Vacanță sau zilele acelea minunate în care ne conectăm cu cei dragi! Zilele în care ne jucăm cu copiii ore în șir, iar din casă se aud doar chicote de bucurie. Recunoașteți scenariul ?
Ei bine, situația nu stă întotdeauna așa. Clipele frumoase sunt presărate uneori și cu voci ridicate, războaie pe jucării, mârâială și adevărate crize. Printre momentele magice, în care am reușit să ne conectăm, am împodobit bradul, am râs, ne-am uitat la filme, înghesuiți unii în alții, am mâncat popcorn, am făcut turtă dulce, am deschis cadourile și ne-am jucat, au existat și momente mai încordate.
La noi, când se dă startul vacanței, fie că este cea de vară, în care călătorim, fie că este cea de Sărbători în care stăm mai mult pe acasă, prima jumătate este cu agitație și mârăială.
Nu putea face excepția nici vacanța de iarnă. Am așteptat cu multă nerăbdare Sărbătorile. Ne-am pregătit toată luna decembrie, am făcut activități cu specific de sărbătoare, ne-am făcut planuri. Îmi imaginam că ne vom juca mult, că ne vom conecta, că vom recupera tot timpul în care am fost ocupați. (Bine, eu îmi imaginam și că, în timp ce copiii se vor juca liniștiți, eu voi fura și ceva timp pentru mine, pentru teancul de cărți, pentru momentele mele de meditație etc.)
Dar realitatea, a avut alte planuri. Zilele astea mi-a fost cam greu să mă joc cu copiii. Oricât de mult mi-am dorit să mă joc mult cu ei, planul nu s-a potrivit cu realitatea. Copiii ba au fost mârâiți, ba s-au crizat, ba nu am avut eu chef, ba nu au dorit să aștepte rândul până eu mă jucam cu celălalt, ba s-au certat pe câte o jucărie etc.
De ce fac copiii mai multe crize în vacanță ?
Culcat târziu, trezit cu noaptea în cap, nedormit la prânz, dulciuri, emoții adunate, iată rețeta ideală pentru un copil în pragul unei crize. În plus, în primele zile de vacanță, se produce conectarea, care aduce cu sine multe lacrimi. Pentru că, în sfârșit, copilul se simte în siguranță să descarce tolba cu emoții reprimate. Și cui să se plângă dacă nu celor mai apropiați ? Adică nouă, părinților ?
De Sărbători, copiii scapă mai mult în punga cu dulciuri decât în zilele obișnuite. Mai o vizită, mai un cadou, mai un Moș Crăciun, mai o prăjitură și doza de zahăr în plus își face imediat simțită prezența. Apoi este emoția că urmează lucruri plăcute și îndelung așteptate. Fiu-meu ne mărturisea încă de pe 22 decembrie că el este foarte emoționat că urmează să împodobească bradul, deoarece este activitatea sa preferată. Apoi pe 24 s-a trezit la 5.30. Da, ați citit bine. Dimineața. Știa că vine Moșul și ne-a întins nervii la maxim până a venit. Apoi, el s-a liniștit și a început soră-sa, pe care o lovise oboseala (că, de, nu doarme la prânz acasă niciodată). La care s-a adăugat puțină febră și puțină frustare că nu poate face tot ce poate frate-său și, de aici până la crize în lanț nu a fost decât un mic pas. Apoi agitația Moșilor din alte case (de la bunici, de la rude și prieteni) Că așa-i cu Moșul ăsta modern. Lasă peste tot ceva…
Conform tradiției, după primele zile de agitație, au început să se liniștească. Și noi odată cu ei. Așa că ne bucurăm în continuare de zile de vacanță mai liniștite. Și eu de câteva pagini de lectură pe zi…
