Săptămâna a douăzeci și patra din viața lui Pișcoțel – Prima mini vacanță

Încă de la începutul săptămânii, Pișcoțel a socializat mult cu bebeluși de aceași vârstă cu el. Îi privește atent, apoi își vede de ale lui, fie molfăie urechile cățelușului preferat, fie își caută de lucru prin cărucior sau mârâie și se pune pe plâns. În timp ce toți ceilalți bebeluși stau liniștiți în cărucior sau în brațele părinților săi, al nostru se zbate, se agită, se încordează și se arcuiește. Dacă nu-l ții bine, îți fuge din brațe. Plânge când nu obține ce vrea, se enervează și este foarte greu să-i intri în voie. Are foarte multă energie, îi place diversitatea, îi place să te joci cu el, să-i vorbești. De multe ori privește așa serios din cărucior, de parcă ar râde în sinea lui de noi atunci când ne prostim. Și-a descoperit picioarele, și le bagă în gură. Este foarte fericit când ne vede, râde la noi, se repede să ne muște sau ne prinde câte un deget și-l vâră în gură și-l molfăie vârtos. Își întinde brațele spre noi de parcă ne-ar lua în brațe și își apropie gura de fața noastră de parcă ne-ar pupa. Este fascinant să-l urmărim în fiecare zi, nu îmi vine să mă dezlipesc de el. De când plânge mai puțin și de când pot identifica mai ușor și tipurile de plâns mi-e mult mai ușor și nu mă mai obosește atât de mult. Fiind vreme frumoasă, petrecem foarte mult timp în parc și nici nu-mi dau seama cum trece ziua. Și lui îi face mai bine să stea la aer. În week-end am mers în primul nostru mini concediu cu Pișcoțel. Am ales ca destinație o stațiune apropiată, Bușteni, pentru a nu merge mult cu trenul. Inițial am vrut să urcăm la Babele, dar documentându-ne mai bine, am aflat că nu este bine ca bebelușii să fie expuși la schimbarea bruscă a presiunii atmosferice. Așa că am ales să facem plimbări scurte și să ne bucurăm de aerul curat și de priveliștea impresionantă. Pișcoțel este foarte fericit când nu este acasă, se pare că îi priesc călătoriile. De când am ajuns la pensiune, a râs și a gângurit. A a vut parte de multă activitate, căci tot timpul a fost purtat în manduca. Așadar, Pișcoțel a mers la restaurant, a vizitat Palatul Cantacuzino, a făcut o plimbare până la Cascada Urlătoare, s-a simțit bine, a dormit în manduca. Ne dorim să-l cărăm peste tot după noi, să petrecem cât mai mult timp împreună, așa că așteptăm cu nerăbdare următoarele ieșiri.