul lor și al celuilalt.

Educația sexuală la adolescență

Impactul familiei scade, primează influența găștii, a comunității din care fac parte.  În adolescență, copiii se reîntorc la explorare, la autonomia dincolo de ușa casei.

Pentru copil, autonomia la 3 ani este să facă singur la wc, la 16 ani, să reziste în club până dimineață.

În adolescență, educația sexuală capătă noi valențe. Sexul înseamnă mai mult decât biologie și prezervativ. Înseamnă emoții, comportament social, plăcere. Adolescenții își pun întrebări de genul: Cum aflu dacă mă place? Cum mă comport?

Adolescenții trebuie să învețe să fie asertivi, să spună „nu” atunci când este nevoie, să li se respecte limitele personale. De asemenea, trebuie să fie capabili să exprime și partea pozitivă: Simt plăcere, acestea sunt nevoile mele.

Diferențele de gen nu își au locul în adolescență. Sexul nu reflectă valoarea sexuală. Mă intriga încă de când eram adolescentă faptul că un băiat cu o listă lungă era considerat a fi „șmecher”, iar o fată, care deja experimentase sexul, primea apelative cu conotație peiorativă.

Rolul nostru ca părinți este dificil în fiecare etapă, atunci când este vorba de educația sexuală. Dacă abordăm în mod natural aceste aspecte, etapizat, răspunzând la nevoile copilului din momentul respectiv, sunt convinsă că ne va veni din ce în ce mai ușor să abordăm acest subiect cu timpul. Dacă nu le ascundem informațiile și nu îi mințim atunci când ne întreabă diferite lucruri, îi vom păstra pe copii aproape, chiar în momentele dificile ale devenirii lor.

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.