În păr cu dușmanul… Ce ne facem când școala colcăie de păduchi?

0

Oricât de lipsit de grație ar suna, este o realitate cu care ne mai confuntăm din când în când. Problema este că avem prostul obicei să ascundem gunoiul sub preș, în virtutea unui „vai, ce rușine!” ipocrit și inconsistent. Asta e! Se poate întâmpla. Copilul a luat păduchi! Nu este vreo boală autoimună, nu este vreo boală incurabilă, nu este o fărădelege și, mai ales, nu este o tragedie. Nu văd de ce am face una dintr-o astfel de întâmplare.

Și totuși, ce facem când școala colcăie de păduchi? Conviețuim cu paraziții? Chemăm asistenta să identifice copiii (și profesorii, de ce nu?, că doar stăm destul de aproape unii de alții, în special în ciclul primar și cel gimnazial)? Nu chemăm pe nimeni că nu avem pe cine. Asistenta răspunde de încă două grădinițe sau încă două școli și vine o dată la trei zile. Ea este un fel de supererou invizibil, pentru că statul crede că nu sunt suficienți copii într-o școală pentu norma ei și, deh, nu sunt bani la buget. Chemăm DSP-ul? Nu-i chemăm că pe ei nu îi interesează decât sporul de toxicitate. Nu s-au deranjat nici când a fost scarlatină, de s-au dus părinții pe unde au apucat să le facă exudate odraslelor. Ce ne mai rămâne de făcut?

În primul rând, cred că să recunoaștem că-i avem și că sunt cât se poate de vii și de rezistenți printre noi (să zic pe noi?). Apoi ne înarmăm cu șamponul de rigoare de la farmacie, cu petrol și cu răbdare pentru cercetare directă pe capul suspectului. După care sau înainte de care sau când avem chef, ne învățăm fetele adolescente cu pleata fluturândă, că păduchii nu înțeleg conceptul de „coafura rezistă” și că părul despletit este frumos și romantic doar pe pernă, deci la școală să-l poarte strâns. Le învățăm, de asemenea, că pieptănatul în public este indecent, că doar nici chiloții nu ni-i schimbăm în clasă, și că piaptănul este un obiect personal care nu se împrumută. Și băieții pletoși, rebeli și frumoși tot cu părul legat ar trebui să umble. Când părul este scurt, lucrurile sunt mai simple (cel puțin, de observat).

Și spunem! Pentru că nu este de nicin folos să te deparazitezi pe tine (cu redundanța intenționată), iar după o săptămână să se instaleze chiriașii la loc, pentru că ți-ai pus haina pe cuier lângă a colegului căruia ți-a fost rușine să-i spui! Sunt accidente care se pot întâmpla. Sunt de acord că pentru secolul 21 este o problemă cam medievală, dar lipsa de igienă este o realitate socială cu care ne confruntăm zi de zi, de la gunoiul aruncat aiurea, până la iasmele din autobuz.

de Andreea Kovásznai

Total 1 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "În păr cu dușmanul… Ce ne facem când școala colcăie de păduchi?"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *