Pișcoțel începe să nu mai doarmă atât de bine afară. Doarme puțin și apoi se trezește și plânge. Tocmai când descoperisem că aș putea citi în parc sau face sport. A venit și 1 Mai și în loc de tradiționala ieșire la iarbă verde cu mici și bere, noi am sărbătorit cu o plimbare pe sub Tâmpa și o vizită la un prieten care are un restaurant. A fost prima ieșire la terasă cu bebelinul nostru. A stat cuminte în manduca, a privit curios în jur. Am hotărât să nu-i mai dăm lapte praf. Îmi pare rău că nu am avut curajul să renunț mai repede. Spre sfârșitul săptămânii, Pișcoțel a fost mai agitat ca de obicei și a plâns mai mult. A făcut adevărate crize de isterie, iar ore întregi nu am reușit să-l calmez. Într-un final mi-am dat seama că este balonat și că are dureri și de aceea plânge. Sâmbăta m-am simțit neputincioasă și frustrată când nu am reușit să-l calmez în niciun fel. Fiind și ajunul Paștelui, aveam o mulțime de treburi și nu am reușit să fac nimic. Este posibil să fi simțit și starea mea de agitație. În sfârșit, în jur de 22.30 a adormit, iar noi am reușit să dăm cu mopul și să facem mica noastră curățenie de Paște. Duminică am avut invitați la masă pe bunicii lui Pișcoțel, iar apoi am făcut o plimbare prin parc cu toții.
Am remarcat că săptâmâna aceasta, Pișcoțel a adormit destul de ușor în jur de ora 22.00-22.30. Ne-am amuzat când ne-am dat seama că Pișcoțel este nervos că nu-l lăsăm să privească la televizor și ne-am imaginat episoadele conflictuale viitoare când îi vom interzice privitul în exces la televizor.
Niciun comentariu on "Săptămâna a paisprezecea din viața lui Pișcoțel"