Cred că aveam în jur de 5-6 ani, atunci când bunica mi-a spus fără pic de tact că Moș Crăciun nu este real. Și acum îmi amintesc experiența traumatizantă a copilăriei, când am aflat că Moș Crăciun nu există. Mă plânsesem că darul primit la grădiniță nu era la fel de bogat și frumos ca al altor copii, așa ca ea a ales să-mi spună că Moșul erau de fapt părinții. Nu eram pregătită pentru un astfel de adevăr, așa că am suferit foarte mult și i-am privit cu invidie pe cei care încă se mai bucurau de magia Moșului cu desaga plină de cadouri. Aș fi vrut să mai prelungesc magia Bătrânelului cu părul alb sau bunica să fi croit o poveste mai frumoasă pentru a îmbrăca crudul adevăr servit atât de direct.
În zilele noastre părinții aleg să nu-și mintă copiii, să-i trateze ca pe egalii lor, să-i respecte. Dacă este ușor să nu-i mai mințim pe copiii noștri că au fost aduși de barză sau că există bau-bau, lucrurile nu sunt la fel de simple când este vorba despre simbolul cel mai de preț al copilăriei, Moș Crăciun. Copiii cred cu toată puterea și inocența lor această minciună nevinovată și suferă când li se îndepărtează vălul după ochi. Întrebări de genul : Să-i spunem că există sau că nu există Moș Crăciun ? Dacă-i spunem că nu există, cum să-l învățăm să nu le spună altor copii la grădiniță/în parc etc. ? Când să-i spunem că nu există Moș Crăciun ? frământă mintea oricărui părinte modern preocupat de sănătatea emoțională a copiilor săi. Așa că Moșul stârnește polemici și dileme și devine un subiect controversat.
Pe de o parte sunt părinții care aleg să le vorbească copiilor lor despre Crăciun, nașterea lui Isus Cristos, despre magia cadourilor și despre generozitate sufletească fără a-l implica pe Moș Crăciun în această poveste. Dintre aceștia, pentru unii motivația este dată de faptul că adevarata semnificație a Crăciunui, cea religioasă, s-a pierdut odată cu apariția lui Moș Crăciun, iar pentru alții de faptul că nu trebuie să ascundă copiilor lor adevărul despre existența Moșului, doarece a-l face pe copil să creadă în bătrânelul cu părul alb și sania trasă de reni ar semnifica o trădare. În acest fel copiii sunt ajutați să aibă încredere în sinceritatea părinților lor. Părinții se întreabă ce se va întâmpla atunci când copiii vor afla că au fost mințiți și se tem că ar putea fi afectată și credința lor în alte lucruri care nu pot fi văzute, chiar și cele care există cu adevărat. Copiii ar putea să se simtă dezamăgiți sau trădați și să sufere o traumă.
Dificultatea pentru cei care optează să le spună copiilor lor de la început adevărul despre Moș Crăciun, constă în a-i face pe micuți să nu divulge secretul la grădiniță sau în locuri unde socializează cu alți copii. Ei trebuie învățați să respecte faptul că alți copii cred în existența Moșului și sărbătoresc Crăciunul, având alte tradiții și ritualuri.
Și pentru a nu răpi copiilor lor farmecul Crăciunului, acești părinți pot construi o poveste frumoasă, pe care toată lumea să o considere reală de sărbători, dar copiii să cunoască adevărata proveniență a jucăriilor. Schimbul de cadouri se poate transforma într-un joc al copilăriei pe care părinții să-l joace cu aceștia în fiecare an de sărbători și de care apoi copilul să-și amintească ca de o tradiție a familiei sale.
Pe de altă parte există categoria părinților, care își îndeamnă copiii să-i scrie lui Moș Crăciun, trăiesc împreună cu aceștia bucuria și emoția așteptării Moșului. Pentru aceștia Crăciunul fără Moș nu este la fel. În lumea imaginară a copiilor există și alte personaje ireale : există prietenul imaginar, Miky Mouse, Spiderman, Superman, Zâne și spiriduși etc., deoarece copilul are o gândire de tip magic. Farmecul inefabil al copilăriei este dat și de Bătrânelul cu plete dalbe și tolba încărcată de cadouri, cu sania trasă de reni. Toate aceste personaje fictive, alături de jocurile copilăriei au rolul de a le stimula creativitatea și imaginația, de a le colora existența. În dezvoltarea normală unui copil, va veni momentul când va fi pregătit să se despartă de copilărie și de personajele sale miraculoase, fără ca acest fapt să lase traume în psihicul viitorului adult.
Ce le putem spune atunci când copiii ne întreabă dacă Moș Crăciun este real
Atunci când copiii mai mici ne întreabă dacă Moș Crăciun este sau nu real, îi putem întreba ei ce părere au sau ce și-ar dori. Răspunsul copilului poate călăuzi discursul nostru. Le putem explica că nu toată lumea crede în Moșul și că este la fel de real ca orice altceva pe care nu-l poți vedea sau atinge, dar în care ai alege să crezi. În acest fel putem crede în spiritul Moșului, în ideea de dărui din inimă, chiar și adulți fiind, cu toate că nu credem neapărat în existența Moșului cu haine roșii și desaga plină care intră pe geam, pe horn sau pe ușă. Ne mai putem educa copiii să facă cadouri altora mai puțin norocoși sau că nu valoarea materială este cea care contează. În acest sens, i-am putea învăța să ceară un singur cadou de la Moș, nu foarte scump că moșul terbuie să meargă la mulți copii și să existe și un schimb de cadouri cu ceilalți membri ai familiei, tocmai pentru a deprinde și plăcerea de a dărui.
Dacă copiii au ajuns la vârsta la care devin raționali și ne întreabă direct dacă noi suntem Moș Crăciun, le putem explica că noi părinții le cumpărăm cadourile, le punem sub brad, așa cum și părinții noștri au făcut cu noi, iar părinții lor cu ei și la fel cum și ei vor face cu copiii lor. Pentru că nu există nimic mai frumos pentru părinți decât să-i vadă pe copii cum aleargă nerăbdători spre cadourile de sub brad! Și nu este bucurie mai mare decât lumina din ochii copiilor lor atunci când desfac cadourile și mulțumirea că au primit cadourile dorite. Dar că asta nu ne face să fim Moș Crăciun. Moșul există de când lumea, el ne învață plăcerea de a dărui, ne învață să fim mai buni și cum să credem în ceva ce nu putem vedea sau atinge. Moș Crăciun are un rol important să ne învețe ce înseamnă speranța, visul, iubirea și credința : în noi înșine, în cei apropiați, în talentele noastre. Moșul există în fiecare dintre noi, căci în noi stă puterea de a oferi bucurii celor dragi și de a face fapte bune. Moș Crăciun este o metaforă pentru speranță, magie și fericire. Spiritul Crăciunului este în inimile noastre. Este de datoria noastră să ducem mai departe acest simbol mistic al Crăciunului.
În niciun caz, părinții nu trebuie să-l folosească cadourile pe Moș Crăciun pe post de control al comportamentului copilului. Nu trebuie inoculată ideea că vine numai la copiii cuminți sau, și mai grav, că ar putea aduce o nuia. Moș Crăciun înseamnă iubire necondiționată și nu o educație prin pedepse și recompense.
Este detestabil că magia Sărbătorilor s-a transformat într-o industrie, într-o publicitate agresivă a marilor companii, în contorizarea sentimentelor în prețurile unor cadouri. Poate este bine să le vorbim copiilor despre bucuriile simple, să-i învățăm să le aprecieze, să facă diferența între Crăciunul atractiv din reclame, cu lumini și goana după cumpărături și să simtă satisfacția de a vedea bucuria din ochii celor dragi la deschiderea cadourilor și căldura unui Crăciun autentic, petrecut cu cei dragi, cu colinde și fapte bune. Alături de bucuria de a împacheta cadouri și a de a dărui, de fiorul așteptării, de surpriza darului ar fi bine să îmbrăcăm ideea de Moș Crăciun în concepte sănătoase pentru copiii noștri și să nu reducem spiritul numai la cadouri.
Nu a fost demonstrat care dintre cele două variante ar fi mai bună pentru echilibrul emoțional al viitorului adult. Alegerea revine părintelui, cu consecințele care decurg din aceasta. Important este să le dăm copiilor și posibilitatea să viseze, să creadă în miracole, să iubească și să dăruiască, să primească fără să fie condiționați de pedeapsă sau recompensă.
Voi ce le spuneți copiilor voștri ?
Dacă v-a plăcut acest articol și dacă îl considerați util, m-aș bucura dacă l-ați aprecia cu un like sau dacă l-ați distribui mai departe. Pentru ultimele articole urmăriți pagina mea de Facebook sau de Instagram.
