Suntem pe pilot automat și nici nu ne dăm seama ce programe sădim în copiii noștri.
Uneori, toată ziua este doar despre „trebuie” ,„fii cuminte” „nu ești atent”, „grăbește-te”, „spală-te pe mâini”, „strânge-ți jucăriile” și alte ordine, date pe un ton de comandă. Suntem obosiți, stresați, nu avem timp și chef să fim prezenți în viața lor. Să ne jucăm. Să inventăm povești. Să ne prostim. Apoi ne mirăm că cel mic nu cooperează, se revoltă, își lovește frățiorul, nu ascultă, se comportă de parcă ar dori să ne enerveze.
De ce au nevoie cu adevărat copiii noștri
1. Să îi vedem
Fie că ne cheamă să ne arate ce au construit, ce au inventat, o anumită jucărie sau poză, ei au nevoie să fie văzuți: cu tot ce au ei, cu ce le place, cu pasiunile lor.
2. Să fim prezenți cu adevărat
Cel puțin 10-15 minute pe zi, copiii au nevoie să fim lângă ei. Pe covor, pe canapea, oriunde își doresc. Să lătrăm, dacă trebuie, să mergem cu mașinuțe imaginare, să ne luptăm cu monștrii, să ne lăsăm coafați, să cântăm sau să spunem povești cu ei, să ne alergăm, să ne ascundem, să confecționăm ceva sau orice le mai trece lor prin cap și îi face fericiți. În acest interval, să lăsăm telefonul deoparte, să închidem televizorul, să trăim cu ei bucuria reală a jocului. Copiii ne simt dacă suntem autentici sau falși.
3. Să le spunem că îi iubim, că îi apreciem, că ei sunt suficienți pentru noi fără să dorim să îi reparăm. Să îi asigurăm zilnic că suntem mereu alături de ei, orice ar face. Să le spunem că sunt comorile noastre, să le mulțumim că ne-au ales să fim părinții lor. Să le spunem cât de mândri suntem de ei și câtă fericire au adus ei în viața noastră.
4. Să folosim poveștile și joaca pentru a rezolva situații tensionate
Putem folosi personajul preferat al copilului (de ex. Superman vino să ajuți aceste jucării să ajungă acasă) sau creăm un scenariu de joacă (când copilul refuză să i se taie unghiile, o foarfecă se poate transforma într-un dinozaur flămând care se hrănește cu unghiuțe) etc. Povești inventate, povești terapeutice, păpuși de mână sau orice obiect din casă ne poate veni în ajutor să creăm scenarii adecvate unei situații tensionate cu care ne confruntăm.
5. Copiii au nevoie de limite
Copiii au nevoie de limite ferme. Unele de siguranță, care nu pot fi niciodată negociate (traversatul străzii, scaunul de mașină, priza etc.) Altele, care țin de fiecare familie și care mai lasă loc la negocieri. Oricum ar fi, un copil fără limite se va simți confuz, fără repere.
Chiar dacă greșim față de copiii noștri, chiar dacă uneori sunt momente tensionate, chiar dacă emoțiile răbufnesc de-o parte și de alta, per total momentele bune trebuie să triumfe. Tonul jucăuș să îl înlocuiască pe cel de comandă și momentele când în casă se aud râsete să fie cele mai dese!
Să ne înconjurăm copiii cu lumină și optimism, să avem încredere în ei și în drumul lor!
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
Sursă foto: Unsplash
