Interviu cu Irina Thiery, realizatoarea documentarului „Îndrăznesc să nasc așa cum vreau”

1

Irina Thiery, producătorul documentarului despre naștere naturală Îndrăznesc să nasc așa cum vreau! și mamă a doi copii surprinde cu talent și sensibilitate realitatea tristă a nașterii în maternitățile de stat din România. ea vorbește despre probeleme pe care le întâmpină femeile în timpul sarcinii și la naștere din cauza unui sistem neprietenos. Irina Thiery militează pentru schimbare alături de alte femei minunate.

1. Cum s-a născut ideea documentarului Îndrăznesc să nasc așa cum vreau!”?

Acum 3 ani, în timpul unei întâlniri cu o prietenă foarte dragă mie, și cu același prenume, numai că prietenii îi zic “Deșteapta” mi-a dat geniala idee să fac un documentar pe tema alăptării.  Eu eram relativ proaspăt întoarsă în țară și deci nu mă știa “lumea.” Și cum eram și proaspăt mămică, am zis “de ce nu, hai să atac acest subiect și vedem ce iese.” Pe măsură ce avansam cu documentarul despre alăptare, mi-am dat seama că este necesar și un documentar despre naștere, pentru că toată agonia post-natală care influențează alăptarea își are rădăcinile în experiența nașterii.

În România avem de a face cu un sistem medical bolnav, lipsit de umanism! Peste 133,000 de romance nasc anual. Naşterea este o taină, o binecuvântare. Toate gravidele trebuie tratate cu blândețe, dar în multe, mult prea multe spitale din România realitatea este cu totul diferită. Serviciile medicale din maternitățile româneşti sunt în criză.În cele mai multe cazuri, ele sunt chiar dezastruase.Naşterile sănătoase sunt transformate într-un act strict medical, chiar chirurgical, femeile pierzându-şi total controlul şi încrederea în propriile forțe de a da naştere unui copil.

Cred cu tărie ca lucrurile nu se schimbă de la sine.  Și de asemenea cred că noi toți avem datoria de a schimba lucrurile, pentru că acceptând în tăcere suntem responsabili de ceea ce se intâmplă în continuare în maternități cu noi femeile, cu prietenele noastre și la un moment dat cu fiicele noastre. Doar presiunea corectă din partea noastră le va aminti medicilor ca au datoria să ne respecte drepturile și să trateze acest moment magic, această binecuvântare “nașterea” cu respect și cu demnitate!

2. Cine te-a susținut și te-a ajutat în realizarea filmului?

În primul rănd Damien, soțul, Amelie și William, copiii, părinții și bona, Liliana. Au fost zile când am fost total absentă, plecată de acasă toată ziua. Îmi aduc aminte că una din nașterile filmate a fost chiar in ziua de Paște. Eram la țară cu toată familia, și după nici 3 ore de somn, la 6 dimineața m-a sunat Yanka că a plecat la spital să nască. Am lăsat bilet pentru întreaga familie, să nu se sperie că nu am dispărut,  am plecat la Brașov să filmez o naștere . Așa că fără suportul și susținerea familiei, n-aș fi reușit !

Dar pe lăngă familie, trebuie să recunosc, că acest documentar  « Îndrăznesc să nasc așa cum vreau » nu ar fi atât de complex și echilibrat fără ajutorul a trei persoane cheie : Ioana Hasu, Irina Popescu și Ditta Depner. Imediat după ce i-am impărtășit soțului dorința de a face un nou documentar pentru și despre mamici, Damien mi-a sugerat să o contactez pe Ioana Hasu de la RFI(Radio France Internationale), pentru că are o emisiune despre maternitățile din România. Și asa am cunoscut-o pe Ioana cu care am început o frumoasă colaborare și prietenie. Cu Ioana am realizat toate interviurile cu « autoritățile » și nu numai. Ioana mi-a fost mereu alături  cu sfaturi și sugestii foarte pertinente.

Încă de pe vremea filmărilor pentru documentarul despre alăptare le-am cunoscut pe Irina Popescu, moașă, și Ditta Depner, doula. Expertiza lor în ceea ce privește nașterea a stat la baza realizării acestui documentar ! Fără ele, fără pasiunea și devotamentul lor față de femei în  momentul cel mai frumos din viata lor, aducerea pe lume a bebelusului lor, nu reușeam să realizez acest documentar. Au fost o sursă continuă de inspirație și o confirmare la tot pasul că trebuie să continui să nu mă las bătută în ciuda obstacolelor întâlnite !

Și le sunt foarte recunoscătoare lui Cristian Lacraru și Dorin Pirciog de la Biogenis, Bancă Celule Stem pentru că nu au ezitat nicio secundă colaborarea cu Lion pentru realizarea acestui documentar !

Mulţumesc tuturor mamelor care au permis filmarea unor momente atât de intime şi care ne-au vorbit despre experienţa lor: Fruzsina Arvay, Janka Jakabos, Oltea Tudose, Ana Butuc, Claudia Toma, Maria Paraschiv, Georgiana Potropopu, Andreea Rusu, Corina Cioflec, precum si tuturor celor care au colaborat la realizarea acestui documentar.

Și nu în ultimul rand, mulțumesc operatorului de imagine, Ovidiu Nicolae, care a fost mereu disponibil, la orice oră din zi și din noapte. De multe ori s-a întâmplat să pornim spre o naștere, chiar și în toiul nopții, în afara Bucureștiului, și la jumătatea drumului să trebuiască să ne întoarcem pentru că nașterea fie se transformase într-o cezariană, fie avusese loc deja. Îi mulțumesc pentru devotamentul și înțelegerea de care a dat dovadă!

3. Munca din spatele peliculei este una titanică, izvorâtă cu siguranță din pasiune și devotament. Cât ai muncit pentru acest documentar?

Un an ! Oh, da, clar e vorba de pasiune și devotament, de un devotament din partea întregii echipe ! Iar pasiune pentru că am simțit că este de datoria mea să-l fac. Când am auzit poveștile unor mămici, experiențele lor la naștere, și când mă gândesc cât de simplu, frumos și magic este să naști, nu m-a lăsat consțiința să nu reacționez și să încerc să ajut viitoarele mămici. Este vorba de pasiune pentru că în astfel de proiecte, nu-ți dedici doar timpul tău, în cazul acesta un an din viață,  dar ajungi să cheltui banii personali, ai familiei, și fără pasiune nu reușești să te justifici nici măcar ție însăți, darămite în fața familiei ! Nici măcar muncă probono nu este, este deja filantropie. S-a pornit de la un set de întrebări, pus atât mămicilor cât și doctorilor și în funcție de răspunsuri aprofundam tot mai mult, sau mergeam mai departe. A fost o muncă titanică, pentru că am hotărât să pun față în față medicii cu mamicile, și este o muncă colosală să stai să asculți 20-30 de interviuri de câte o oră și ceva fiecare… Dar când am văzut reacția publicului brașovean, m-am emoționat pănă la lacrimi că mi-am dat seama că toată munca asta a  meritat și nu a fost în zadar !

4. Care este mesajul pe care vrei să-l transmiți prin intermediul filmului?

Mesajul meu este unul simplu:  Informați-vă, informați-vă, și iar informați-vă! Pentru că numai așa putem să schimbăm paradigma nașterii, să sensibilizăm doctorii. Numai femeile bine informate, care-și cunosc drepturile, atât ale lor cât și ale copiilor lor la naștere, reușesc să câștige respectul doctorilor și vor reuși să-și trăiască nașterea pe care și-o doresc.  Trebuie să înțelegem că nașterea nu este a spitalului, nașterea nu este a medicului, nașterea este a noastră, a femeilor și a cuplului! Așa că informați-vă bine, să știți care sunt avantajele și dezavantajele fiecărui tip de naștere, nu așteptați să vă zică doctorul! Doctorul să vă zică dacă există vreo problemă patologică, altfel noi femeile decidem felul în care vrem să naștem! Aah, și încă un lucru foarte important, nu mergeti pe ideea de a alege un singur doctor, “el m-a urmărit nu sțiu cât timp, cu el nasc, că deh…!” Alegeți-vă spitalul, echipa, nu doctorul!  Aveti 40 sau chiar 41 de săptămâni  la dispoziție să găsiți spitalul, echipa cu care vreți să nașteți!  Pănă nu sunteti 100% compatibile cu echipa, nu vă planificați nimic! Oricum nu e nimic de planificat, pentru că dacă nu există nicio problemă patologică, vreo suferință fetală, nașterea se va întâmpla de la sine!

5. Documentarul demolează mituri. Cum au reacționat medicii din sistemul de stat la acest fapt ? Dar cei din sistemul privat ?

Hehe, n-au reacționat într-un fel anume, să se fi ofuscat, deranjat în vreun fel. Unii au răspuns cinstit, atât fani ai naturalului cât și ai cezarianei, alții în ciuda practicilor lor, s-au dat adepții naturalului ca să « dea bine » Dar se vede, citește pe chipurile lor care sunt siguri pe ei, și care vorbesc ca să sune frumos. Cred că reacțiile lor abia acum o să le aflăm cu toții în același timp.

6.Cum ai reușit să cunoști atâtea mame deosebite, atâtea povești emoționante ?

Într-adevar, am avut noroc de mămici senzaționale, de o sensibilitate rară, și care toate au la baza dorința acută de a îmbunătăți experiențele la naștere ale viitoarelor mămici ca să nu mai treacă nimeni prin ce au trecut ele. Pe unele mămici le-am cunoscut din proiectul anterior despre alăptare, pe altele prin Ioana, Irina și Ditta, iar pe altele cum este cazul Andreei Rusu, de pe forumurile de mămici. Vreau să subliniez încă o dată faptul  că le sunt recunoscătoare tuturor mămicilor intervievate pentru că ne-au permis să intrăm în intimitatea lor pentru a le ajuta pe viitoarele mămici !

7. Multe mămici se întreabă când vor putea viziona acest film pe marile ecrane sau pe DVD ? Ce ne poți spune referitor la acest lucru ?

De acum încolo vom merge prin toate marile orașe și nu numai, și vom organiza evenimente în cadrul cărora vom prezenta filmul! Vom invita moașe, doule, doctori să vorbească despre nașterea blândă, nemedicamentoasă, despre nașterea ca fenomen fiziologic, natural, și nu ca pe o trauma. Și în cadrul acestor evenimente se va putea cumpăra și filmul pe DVD sau de pe câteva site-uri de specialitate, ne ocupăm în săptămânile care urmează de acest lucru.

8.   Știu că ai realizat și un documentar despre alăptare, un alt subiect controversat în România. Când îl putem viziona și unde ?

Primul documentar din seria « Îndrăznesc… » a fost realizat în vara anului 2012 și difuzat pe TVR1 în toamna 2012. La acel moment știam că urma să fac și documentarul despre naștere așa că am preferat să-l țin până acum, pentru a-l putea lansa/scoate pe DVD și redifuza pe TVR1 o data cu documentarul despre naștere. Deci ambele vor fi disponibile pe DVD în câteva zile . Întrebarea este : are cineva răbdare să vizioneze în cadrul aceluiași eveniment întreaga serie, 50 min despre alăptare și 95 min despre naștere ?

9.   Mai urmează și alte proiecte de interes pentru mame ?

Oooh daa, categoric vor mai urma și altele, sper că în vara aceasta. Din păcate nu vă pot da detalii, însă vă pot spune că ne legăm tot mai mult, de subiecte cât mai controversate și care au la bază sănătatea copiilor nostri, și deci a viitorului acestei țări

10. Ești un producător de succes. Dar știu că totodată ai doi copii minunați. Cum este Irina Thiery în rolul de mamă ?

Aș vrea să cred că sunt o mamă bună, dar cred că cel mai bine ar fi să-i întrebați pe ei, pe Amelie și pe William JCând am decis împreună cu soțul să fim părinți, știu că am auzit câteva comentarii de la cei apropiați  precum : « aoleo, ce știe Irina despre maternitate ? » sau chiar taică-miu : « Ionico, o să trebuiască să ieși la pensie să te ocupi de nepoți ! » Încerc să cred că sunt un om cu consțiintă și responsabilă. Îmi place să fiu stăpână pe deciziile mele și chit că imi place să ajut oamenii, nu îmi place să cer ajutor, dacă mi se oferă, nu refuz, dar nici nu cer ! Și cănd am hotărât să fim  părinți ne-am asumat toată responsabilitatea ! Am hotărât să lucrez de acasă, ca să pot fi mereu lângă copilași. Am decis, că pe lângă proiectele de corporație, să nu fac mai mult de un documentar pe an și în felul acesta îmi păstrez balanța, muncă- familie, chit că de multe ori ajung să lucrez noaptea, când nu mă deranjează nimeni.  Amelie face în iulie 5 ani, iar William abia a făcut 3 ani, deci au și vor mai avea încă mult timp de acum încolo nevoie de mine, sper J. Acum merg amândoi la grădiniță, dar programul este destul de scurt până la ora 3, când trebuie să mă duc să-i iau, ieșim zilnic în parc, citim, etc. Și-mi consumă destulă energie și timp, dar mă simt realmente extraordinar cu ei și uit de toate problemele când sunt cu ei ! Îi luăm peste tot cu noi, rar, o dată pe an plecăm așa o zi jumătate fără ei, peste weekend, în rest, suntem mereu împreună ! Mă consider o persoană norocoasă că am apucat să-mi fac cariera până la apariția copiilor pentru a-mi permite să o pun pe planul doi ca să mă ocup întâi de copii.

11. Cum au fost nașterile tale ?Tu ai născut așa cum ai vrut ?

Da! Am născut așa cum am vrut ! Măcar atât pentru că am avut două sarcini foarte grele. Printre prietenele mele eram cam ultima care nu născuse încă. Și le știam poveștile, care lor li se păreau ok, pentru simplu fapt că au scăpat ele și bebelușii lor cu viață din spital, însă mie mi se păreau horror !

Și mi-a venit rândul, și mi-am zis că lasă că sunt mai șmecheră și poate că dacă cunosc ceva doctori mai de top, nu o să trec prin așa ceva. Și mă duc eu ca o floricică la primul doctor recomandat cu mare căldură de cineva foarte apropiat, intru în cabinet, și nu numai că m-a izbit un miros îngrozitor de tutun, dar musiu doctor avea țigara aprinsă în momentul acela! Mi s-a părut inacceptabil! Am zis totuși că dacă tot am venit hai să stau să văd ce-mi zice și poate lasă țigara totuși, că doar eram GRAVIDĂ și el e DOCTOR! N-ai să vezi, m-a poftit pe masa ginecologică, și-a mutat țigara din mâna dreaptă în mâna stângă pentru că cu dreapta avea să-mi verifice colul, și-mi spune: „Aah, domniță dragă, vestea bună este că puteți rămâne gravidă, că sunteți compatibili , adică eu cu soțul, lucru care m-a bucuratJ, însă vestea proastă este că nu prindeți 10 săptămâni și veți avorta”, aveam uterul septat.

Wow, uite așa a început stresul, îți dai seama. Mă duc totuși la doctorul care mă vedea în mod frecvent, și chiar cu 2-3 săptămâni în urmă îmi făcuse o radiografie la plămâni, nu mai știu de ce. Dar când i-am spus că sunt gravidă a urlat la mine de parcă comisesem cine știe ce crimă, că să mă duc imediat la spital să fac avort că doar nu vreau să nasc un handicapat, din cauza radiografiei făcute… deci am plecat și de la al doilea doctor cu inima tot mai mică. Îmi mai dau o ultimă șansă la un al treilea doctor, recomandat de altfel și el cu mare caldură, care m-a chemat la cabinetul privat și când am intrat acolo îmi arată numaidecât cele două paturi: unul plin cu cadouri de la graviduțele lui și unul pe care normal, trebuia să mă intind eu. Mi-a zis cam același lucru că nu voi reuși să ies din primul semestru de sarcină și voi avorta din cauza malformației uterului.

Așa că m-am sfătuit cu soțul și ne-am informat familia că nu mai stăm pe gânduri, și ne ducem să “naștem”J în America, nu în România, nu în Franța, la soț, ci la mine în Boston, SUA (am petrecut 16 ani acolo, soțul m-a readus pe pământurile natale). Și uite așa am plecat noi doi la Boston prin săptămâna 20 de sarcină. Ne-am dus la câteva spitale din oraș, private, publice, și până la urmă am ales unul public. Dar era o uzină,  spital universitar de stat cu peste 10,000 de angajați. Ce mi-a placut cel mai mult, a fost că absolut  toate spitalele aveau același procedeu: exista un doctor care te urmărea, dar dacă era o urgență, de orice natură, echipa de gardă știa tot despre tine, pentru că totul era computerizat, toate vizitele mele la doctor, doate detaliile, toate analizele, ecografiile, tot backgroundul meu era disponibil doctorului de gardă, și în felul ăsta nu erai legată de mâini și de picioare de doctorul care te-a tot urmărit! În săptămâna 26 era să nasc, și m-au internat o săptămână, au reușit să-mi oprească contracțiile, dar în  săptămâna 36 mi s-a desprins placenta și am avut o mega hemoragie. M-am dus fuga la spital, ne-au monitorizat, pe bebe și  pe mine, și medicii de gardă au zis că, în ciuda hemoragiei, mă lasă să nasc natural, că nu are rost să mă taie, că urmează să nasc și m-au lăsat cu soțul să-mi văd de travaliu. Mi-au adus de mâncare, înghețată, tot ce doream, mă lăsau să merg la baie, eram the “queen” și am născut în mai puțin de 5 ore prima oară, iar pe fiu-meu în 45 de min, fară epidurală, fara epiziotomie, fără niciun fel de interziceri. Am fost lăsată să nasc cum am vrut, iar copilul a stat mereu la/pe pieptul meu.

12Documentarul tău poate va schimba destine. Ce le transmiți viitoarelor mame?

Sper, că altfel am muncit degeaba în tot acest an! Nu știu ce aș putea să le transmit altceva decat am facut-o deja, aaah da, știu. Vreau să le rog să aibă încredere în instinctele lor proprii ! Să nu se mai ia după ce zic unii și alții din jurul lor, care, chiar daca intențiile lor sunt bune, nu se potrivesc. Trebuie să se înteleagă că fiecare naștere, bebe e diferit! Și cel mai bine este să se informeze, să știe exact ce vrea și de ce vrea,  și să-și asculte instinctele, că sunt cele mai realiste !

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Un comentariu on "Interviu cu Irina Thiery, realizatoarea documentarului „Îndrăznesc să nasc așa cum vreau”"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *