Mulți părinți manifestă îngrijorare față de deprinderile legate de lectură ale copiilor lor sau își doresc să îi învețe pe aceștia să citească de la o vârstă cât mai mică. Copiii trebuie lăsați însă să exploreze, să fie motivați să iubească cititul fără a fi forțați în vreun fel.
Desigur că modelul personal al părinților este cea mai bună cale pentru a-l familiariza pe copil cu lumea cărților. Copiii își imită părinții, de aceea pentru ei va fi cu atât mai interesant să răsfoiască o carte, cu cât mama și tatăl se îndeletnicesc cu această ocupație.
Pentru a dezvolta o atitudine pozitivă față de cărți, este bine ca părinții să îi prezinte copilului încă de mic cât mai multe și mai variate cărți. Se va începe cu cele senzoriale, care stimulează simțurile copilului, apoi cu cele cartonate, cu imagini mari și clare cât mai aproape de realitate, cu activități diferite etc. Încet, încet se introduc cărțile cu texte scurte și cu cât copilul trece într-o nouă etapă de dezvoltare, cu atât se pot diversifica și activitățile pe baza cărților lecturate. Cititul poate reprezenta o conectare cu copilul, posibilitatea de a dezvolta diferite discuții și de a afla diferite lucruri despre copil (probleme care îl macină, temeri, interese etc.)
Rolurile lecturii, se știe, nu pot fi decât benefice: dezvoltă imaginația, simțul umorului, competențele de gândire, memorare, de analiză critică etc. Cărțile îi pot pregăti pe copii pentru evenimentele importante din viața lor, îi pot ajuta să vindece teama de necunoscut sau diferite traume ale existenței (apariția unui frățior/surioare, divorț al părinților, începerea școlii/grădiniței, vizita la medic, călătorii etc.) Lectura cărților este necesar însă să fie însoțită de experiențele de viață, concrete, fără de care copilul nu se poate dezvolta armonios.
Cărțile trebuie să fie bine alese, în funcție de interesele copiilor și de particularitățile vârstei, să conțină mesaje pozitive și să aibă un conținut corect din punct de vedere științific. Este recomandat ca până la vârsta de 5-6 ani copiilor să nu li se citească basme cu personaje fantastice, deoarece până la această vârstă ei sunt ocupați să înțeleagă realitatea. Zânele, zmeii, căpcăunii, simbolismul binelui și răului pot provoca teamă și confuzie la copiii foarte mici. De exemplu, fiul meu la vârsta de doi ani a dezvoltat o teamă profundă de cocoș după ce la creșă i s-a prezentat Povestea cu doi bani. La vârstele mici, copiii nu sunt încă pregătiți să discearnă între realitate și fantezie. Pentru ei, cele mai potrivite sunt poveștile simple și realiste.
Ideal ar fi ca cititul și activitățile educative să decurgă firesc, la inițiativa copilului și să nu se transforme în situații structurate pentru învățare. Este bine ca micuțul să aibă acces la cărți atunci când își dorește, de aceea acestea ar trebui poziționate într-un loc la care copilul are acces cu ușurință.
În legătură cu deprinderea de a citi, copilul va transmite cu siguranță semnalele când va fi pregătit, orice încercare forțată putând genera frustrări sau anxietate acestuia.
Este adevărat că apropierea de lumea cărților este utilă copiilor, dar nu trebuie să uităm că la vârstele mici scopul oricăror activități ar trebui să fie distracția mai degrabă decât dorința de a-i instrui.
Voi cum sădiți pasiunea pentru citit copiilor voștri?
