– Mami, joacă-te cu mine!

– Nu acum, am treabă!

De câte ori ni se întâmplă să ne roage cei mici să ne jucăm cu ei. Iar noi nu o facem, fie pentru că avem mereu ceva de făcut, fie pentru că ne găsim mereu ceva de făcut. Uneori invitația copiilor la joacă îmbracă forma unor comportamente enervante, pe care le putem interpreta ca fiind prostești. La refuzul nostru, copilul poate începe să țipe, să facă crize, să tragă de lucruri, să doboare obiecte.

Joaca împreună cu copilul este foarte importantă. Atașamentul sănătos este vital pentru sănătatea emoțională a copiilor.  Interacțiunea socială părinte-copil joacă un rol important în consolidarea acestui atașament. Realaționarea pozitivă stimulează producerea de oxitocină, care reduce stresul și vindecă în timp ce îmbunătățește dezvoltarea creierului.

Oare de ce ne este greu să ne jucăm cu copiii noștri?

Uneori, chiar și celor mai răbdători părinți ne lipsește motivația pentru joacă. Fie suntem obosiți, fie suntem copleșiți de propriile gânduri, fie avem multă treabă de făcut. Chiar dacă suntem animați de cele mai bune intenții, adică, suntem conștienți că trebuie să ne jucăm cu copilul, nu ne iese întotdeauna. Mie mi s-a întâmplat de multe ori, în timp ce îmi propuneam să mă joc cu copiii mei, să nu îmi mai pot ține ochii deschiși. Să adorm efectiv cu copiii jucându-se peste sau lângă mine. Vi se întâmplă și vouă să nu aveți chef să vă jucați?

Câteodată motive profunde pot interfera cu bunele voastre intenții de a vă juca. Acestea trebuie căutate foarte bine, pentru că nu transpar de la prima strigare.

Dacă nu vă face plăcere să vă jucați cu copiii, poate este pentru că părinții nu s-au jucat cu voi în copilărie. Sau poate suferiți de depresie sau anxietate. Sau poate doar vă este imposibil să stați jos cu copiii și să faceți lucruri prostești. Poate vă simțiți plictisit sau plin de resentimente că nu aveți timp pentru nevoile voastre.

Nu vă îngrijorați, nu este nevoie să petrecem ore întregi jucându-ne cu copiii. Este de ajuns să fim cu ei și 15-20 de minute pe zi. Dar cu tot sufletul. Fără alte surse care ne distrag. Să oferim copilului toată atenția noastră. Să intrăm în jocul lui cu bucurie. Iar copilul să simtă această conectare. Să râdă. Să fie fericit.

În afară de conectare, jocul poate rezolva și probleme de comportament, poate vindeca traumele.

Disciplina nu trebuie să fie întotdeauna stresantă, serioasă sau frustrantă. Copilul nu are nevoie de un părinte profesor, el are nevoie de un părinte „neserios.” Are nevoie de joacă, pentru că acesta este modul său de interacționare, de învățare, de comunicare.

Opt sugestii pentru o joacă reușită

1. Râdeți cât mai des cu copilul.
2. Inițiați cât mai des scurte episoade de joacă.
3. Intrați în jocul copiilor, atunci când vă invită, chiar dacă pentru puțin timp.
4. Jocurile nu necesită echipament special, improvizați cu ce găsiți la îndemână.
5. Jucați-vă oricând, oriunde.
6. Implicați toți membrii familiei în jocuri.
7. Uneori doar fiți acolo lângă el când se joacă fără să interveniți dacă nu vi se cere acest lucru.
8. Nu încercați întotdeauna să îl învățați ceva pe copil prin jocurile propuse.

Vestea bună este că, cu cât vă jucați mai mult cu copilul, cu atâta veți deveni mai abil și vă va plăcea mai mult. Poate vă lipsește doar exercițiul și, odată intrați într-o rutină, nu veți mai dori să vă opriți. Spor la joacă!

Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.