„Mami, mai citește-mi încă o poveste! Una și gata!”
Așa se încheie ritualul nostru din fiecare seară. Fiul meu în vârstă de trei ani și trei luni este înnebunit după cărți. De când avea câteva luni, i-am făcut cunoștință cu cărțile, mai întâi cele mari, cartonate, apoi încet-încet le-am introdus pe cele cu text mai puțin, iar acum preferințele s-au diversificat de la mici enciclopedii până la cărți cu povești felurite. Le iubește pe toate și, în fiecare seară, își alege tacticos câteva titluri pe care mi le înmânează cu mândrie.
Citim cu plăcere orice fel de povești terapeutice, povești cu tâlc, discutăm pe baza lor și astfel de multe ori aflu temeri sau situații stresante cu care se confruntă. Cu ajutorul lor, corectez comportamente nedorite sau introduc evenimente (astfel l-am pregătit pentru venirea pe lume a surioarei sale sau pentru intrarea în colectivitate). Citim povești despre prietenie, iubire, familie, toleranță, animale etc.
Alteori, alege basme cu prinți și prințese, cu zâne și Feți-Frumoși. Îl fascinează lumea de basm și imaginile frumos colorate. Se spune că basmele ar ajuta copilul să se integreze în lumea adultă. Unul dinte cei mai influenți psihologi pentru copii ai secolului XX, Bruno Bettelheim vorbește despre importanța jocului în viața copiilor pentru rezolvarea conflictelor și despre poveștile clasice care ajută la stabilitatea psihologică a copiilor.
Alte avantaje ale poveștilor pentru copii sunt îmbogățirea vocabularului, dezvoltarea creativității și descoperirea unor soluții pentru rezolvarea diferitelor situații. De asemenea, poveștile îi îndepărtează pe cei mici de ecranele televizoarelor sau al tabletelor, le dezvoltă atenția și memoria și nu în ultimul rând conectează părintele și copilul. Pentru noi, aceste momente din fiecare seara în care citom povești pentru copii sunt neprețuite și creează o intimitate pe care nu o regăsim în alte jocuri din timpul zilei.
Cărțile ne inspiră și pentru unele activități de peste zi:
1) Folosim marionete pentru a pune în scenă diferite povești.
2) Ne jucăm cu păpuși pentru degețele.
3) Printăm, colorăm, decupăm personaje și le lipim pe bețe de înghețată. Cel mai mult îi place jocul „Cu doi urși”. Așa a numit fiul meu această activitate de dramatizare a cărții: „De ce nu dormi, ursulețule”.
Poveștile pentru copii au o valoare incontestabilă și fac parte din farmecul copălăriei, de care ne aducem cu drag aminte toată viața.
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
