Ce poate fi mai frustrant pentru părinți decât plânsul neconsolat al bebelușului lor ?! „De ce plânge bebelușul meu?” este prima întrebare care frământă mintea oricărui părinte după ce a asigurat nevoile elementare ale nou-născutului. Proaspetele mame se pot gândi:  „Poate nu sunt o mamă bună”, „poate îi fac rău copilului meu”, „poate fac ceva greșit” etc. Înțelegerea plânsului bebelușilor este importantă, pentru că plânsul poate să ducă sau să accentueze depresia post partum a mamelor. Sau de ce nu, chiar și a taților .

De ce plânge bebelușul

Plânsul, acest bau-bau al părinților la început de drum, este modalitatea nou-născutului de a transmite un mesaj, de a comunica nevoile sale. Bebelușul nu este rău sau capricios, nu se joacă cu nervii părinților săi, nu dorește să-i chinuiască. Nu intenționează nici să își manipuleze părinții, nici să îi terorizeze.

El este doar foarte sensibil. Încearcă să se adapteze la viața extrauterină, se familiarizează cu noul mediu în care trăiește.

Specialiștii vorbesc chiar de cel al patrulea trimestru de sarcină. Părinții sunt de cele mai multe ori epuizați de plânsul nou-născutului, al cărui mesaj nu reușesc să-l decodeze și asta îi face să se simtă neputincioși. Neputință, frustrare, tristețe, chiar furie sunt stări pe care plânsul bebelușilor le poate declanșa.
Bebelușii sunt diferiți, unii plâng mai mult, alții mai puțin, alții aproape deloc, deoarece reacționează în mod diferit la stimuli. Cauzele plânsului nou-născuților sunt multiple : bebelușul poate transmite că are nevoie să fie hrănit, schimbat, să fie îmbrăcat mai gros sau mai subțire. Este posibil să fie deranjat de vreo etichetă sau hainele lui să fie prea strâmte. Cel mai des, bebelușii plâng de oboseală, atunci când sunt suprastimulați și nu pot să adoarmă. Sistemul lor nervos nu este pe deplin format, iar sensibilitatea lor la stimuli este crescută. O altă cauză de plâns poate fi disconfortul abdominal, deoarece sugarul nu reușește să elimine tot aerul.

De ce are nevoie bebelușul

Nou-născutul are nevoie de apropiere, de contact cu mama sa. Poate plânge din dorința de a fi luat în brațe, poate fi speriat sau plictisit. Deseori, bebelușul plânge pentru a descărca tensiunea psihică acumulată. Dr. Aletha Solter a oferit o nouă perspectivă asupra înțelegerii plânsului unui bebeluș. Acesta acumulează temeri, neliniști, pe care le descarcă prin plâns. Așadar, el are nevoie de plâns pentru a-și vindeca anumite traume.

Ce este de făcut atunci când plânge bebelușul

1. Fiecare părinte va învăța să descifreze semnalele transmise de copilul său. De exemplu, plânsul de durere este mai ascuțit, mai strident, plânsul de oboseală este însoțit de frecarea ochilor, targerea de ureche etc., plânsul de foame este semnalat și de băgarea degetului sau a pumnului în gură și de rotiri ale capului. Dacă părintele înțelege de ce plânge copilul său, devine mult mai ușor pentru acesta să gestioneze plânsul micuțului.
2. Este important ca părinții să răspundă imediat nevoilor copilului lor, să nu-l lase să aștepte, căci așteptarea este chinuitoare pentru un nou-născut. Copilul trebuie să dicteze nevoile sale, iar părinții să asculte și să se adapteze ritmului acestuia. Bebelușul trebuie hrănit atunci când îi este foame și nu după un orar fix, trebuie culcat atunci când îi este somn.
3. Este bine ca bebelușul să nu fie suprastimulat.
4. Atmosfera în casă trebuie să fie armonioasă, deoarece starea de agitație se transmite micuțului și astfel se creează un cerc vicios. Bebelușii au niște „neuroni în oglindă” prin care ei ne reflectă stările noastre interioare.
5. Bebelușul trebuie luat în brațe fără teama că acesta ar putea deveni răsfățat sau că se-nvață în brațe. El are nevoie să se simtă în siguranță, să simtă că este iubit. Bebelușul nu trebuie niciodată lăsat singur atunci când plânge.
6. Nou-născutul poate fi purtat într-un wrap sau sling.
7. Poate fi legănat ușor (atenție, nu zgâlțâit), i se poate vorbi calm.
8. Unii bebeluși se liniștesc atunci când li se pune muzică sau se calmează la sunetele produse de aparatele electrocasnice.
9. În cazul disconfortului abdominal (colicilor) se recomandă : masajul pe abdomen în sensul acelor de ceasornic, masajul cu flexarea picioarelor pentru a ajuta bebelușul să elimine gazele, bătaia ușoară pe spate pentru a eructa, masajul cu ceva cald, baia în apă caldă, contactul piele pe piele cu mama sa etc.

Indiferent de cauza din care plânge un bebeluș, părinții trebuie să dea dovadă de mult calm și răbdare, căci această perioadă nu durează la infinit. Este de datoria părinților să le transmită bebelușilor lor sentimente de iubire și apreciere și să le asigure acestora un climat afectiv sănătos.