Anul acesta ne-am propus ca fiecare zi din minivacanța de 1 Mai să fie o aventură. Să plecăm la drum, nu foarte departe de casă și să descoperim locuri noi. Să explorăm și ne bucurăm de fiecare experiență.
Pentru prima zi am ales ca destinație zona Târgu-Secuiesc – Covasna. Deseori ne plimbăm în week-end prin Secuime. Mâncăm Kurtos și ne bucurăm de liniște și de frumusețea locurilor.
Pe drum am admirat liliacul în floare. Am deschis geamurile mașinii și am lăsat mireasma florilor să ne pătrundă în suflet. Prima oprire a fost în satul Cernat, de care ne-am îndrăgostit pe loc. Am deschis poarta Muzelului „Haszmann Pál” și parcă am intrat într-o altă lume. Ne-a întâmpinat un spațiu primitor, cu multă verdeață, cu oameni prietenoși și dornici să ne explice despre fiecare colț al acestui muzeu. Muzeul are cinci secțiuni: expoziţia de bază, care se găseşte în incinta clădirii principale a Muzeului: conacul Damokos, muzeul în aer liber, expoziţia de unelte şi maşini agricole, colecţia de industria fontei și colecţia instrumentelor de redare şi transmisie a sunetului.
Pe copii i-a fascinat colecția de utilaje şi maşini agricole. Au admirat sănii, calești vechi și tractoare. S-au distrat când au văzut telefoanele vechi sau radiourile.
Au intrat în fiecare căsuță tradițională, am povestit cu ei despre cum trăiau oamenii pe timpuri, despre obiceiuri și obiecte pe care le foloseau pe vremuri. Au avut ocazia să vadă pe viu cum tâmplarii prelucrează lemnnul.
Cu greu ne-am lăsat desprinși de acest colț de istorie și de etnografie. Următoarea destinație a fost la doar câțiva kilometri: Malomkert, una dintre puținele mori de apă funționale în prezent. Pe vremuri în sat erau 34 de mori de apă. Cu toate că oamenii erau ocupați cu un eveniment privat și-au făcut timp să ne arate moara, să ne povestească despre ea. Ne-au primit cu multă ospitalitate, așa cum știu să o facă oamenii locului. Am mâncat cea mai bună pizza tradițională cu slănină și ceapă, care a fost apreciată chiar și de copii. Apoi ei au fost fericiți să guste niște Kurtos autentic. Au văzut cum se face cea mai gustoasă pâine tradițională. Ne-ar fi plăcut să mai rămânem acolo. Este un alt loc care ți se lipește de suflet. Ne-am propus să mai ajungem aici cu altă ocazie. De aici, la o aruncătură de băț se află cetatea Ika, care se înalță impunătoare pe un deal. Cel mai probabil, cetatea a fost construită în secolul al 14-lea. Numele actual de Cetatea Ciuntă şi l-a dobândit probabil după căderea parţială a turnului sudic. Denumirea de Ika provine de la numele unui viteaz conducător de oşti.
Fiu-meu a fost cam dezamgit că cetatea nu era deschisă. Dar și-a găsit repede un joc. Și-a improvizat niște tranșee și s-a imaginat ca fiind un soldat în tranșee.
Am poposit apoi puțin în Covasna. Acolo nu am avut mare lucru de făcut, așa că am pornit spre Valea Zânelor. Am ajuns la timp pentru o plimbare cu mocănița. Cred că a fost ziua oamenilor prietenoși, căci conductorul mocăniței i-a invitat pe copii să conducă mocănița. Vă puteți imagina ce mândri și fericiți au fost copiii cu o astfel de experiență.
Plimbarea cu mocănița este foarte relaxantă. Pe drum mocănița oprește pentru ca turișitii să viziteze și cascada.
Ne-am dorit să mergem și până la Comandău, dar ne-am conformat dorinței copiilor de a face picnic pe iarbă cu banane și covrigei. Au găsit un mic izvor și un băț și nu am avut treabă cu ei vreo jumătate de oră.
Am terminat excursia cu o înghețată bine primită de toată lumea. Secuimea ne suprinde mereu și de câte ori mergem ne oferă noi experiențe minunate, liniște și relaxare.
