Interviu cu Violeta Nedelcu – din pasiune pentru educație

2

Sâmbătă dimineața. O sală plină de profesori la un curs de formare. Era momentul în care fiecare se prezenta. O doamnă profesoară mi-a trezit curiozitatea prin entuziasmul cu care povestea cum își animează clasele dimineața. Pentru câteva clipe, am simțit și eu energia pozitivă pe care trebuie că o simt elevii săi în fiecare dimineață. Și m-am gândit atunci la ce norocoși sunt să aibă o astfel de profesoară.

Cum nimic nu este întâmplător, peste câțiva ani, ne-am revăzut la un Festival al Educației Altfel, organizat la Brașov. Aceeași energie, acceași forță, același entuziasm. Energia sa este molipsitoare, iar pasiunea sa pentru educație și dragostea față de copii sunt motorul tuturor activităților pe care le întreprinde. Violeta Nedelcu este profesor de limba română la Școala Gimnazială nr. 2, din Brașov și fondatoarea grupului „Inspirație pentru școală.”

1. Ești foarte implicată în schimbarea mentalităților în educație. Cum s-a născut ideea înființării grupului ,,Inspirație pentru școală,” ? Ce alte inițiative ai mai întreprins din pasiune pentru educație?

Într-adevăr, consider că mentalitatea este decisivă pentru fiecare om, ea putându-i croi drumul în viață. Cu atât mai mult, în educație, vedem cum mentalitatea este un motor sau o frână. Pe parcursul carierei, am devenit conștientă că trebuie să deschidem ușa clasei cât mai mulți și să facem vizibil ce se întâmplă acolo, dincolo de discuțiile prietenești față în față sau de microcercuri.      Am în școală colegi foarte buni profesioniști, oameni absolut dedicați, pe care mi-am dorit să-i pun în legătură cu alții, să țesem o colaborare care să dea naștere unei noi școli, conectată la timpurile în care trăim, prin utilizarea tehnologiei la clasă și a învățării colaborative, folosind, totodată, ce avem valoros și autentic. În mediul online, am găsit oameni de la care am învățat foarte mult: Adina Drenga, Claudia Badiu, Cornelia Melcu, Claudia Chiru, Ioana Dana Oniciuc – ele au fost primele pe care le-am descoperit, după care au urmat: Bianca Mereuță, Ovidiu Pânișoară, Alexandra Moșoiu, Alina Andrei, Petrovici Oana – sunt câteva nume care-mi vin în minte și sunt sigură că aș mai putea adăuga și altele, fără să am pretenția că fac vreun clasament valoric. Am realizat că un profesor singur, chiar extraordinar, nu reprezintă un câștig pentru educație, el fiind o picătură sau o insulă. E nevoie de mai mult pentru a schimba lucruile, e nevoie să fim ÎMPREUNĂ într-un mod profesionist și uman.

Grupul Inspirație pentru școală l-am creat după experiența pe care am trăit-o în cadrul cursului Aspire for Teachers, în august-sept. 2016. A fost unul dintre cele mai valoroase cursuri/formări pe care le-am făcut, deși fără credite, ci doar atestat printr-o adeverință, care are valoare mai mult simbolică. Am aplicat, îndrăznind, pur și simplu, căci nu mă încadram în profilul candidatului! și am fost admisă. Am ascultat oameni extraordinari: Marian Staș, Alexandra Anton- Fondatoarea Centrului de educație de inspirație finlandeză ,,Yuppi Koti,, Ploiești, Ana Maria Brezniceanu- director al Școlii Montessori-București, Mihaela Feodoroff- fondatoarea firmei ,,Youway.., Andrew Wheatley și Doug Mater de la ,,Sycamore Schools,,, și, la fel de important, sau chiar mai important, a fost că m-am găsit în același spațiu cu alți 40 de profesori pasionați de educație – chiar din județul Brașov, am fost 4: Maria Racu, Carmina Trâmbițaș Vakulovschi, Mihaela Raluca Roman. A fost multă muncă, dar și un schimb de povești, idei și de sentimente și o efervescență care m-a dus cu gândul la sărbătoarea spiritului și a minții din închisoarea lui Steinhardt – De ce tocmai la aceea? Poate pentru că simt o închidere și o deschidere totodată, în jurul meu, în școală și în societate. Am scris apoi 3 articole pe care le-am denumit: ,,Inspirație pentru școală, inspirație pentru viață” în care am încercat să surprind lecțiile învățate de mine, după care, la vreo lună, am înființat și grupul de pe facebook , descriindu-mi intențiile:

,,Am creat grupul pentru a face schimb de idei si informații din aria educației, înțelegând principiul că singuri nu reușim nimic și căutând dragoste și sens în existența noastră, inclusiv în Educație.”

Alte inițiative ar fi cele 3 din anul 2017: Atelier de limbă și literatură, Bucuria de a fi profesor, Orele de școală ca o poveste. Prima întâlnire a fost în 5 oameni; am întrebat: ,,Cine vrea să ne întâlnim și să vorbim despre ceva concret ce aplicăm la clasă?,, Și ne-am întâlnit 5 oameni din 3 școli, doi profesori de la primar, trei de la gimnaziu: Corina Diana Teleagă, Alexandra Fejer, Camelia Mânzăleanu și Mirela Cataramă. Vă asigur că fiecare în parte e extraordinară! Am vrut să fie un dialog învățător-profesor, trecerea din cl. a IV-a într-a V-a fiind de mare interes;

https://copiibrasov.wordpress.com/2017/07/28/inspiratie-pentru-scoala-atelier-literar/

Pentru al doilea eveniment, am invitat-o pe Claudia Badiu, prof. înv. primar din Cluj, pentru a ne prezenta din activitatea la clasă și a ne vorbi despre educația afectivă, ieșirea din rutină și site-ul www.pictezstele.ro Cu delicatețea-i caracteristică, ea ne-a transmis mesajul că e nevoie, pe lângă multă muncă și dedicare pentru a fi un învățător bun, de empatie.

La al treilea eveniment, printr-o muncă de echipă din partea școlii: Agurița Șerban, Maria Dragomir și Diana Teleagă, am invitat-o pe Claudia Chiru, prof. înv. primar din București, care ne-a vorbit despre învățarea experiențială și despre ce trebuie să fie ora: o poveste, adică descoperire, uimire, conectare. Aprecierile colegilor care au participat ( peste 50 la fiecare în parte) mi-au confirmat ideea că există o mare dorință de schimbare, că suntem mulți care predăm și frumos, și altfel, și că trebuie să ne conectăm și să devenim vizibili în spațiul public, pentru a ne recâștiga locul în societate.

Nu întâmplător toate cele 3 activități nonformale s-au desfășurat într-o bibliotecă, și anume în Secția de Copii și Tineret a Bibliotecii Județene ,,George Barițiu,, – Brașov, unde există două bibliotecare, pe care eu le numesc ,, doamnele cărților,,. Ele și-au pus amprenta asupra locului, care, nu doar că e în centru, foarte la îndemână, ci iradiază căldură și bunătate. Sunt niște profesioniste, nelăsând la voia întâmplării nimic. Și m-am potrivit cu ele, Melania Luana Butnariu și Melinda Dinu, în crezul că vedem o salvare a noastră, prin carte. Prin educație.

  1. Cum a fost experiența cu Școala Waldorf? Dar trecerea de la un sistem tradițional la unul alternativ?

O, mă provoci, nu glumă!

Mai întâi am fost părinte Waldorf. M-a atras grădinița: culorile, muzica, povestea zilnică, doamna, grija pentru copil, faptul că mă simțeam valorizată ca părinte. Armonia. Citind cărți despre pedagogia W., m-a atras îmbinarea educției spiritului cu cea a sufletului și a trupului. Am dat-o pe fata mea cea mare în clasa I. Mi-a plăcut că învățau scrierea într-un an și jumătate, că făceau matematică folosind castane – țineți cont că vorbim despre ce se făcea acum 25 de ani la Waldorf!, boabe de fasole, că exista poveste în fiecare zi, că făceau euritmie. Mi-a plăcut că nu aveau note. Peste doi ani, școala a avut nevoie de un profesor de limba și literatura română cu o jumătate de normă și am acceptat.Veneam după o experiență în tradițional de 4 sau 5 ani. Mi s-a potrivit sistemul, pentru că se punea accent pe imaginație, creativitate. Mi-a plăcut că aveau curs de bază, care dura 100 de minute. Copiii erau superbi, foarte calzi și dezinvolți, aveau păreri și le exprimau cu ușurință, atitudine ce nu o întâlnisem în tradițional. Erau amestecați, de diferite niveluri, nimeni nu se gândise să creeze o clasă de ,, elită,,. Îmi plăcea că erau și părinții foarte implicați, cu mare încredere în profesori. Ca profesor de română, am lucrat după o programă avizată, nu erau manuale, de aceea eram liberă să folosesc ce materiale și mijloace doream. Făceam o încălzire cu elevii printr-o parte ritmică: frământări de limbă, familii de cuvinte, îi învățam poezii, cântam – Făceam tot ce-mi trecea prin cap să-i văd fericiți și dispuși să învețe! În schimb, mă obosea lipsa unei organizări clare din partea cadrelor didactice ( E adevărat că nu era director și responsabilitatea era a Consiliului) și nu mi-a plăcut disprețul ce-l simțeam din partea unor cadre didactice din școala tradițională, care considerau că acolo nu se face școală, că ce e aia fără note?!, ce atâtea poezii, ,, ăștia se închină la pitici!,, etc. etc. Mi-am dat seama că e o lecție bună a vieții să simți pe pielea ta ce înseamnă să fii judecat după o idee preconcepută. S-a dus și atunci o luptă cu mentalitățile. Astazi s-a preluat jocul în predarea matematicii, povestea, scrierea se învață în mai mult de un an și copiii nu mai poartă etichete. ( Sau poartă?!)

  1. Cum a influențat viziunea Waldorf activitatea ta în sistemul clasic de învățământ? Mai aplici elemente Waldorf în predare?

M-am regăsit într-o mare parte. Mi-a dat convingerea că zborul fanteziei își găsesște locul și în sala de clasă. Am rămas cu obiceiul de a-i învăța pe copii să apeleze la mijloace artistice pentru a exprima lectura. Și în continuare aplic ritmurile pentru a învăța gramatica. Mai nou, de anul acesta, am încercat să combin cu mișcarea, văzând eu că o clasă a mea, iubită, de- a VII-a devine blazată ( profesorii de gimnaziu știu ce zic!). Îmi doresc să mă întorc la teatru – acesta era o caracteristică a școlii Waldorf, citesc însă că multe școli din diferite sisteme de învățământ apelează la teatru. Fac în continuare serbare sau măcar un carnaval al personajelor literare.

  1. Știu că orele tale sunt o bucurie pentru elevi. Cum reușești să îi atragi pe copii? Ce aduci nou în lecțiile tale?

Eu mă duc bucuroasă la școală, și, dacă se întâmplă să am probleme, când intru în clasă, le las la ușă. Le zâmbesc elevilor, ne privim în ochi. Dacă este o problemă, nu o evit, nu întorc capul. Știu că elevul nu poate să se bucure de oră, dacă ceva îl tulbură. Foarte mult timp și energie investesc în crearea comunității de elevi, indiferent dacă e clasa la care sunt dirigintă sau nu. Pe mine mă interesează să simtă copilul că ora de română e un spațiu special, un timp special. Le spun: ,, Avem timp pentru toate.,, și îi simt cum se relaxează și respiră normal.

În lecții aduc tot ce citesc și mi se pare că se potrivește, de exemplu, acum două veri am citit despre Lapbook și i-am învățat să facă pentru cartea citită în vacanță. Am descoperit harta minții și i-am învățat să facă ( și pe o carte, și pe adjectiv, și pe un film – ,,Pay it forward,,.). Folosesc filmul în educație: caracterizăm personaje, dezbatem, problematizăm. Aș zice că bucuria și încrederea sunt de bază la orele mele.

  1. Ce proiecte ai desfășurat sau desfășori cu elevii? Cum îi determini să se implice în aceste proiecte?

Mie îmi place să scriu poezie. Și am o vorbă: În loc să scriu poezie, în ultimii ani am scris proiecte! Un proiect drag mie este

În oglinda istoriei prin care îi provoc pe elevi să iasă din școală pentru a cunoaște.

Lucrez întotdeauna cu o echipă și desfășurăm activitățile la școală, la bibliotecă, la muzeu, în alte școli, la biserică etc. Alte proiecte: Să ne cunoaștem scriitorii! scris împreună cu prof. Adriana Bodiu, colega mea, ale cărui activități s-au desfășurat 4 ani, având o temă pe an: Copilăria, Familia și școala, Istoria și Natura și, în ultimul an, Dragostea și creația. Alt proiect drag inimii mele este Spunem DA unei vieți fericite! pe tema combaterii consumului de droguri în rândul tinerilor.

Elevii au disponibilitate de a participa la activități extrașcolare. La început, au văzut că un proiect înseamnă 5 – 7 activități, care includ excursie, seara prieteniei, concurs de creație, ascultarea unor invitați și lucru în echipă. După primul și al doilea an, s-a dus vestea și am avut surpriza să constat că vor să participe 60-70 de elevi. Le-am cerut să-mi scrie un motiv și răspunsurile au variat de la : ,, Eu vreau să particip pentru că am mai participat și mi-a plăcut.,, până la: ,, Eu n-am mai participat, dar am auzit că este foarte frumos!,, I-am luat pe toți cei care mi-au scris o motivare, au fost 54! La prima deplasare din acel an la Școala din Ghimbav, le-am sugerat să scrie câte o scrisoare pentru elevii pe care îi vor cunoaște. Mi-a rămas la suflet o fetiță care a scris: ,, Către colegul meu necunoscut de proiect: Eu cred că va fi un proiect foarte frumos, foarte interesant,, și a încheiat astfel: ,, Îți doresc un proiect fericit!,,

  1. Cu ce probleme te-ai confruntat până acum în activitatea ta la școală? Cum ai știut că ești pe drumul cel bun?

Oboseală, putere de concentare mai slabă, neatenție la ortografie, lipsa de încredere în forțele proprii sunt probleme pe care le identific la elevi. Aș adăuga că văd ușor unde elevii au avut o educație completă, de ciclul primar vorbesc, sau s-a pus accent pe română și pe matematică, spre ajutarea lor și mulțumirea părinților. Mie la ore îmi lipsește dimnesiunea estetică a educației. Sunt colective în care elevii au simțul format, chiar șlefuit: îmbină culorile, centrează desenul, nu încarcă imaginea, nu folosesc sclipici ș. a. O altă problemă mi s-a părut dificultatea unor părinți de a purta un dialog. Vorbesc de părinții ocupați cu serviciul, care nu au petrecut timp cu copilul, nu i-au făcut obiceiurile bune despre care ni se pomenește atât în cărți. Un obicei bun este cititul care se formează prin cititul împreună. Alt obicei este petrecerea timpului împreună. Altul – joaca în singurătate- observ copii care nu se joacă singuri, care se plictisesc, soliciând permanent atenție! Apoi, realizarea unui ritm de lucru/ studiu – spune-i cum vrei, unui ritm de muncă. Dacă în clasele primare, părintele a făcut teme cu copilul, dacă învățătorul a lucrat suplimentar, mai luând o oră de la sport sau de la muzica, desen, abilități, în clasa a V-a, vom avea un copil care nu are un ritm propriu de muncă, nu are formate deprinderi, avem un copil care solicită ca părintele să-i sară permanent în ajutor. Îi incurajez pe părinți să aibă răbdare și să-i ajute pe copii să-și găsească ritmurile proprii.

  1. Temele reprezintă un subiect controversat la ora actuală. Ce părere ai despre teme? Sunt ele necesare? Pot fi temele (sau lipsa lor) evaluate cu notă ?

Chiar mă gândesc la acest subiect, mai ales de când e subiect de dezbatere pe forumuri și am căutat să citesc despre alte sisteme de învățământ din lume. Am aflat că fără teme nu se poate de la clasa a V-a în sus. Pentru primar, nu mă pot pronunța, mai ales că nu știu programele. Dacă vom lua un model, de ex. cel din Anglia, aflăm că elevii au mai puține discipline. La noi, în situația actuală, e necesar să dai teme. E important, însă, să ținem seama de vârsta elevului, de timpul pe care îl are la dispoziție, de finalitatea studiului disciplinei – va da examen sau nu? De azi pe mâine, nu dau temă sau dau un exercițiu. Ei știu că pentru week-end au o temă mai serioasă. Ce putem face ca profesori? Putem diversifica temele, evitând monotonia, provocându-i să fie creativi și să facă cercetări. De ex.: La cl. a V-a, după ce au citit ,,Harry Potter,, vol. I, le-am dat ca temă: ,, Animale reale și fantastice,,; după ,, Vizită,, au avut de făcut o bandă desenată cu etapele acțiunii; la cl.a VI-a, o hartă a minții pentru fixarea cunoștințelor la Adjectiv. La a VII-a, au avut termen trei sapătămâni pentru a realiza o prezentare, sub ce formă vor ei, inclusiv ppt, a unei personalități din disciplinele studiate la clasă sau nu.

  1. Ești foarte apreciată de elevii tăi. Cum ai reușit să dezvolți și să păstrezi această relație?

Adevărul este că le insuflu elevilor o anumită stare favorabilă învățării. Rădem mult, ne cerem iertare când greșim, învățăm împreună. Cred că elevilor le place că nu las lucruri neterminate sau neexplicate. Au încredere în mine, pentru că le-am zis ca sunt acolo pentru ei. Le simt dragostea și, la rândul meu, le transmit dragoste. E o bucurie când mă caută peste ani, spunându-mi că le e dor de orele mele, că le-am insuflat valori. Folosesc exemplul foștilor mei elevi ca să-i motivez pe actualii elevi. Anul trecut am făcut chiar o lecție de dirigenție:„Alegerile mele”, la care au participat 5 foști elevi care erau atunci în cl. a XII-a. A avut mare impact asupra celor de-a VIII-a. De asemenea, le cer părinților acordul și ies din când în când din școală. Desfășor lecții la bibliotecă sau la muzeu – chiar am avut anul acesta școlar un atelier de literatură pe o carte recomandată de o elevă, Defecți de Cecilia Ahern la Secția de Copii și Tineret. Le-a plăcut.

  1. În fiecare clasă există copii cu probleme mai mici sau mai mari de comportament. Te-ai confruntat cu devieri comportamentale? Cum le-ai rezolvat?

Violență de limbaj, uneori câte o bătaie, șicane au fost unele dintre problemele întâlnite de mine. De când am predat la Waldorf, am simțit ce înseamnă să ți se pună o etichetă, de aceea, sunt atentă la comportamentul elevilor și țin la armonia clasei – Armonia e starea ideală pentru orice profesor. Am avut elevi care aveau probleme și familia a colaborat cu școala și a fost foarte bine, copilul a putut fi ajutat. Și situații în care familia constituia o piedică prin atitudine și tot ce construiam la clasă se dărâma acasă. În general, blândețea combinată cu severitatea sunt suficiente. În cazul în care devierile sunt mai grave, din experiență spun că e necesar ca elevul să primească sprijin și educație specifice, psihologul fiind de bază. Consider că e nevoie ca regulamentele să fie adaptate la timpurile în care trăim, copilul e în centrul actului educațional și pentru aceasta e nevoie de disciplină. Cum să pot eu transmite ce am de transmis, dacă el tot trântește ușa, dacă își trage colegul de păr sau dacă înjură?! E necesar să avem reacție, să nu tolerăm violența, pe motiv că elevii au drepturi. Și cadrele didactice au. Nu se exclud, ci trebuie văzute ca un tot unitar.

  1. Notele sunt foarte importante pentru părinți. Cum crezi că ar trebui să le dezvoltăm copiilor motivația intrinsecă pentru învățare?

Motivația intrinsecă este esențială pentru timpul nostru. (https://www.youtube.com/watch?v=rrkrvAUbU9Y ) Vedem câtă bucurie și cât efort depun elevii pentru proiectele care li se par atractive. Așadar, răspunsul este să le dăm o școală interesantă și elevii vor învăța de plăcere. Asta îmi amintesc și de la Waldorf: Toți erau bucuroși, toți învățau. E drept că, fiind de capacități diferite, aveau rezultate diferite. Nefiind însă stresați de note, învățau mai departe. Iar cu părinții se lucrează în paralel: de la început, mesajul să fie că elevii nu trebuie să învețe pentru note, ci ca să știe! Și aici e o altă problemă: dacă părinții sunt adulți interesați de cunoaștere, dacă desfășoară un timp liber în care să includă și educație, de ex. teatru, operă, lectură, expoziții, nu doar festivalul berii și shopping-ul, atunci ai succes. Dacă nu, trebuie să te înarmezi cu răbdare. Multă. Pentru că încrederea părinților în școală a fost erodată.

Deci, pentru a face o școală interesantă, în întregime, nu doar datorită unui profesor sau altuia, împreună trebuie să facem, cadre didactice și părinți, cu sprijinul societății civile, efortul de a schimba sistemul. Fără legi bune și clare, suntem piese disparate ale unui puzzle imens.

  1. Ești o persoană creativă, plină de energie și activă. Ce soluții vezi pentru redresarea sistemului actual de învățământ?

Soluțiile pe care le văd includ conturarea unei viziuni despre educație. Propun:

– depolitizarea sistemului

– 6% din PIB ( școli moderne atât în mediul urban, cât și în rural; investiții în formarea cadrelor didactice; utilizarea tehnologiei la clasă; remunerația cadrelor didactice ca în țările din U. E. ; creșterea numărului de psihologi, profesori itineranți; înființarea unor posturi de asistenți, instructori, adică număr sporit de personal auxiliar)

– reguli clare de disciplină cu precizarea măsurilor de răspundere disciplinară și pentru elevi și familiile lor, nu doar pentru cadrele didactice.

  1. Te rog, recomandă părinților sau profesorilor o carte pe care tu o consideri utilă.

Cu toată plăcerea recomand: John Hattie – Învățarea vizibilă, ghid pentru profesori și August Curry – Părinți străluciți, profesori fascinanți.

Pe doamna profesoară Violeta Nedelcu o puteți găsi pe pagina sa: https://www.facebook.com/violetadaniela.nedelcu.

Acest articol face parte din campania „Oameni frumoși în învățământ”, dedicată oamenilor frumoși din învățământ, care au curajul să fie altfel, care se luptă să schimbe mentalități. Pedagogi care sunt promotori ai unor idei inovatoare, care inspiră!

Dacă cunoasteți un educator/învățător/profesor cu adevărat deosebit, pe care doriți să îl recomandați pentru Campania #Oamenifrumoșiînînvățământ, aștept sugestiile voastre. Dacă doriți, puteți să îmi scrieți ce v-ați dori să se schimbe în sistemul de învățământ și ce soluții vedeți pentru ca lucrurile să meargă în direcția potrivită. Poate că cineva citește și are sens ceea ce citește. Poate se schimbă ceva pentru copiii noștri. Împreună suntem o comunitate!

Interviu realizat de Eliza Biro

Total 25 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.