Andrei Băleanu este profesor de matematică la Școala Gimnazială „General Eremia Grigorescu”, din București. Andrei a dezvoltat un sistem de ajutor pentru copiii care doresc să aprofundeze matematica, iar, în curând, va lua naștere Asociația EduMath. Cu ajutorul voluntarilor conduși de Andrei și de soția sa, Diana, copiii învață matematica, în afara orelor de la școală. Andrei Băleanu consideră că, în educație, paşii mici, dar făcuţi în mod regulat, au un impact solid pe termen lung asupra copiilor.
1. Matematica este considerată o materie dificilă. Cum reușești să îi atragi pe copii să învețe?
În primul rând, încerc să am o relaţie cât mai bună cu elevii mei, bazată pe respect reciproc. E important ca ei să aibă încredere în mine şi în lucrurile pe care eu le aduc în faţa lor. Legat de matematică, mi-am propus câteva lucruri pe care încerc să le realizez: să prezint măcar un obiectiv pentru fiecare lecţie, să îi stimulez să pună întrebări şi să încerc să implic un număr cât mai mare de elevi. În plus, periodic am ore care se bazează pe lucru în echipă, învăţarea prin descoperire, proiecte, sau lucru individual.
Cu toate astea, sunt mulţi copii pe care încă nu reuşesc să îi stimulez suficient. Procesul e unul complex, şi unii dintre aceşti factori nu ţin doar de structura orelor de matematică.
2. Mulți profesori de matematică se plâng că programa este stufoasă și că nu au timp să predea prin metode interactive. Cum reușești tu să îmbini metodele tradiționale cu cele moderne?
De-a lungul timpului, am întâlnit foarte mulţi copii care operează cu anumite noţiuni fără a le înţelege pe deplin sensul. De exemplu, în testele de pregătire pentru evaluarea naţională se găsesc probleme ce presupun calculul unor arii şi volume. Sunt foarte mulţi copiii care le efectuează corect, aplicând formulele, dar fără a le înţelege sensul. Degeaba transformă corect 7 metri cubi în 7 decimetri cubi, ca apoi să spună că asta înseamnă 7000 de litri. După câteva luni o să uite. E important să înţeleagă procesul. De ce 1 metru cub este egal cu 1000 decimetri cubi şi de ce un decimetru cub înseamnă un litru. E un lucru cu care pot rămâne toată viaţa. Pe lângă aceste plusuri legate de noţiunile de matematică, mai este un mare câştig: facilitarea dezvoltării gândirii critice şi a competenţelor sociale.
Ţin să subliniez un aspect. Să nu îşi imagineze nimeni că, făcând o dată o astfel de lecţie, deodată lucrurile se vor schimba. E nevoie de răbdare, şi de investiţie pe termen lung. Sunt paşi mici, dar care în timp dau rezultate.
Ca să răspund concret la întrebare, nu am o reţetă în acest sens. Depinde de la clasă la clasă. Sunt anumite noţiuni pe care chiar ţin să le predau într-un mod cât mai aplicat, deci la acelea nu renunţ. După aceea, mă adaptez în funcţie de ce e mai eficient. Ţin să precizez că deşi sunt un fan al acestui tip de abordare a lecţiilor, cred cu tărie că e util ca ei să îşi dezvolte şi capacitatea de a face demonstraţii scrise.
3. Cine te inspiră ? De unde îți iei ideile pentru lecții ?
Un lucru pe care nu mă aşteptam să îl spun înainte să predau este că sunt inspirat de colegii mei. În cei trei ani de învăţământ am întâlnit mulţi colegi implicaţi ce îşi iubesc meseria. De asemenea, e îmbucurător că există din ce în ce mai multe programe dedicate profesorilor în cadrul cărora aceştia se pot forma şi pot întâlni colegi cu aceleaşi valori. De exemplu, vara trecută am participat la Aspire Academy. A fost o experienţă cu adevărat utilă atât din prisma lucrurilor învăţate, cât şi din prisma oamenilor pe care i-am cunoscut.
Pe internet poţi găsi foarte multe resurse, sau măcar idei care te pot inspira. În plus, încerc să găsesc cât mai multe cărţi care să mă ajute, atât pe parte de matematică, cât şi pe cea de pedagogie, sau anumite aspecte ale educaţiei. Poate cea mai importantă inspiraţie vine din discuţiile cu Diana, soţia mea, care e şi ea tot profesoară de matematică. Ne sfătuim aproape zilnic, legat de abordarea lecţiilor.
3. Temele reprezintă un subiect controversat la ora actuală. Cum abordezi tu acestă problemă ?
Cred în utilitatea temelor atât timp cât acestea respectă anumite principii de bază. Am grijă ca temele de pe o zi pe alta să nu necesite mai mult de 30-45 de minute şi, în măsura posibilităţilor, să fie adaptate nivelului fiecăruia. Sunt şi zile fără teme sau teme care au ca termen de finalizare o perioadă mai lungă. Pe parcursul unui an şcolar, copiii au ca temă cel puţin un proiect în echipă sau individual.
Un lucru de care sunt nemulţumit este că de cele mai multe ori nu reuşesc să le ofer elevilor un feedback valoros cu privire la temele realizate.
4. Cum îți construiești relația cu elevii? Ce activități deosebite, ce proiecte ați realizat împreună?
Până acum nu am făcut ceva despre care să pot să zic că este deosebit. Încerc să fac orele de matematică cât mai atractive şi să îi provoc cât mai mult. Sunt foarte implicat la orele de dirigenţie şi încerc să îi scot din şcoală cât mai mult, la diverse activităţi. Din acest punct de vedere pot spune că suntem foarte norocoşi pentru că în Bucureşti există foarte multe alternative ce nu necesită resurse majore. Din punctul meu de vedere, aceşti paşi mici, dar făcuţi în mod regulat, au un impact solid pe termen lung.
5. Ce probleme ai întâmpinat până acum în activitatea ta la școală?
Principala mea problemă este că de multe ori nu reuşesc să am impactul pe care mi-l doresc. Sunt elevi pe care nu reuşesc să îi motivez suficient, sau cărora nu reuşesc să le ofer suficientă atenţie. Încerc să fac asta din ce în ce mai bine. Desigur, multe din situaţii nu depind doar de mine, sunt o mulţime de alţi factori, dar asta nu înseamnă că eu nu trebuie să încerc să îi ajut pe copiii respectivi.
6. Ce te motivează să continui acest drum?
Pentru mine este esenţial faptul că îmi place foarte mult ceea ce fac şi cred în utilitatea faptelor mele.
7. În fiecare clasă există copii cu probleme mai mici sau mai mari de comportament. Te-ai confruntat cu devieri comportamentale? Cum le-ai rezolvat
Am întâlnit tot felul de copii, inclusiv agresivi fizic sau verbal cu colegii lor sau chiar cu mine. Cred că e esenţial să impui limite, să dialoghezi cu ei, să fii calm şi să le câştigi încrederea. Desigur, depinde de la caz la caz.
8. Ai dezvoltat un sistem de meditații inedit și elevii tăi vin cu drag la școală chiar și sâmbăta. Cum funcționează acest program?
Nu le-aş numi chiar meditaţii. Noi lucrăm sâmbăta cu copiii care îşi doresc, participarea fiind la alegerea lor. Principiul de bază este să oferim un ajutor cât mai personalizat copiiilor. Ei sunt ajutaţi de către voluntari să depăşească anumite nelămuriri pe care le au din clasă. Voluntarii sunt coordonaţi de către mine şi Diana.
9. Ce planuri de viitor ai pentru acest proiect?
Anul acesta va lua naştere Asociaţia EduMath. Ideea acestei asociaţii a venit după ce am văzut câţi oameni sunt dispuşi să îşi dedice din timpul lor, dar şi din faptul că acest proiect are un impact demn de luat în seamă. Avem mai multe idei şi planuri pentru viitor, unul dintre ele fiind ca pe viitor să implicăm mai mulţi studenţi şi elevi de liceu ca voluntari.
10. Ce crezi că ar ajuta sistemul de învățământ românesc să fie cu adevărat eficient?
Este o problemă foarte complexă pentru care nu sunt în măsură să dau un răspuns complet. Sunt însă câteva idei pe care vreau să le subliniez. În momentul de faţă, meseria de profesor nu este considerată ca fiind atractivă pentru majoritatea tinerilor. E important să facem o schimbare în acest sens pentru a atrage tineri valoroşi. Apoi, este esenţial să avem o formare continuă şi de calitate a profesorilor.
Toate acestea ar trebui cuplate cu o evaluare corectă a profesorilor. Subliniez cuvântul corectă, pentru că pe hârtie toată lumea e evaluată: profesori, directori, inspectori. Dacă ne ducem în orice şcoală din ţară, de la cele mai îndepărtate cătune, până la colegiile “de top” o să găsiţi profesori care nu îşi ţin orele sau care îşi pun elevii doar să copieze din carte. Aceste lucruri mi se par inacceptabile. Aici nu îi condamn neapărat pe acei profesori. Desigur, au partea lor de vină. Dar principalii vinovaţi sunt factorii majori de decizie. Cred cu tărie că orice manual şi programe şcolare am avea, până nu investim în oameni de valoare, nu va exista o schimbare majoră la nivel naţional.
Pe Andrei Băleanu îl puteți urmări pe pagina sa de Facebook.
Acest articol face parte din campania „Oameni frumoși în învățământ”, dedicată oamenilor frumoși din învățământ, care au curajul să fie altfel, care se luptă să schimbe mentalități. Pedagogi care sunt promotori ai unor idei inovatoare, care inspiră!
Mai multe interviuri din cadrul acestei campanii găsiți aici.
Dacă cunoasteți un educator/învățător/profesor cu adevărat deosebit, pe care doriți să îl recomandați pentru Campania #Oamenifrumoșiînînvățământ, aștept sugestiile voastre. Dacă doriți, puteți să îmi scrieți ce v-ați dori să se schimbe în sistemul de învățământ și ce soluții vedeți pentru ca lucrurile să meargă în direcția potrivită. Poate că cineva citește și are sens ceea ce citește. Poate se schimbă ceva pentru copiii noștri. Împreună suntem o comunitate!
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
