Nu aveți nevoie de Moș Crăciun pentru a „disciplina” copilul!

1

„Ia zi, vine Moșu anu ăsta, ai fost cuminte?” „Ai supărat-o pe mama, tata, bunicul, bunica, vecina?”, „Dacă nu ești cuminte/ Dacă ești obraznic, rău, neascultător, Moșu nu îți mai aduce nimic”. Cam astea sunt uneltele de disciplinare ale părinților și bunicilor în luna decembrie. Auzim aceste replici la fiecare pas, fie din gura vreunui părinte nervos că micuțul nu ascultă, fie a vreunui binevoitor care sare în ajutorul părintelui neajutorat.

Dar oare cum a ajuns acest personaj de basm un fel de bau-bau, un obiect de șantaj? De ce își amenință părinții copiii cu acest bătrânel simpatic?

Pentru că părinții doresc ca ce mici să se comporte așa cum vor ei, sunt depășiți de crizele și mofturile copiilor și amenințările sunt întotdeauna la îndemână. Părinții se ascund în spatele Moșului pentru a penaliza comportamentele nedorite sau pentru a manipula copilul în scopul dorit.

Oare cum se simt copiii atunci când sunt amenințați că Moșu nu le mai aduce cadouri? Cred că este foarte stresant pentru un copil să se simtă în permanență urmărit de ochiul critic al Moșului. Un Moș amenințător care notează într-un catastif faptele bune și pe cele rele, pentru ca apoi să hotărască ca un aspru judecător care copil merită și care nu, intră în contradicție cu imaginea bătrânelului simpatic și generos care vine an de an noaptea cu sania lui trasă de reni pentru a împărți cadouri și voie bună. În plus, magia sărbătorilor are de suferit dacă la fiecare abatere, copilul este amenințat că jucăria mult așteptată va merge la alt copil, mai cuminte și ascultător.

Astfel celebra replică „Dacă nu eşti cuminte, nu primeşti nimic de la Moş!” devine o formula de dresaj, prin care părintele încearcă să manipuleze copilul. Recompensa „Dacă ești cuminte, Moșul îți aduce jucăria preferată”, deși pare mai inofensivă, nu este cu nimic mai prejos. Copilul va învăța să facă diferite lucruri sau să aibă un comportament pe placul părinților numai pentru că este condiționat și nu pentru că așa își dorește. La fel de greșită este etichetarea „copil bun”, „copil rău”. Judecățile de valoare de tipul acesta pot crea așteptări, iar copiii pot ajunge să se ridice la nivelul acestor așteptări ale noastre.

Un copil căruia i se tot repetă că la el nu va veni Moșul că este rău suferă, se simte nedemn de iubire, stima de sine îi este știrbită, se simte rușinat, abandonat, vinovat. În plus comportamentele inacceptabile ale copiilor au de multe ori la bază nevoi neîmplinite, lipsa conectării cu adultul. Dacă părintele amenință copilul tocmai când acesta are mai multă nevoie de el, prăpastia se adâncește, iar copilul devine mai nefericit.

De obicei, aceste vorbe rămân la stadiul acesta, deoarece cadourile dorite sunt sub brad, iar copilul învață să nu mai aibă încredere în cuvântul părinților.

Așadar, nu este nevoie de Moș Crăciun pentru a „disciplina” copilul, pentru a obține comportamentul dorit, părinții trebuie să recurgă la alte unelte pentru a-l face pe cel mic să coopereze, educația copilului nu trebuie să fie fundamentată pe pedepse și recompense.

Copiii trebuie iubiți necondiționat, indiferent de comportamentul lor, iar Moșul ar trebui să rămână personajul acela simpatic care aduce cadouri tuturor copiilor, și nu un personaj care îi privește cu un ochi critic, îndreptând degetul amenințător spre ei și încruntându-se mânios la micile abatreri ale copiilor.Imaginea lui Moș Crăciun rămâne un simbol al generozității, al iertării și al iubirii care ne învață pe toți să fim mai buni.

 

 

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Un comentariu on "Nu aveți nevoie de Moș Crăciun pentru a „disciplina” copilul!"

  1. Pingback: Moș Crăciun există! - SuntPitic - Blog de Parenting

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *