Interviu cu Antonia Noel, specialist în metoda ESPERE

0

Antonia Noel este specialist în comunicarea relaţională şi relaţiile interumane, certificată în metoda ESPERE și mama unui băiat în vârstă de 9 ani, Alexandre. Pe lângă certificarea Institutului ESPERE International, Antonia este trainer acreditat CNFPA, absolvent al cursurilor Metodei Silva (SLS si SIS), a participat la formari de coaching, NLP, Eneagrama şi a urmat supervizări şi specializări în Managementul Comunicării atât în ţară cât şi în străinătate (Franţa). De asemenea, colaboreaza cu diverse organe media care promovează comunicarea autentică şi educaţia timpurie bazată pe comunicare şi relaţionare.

1 Ce este metoda ESPERE® și cum poate ajuta ea familiile ?

Metoda ESPERE® este o pedagogie a comunicării. Cu alte cuvinte, învăț să comunic într-un alt mod, cu totul nou, care vine și destructurează convingerile pe care le-am avut până acum legate de comunicare și de înțelegerea dintre oameni. Această metodă a luat naștere dintr-o observație simplă, făcută de psihosociologul francez Jacques Salomé, care a remarcat faptul că, deși suntem în epoca « comunicării », și încercăm să comunicăm cât mai bine (în familii, în școli), asistăm la o recrudescență a violenței în întreaga noastră societate. El a pus bazele acestui nou mod de a comunica, sub acronimul ESPERE, acesta însemnând Energie Specifică pentru o Ecologie Relațională Esențială. Este vorba de o energie conștientă pe care o investesc în relațiile cu cei din jurul meu, pentru a comunica în mod autentic și pozitiv.

2. Ce definește sintagmă educație pozitivă ?

Cu toții ne dorim să creștem copii într-un mod cât mai armonios cu putință. Garantez că niciun părinte nu-și dorește o relație conflictuală sau tensionată cu propriul copil. Însă a-l crește pozitiv pe cel mai mic ca tine, trece printr-un proces complex : acela a te crește pe tine cât mai bine. Nu poți da așadar ca părinte niciun fel de educație pozitivă copilului tău, dacă tu însuti nu treci printr-un proces de auto-educație. Acesta implică o ascultare a sinelui, o identificare a propriilor nevoi de adult, o recunoaștere a copilului interior (care, de foarte multe ori e « scos la iveală » cu ajutorul faptelor și comportamentelor copilului nostru, prin ricoșeu). Mai apoi, educația pozitivă implică niște condiții de bază : respectul copilului ca ființă unică și distinctă de propriul eu, echilibrul rolurilor în relație, alternarea dialogului, ascultarea activă și o serie de mesaje și comportamente pe care părintele trebuie să le aibă și să le practice conștient în relația cu propriul copil, scopul fiind acela de a crește un viitor adult responsabil și autonom din punct de vedere social și emoțional.

3.Se spune că lipsa comunicării destramă relatiile. Ce înseamnă „a-l asculta” pe celălalt ?

Da, așa si este. Fără comunicare, nu există relații. Suntem ființe sociale și, o știm cu toții, avem nevoie de schimburi între noi pentru a crește, pentru a ne dezvolta și împlini ca oameni. Pentru a comunica, nu e nevoie doar de ascultare, ci și de o bună exprimare, de o poziționare clarș și de un mesaj bine definit. Însă, vorbim adesea de nevoia de ascultare într-o relație, pentru că ea pare de cele mai multe ori a fi deficitară. Se pare că știm să ne exprimăm, dar mai puțin să oferim ascultare. E bine de știut că ascultarea se poate învăța la orice vârstă, așa cum înveți matematica sau geografia, și cred, acesta este un lucru foarte bun. Mulți oameni rămân în capcana « așa sunt eu, asta pot, asta fac » și nu încearcă să progreseze. Totuși, cu câteva reguli simple și o practică cotidiană, orice om poate deveni un excelent ascultător, în câteva luni de zile. Ascultarea presupune în primul rând o ascultare de sine (a emoțiilor, trăirilor într-un dialog cu cineva), mai apoi o descentrare și o centrare asupra interlocutorului, cu o conectare asupra registrului în care acesta îmi vorbește. De pildă, dacă o prietenă îmi spune după ce ieșim de la cinema « aș mânca o clatită » iar eu îi răspund « unde crezi că gasești clătite la ora asta ? » este un exemplu simplu care ilustrează faptul că n-am pus în practică ascultarea activă și nu m-am conectat la registrul în care îmi vorbea. Un răspuns relațional ar fi fost « cu ce ți-ai dori să fie clătitele ? » sau « câte porții ți-ai dori ?»

4. Dar a comunica eficient ?

Comunicarea eficientă implică așadar o ascultare activă, dar nu numai. Așa cum am menționat, o poziționare clară a emițătorului și a mesajului pe care acesta dorește să-l transmită. Daca eu, ca părinte, îmi doresc să ajung la timp la serviciu, dar îi transmit copilului un cu totul alt mesaj «  pune-ți pantofiorii că râde Scooby-Doo de tine că nu ai papucei », copilul nu va întțlege cererea mea și, răspunsul lui riscă să fie unul neașteptat. « Da’ nici el n-are papucei » sau « nu vreau să mi-i pun », samd…Copiii au extraordinara capacitate de a ne împinge către noi însine și a ne ajuta să învățăm să ne poziționăm clar, cu mesaje clare. Ei ne întind, cu alte cuvinte oglinda, totul ține de noi, să avem și curajul și onestitatea să ne privim în ea..

Comunicarea eficientă presupune așadar un proces de conștientizare permanent, în care fiecare îsi cunoaște rolul, transmite un mesaj clar, fără ambiguități și îl ajută pe celălalt să înțeleagă și să se facă înțeles. Scopul ultim al comunicării este acela ca fiecare protagonist al dialogului să iasă din acel schimb mai bogat, mai crescut din punct de vedere al energiei căpătate în acea relație.

5. Aparitia unui copil schimbă deseori dinamica unei familii. Cum poate „comunica” o femeie nevoile sale partenerului fără ca acesta să se simtă lezat ?

Să-i vorbești partenerului despre nevoile tale este un lucru extrem de util în relația de cuplu. Este chiar necesar. Totul este cum anume o faci. De cele mai multe ori, în loc de cereri clare, în cupluri se aud reproșuri. « Tu nu stai deloc cu copilul, esti ba la serviciu, ba la bere cu prietenii », poate spune o mamă obosită dupa o zi de stat acasă cu copilul. Partenerul ei, simțindu-se agresat, riscă să-i răspundă negativ, poate chiar și mai agresiv, sabotând astfel orice dorință pe care ar fi avut-o de a petrece timp cu copilul în acea seara. Dacă cererea ar fi una relațională, în care soția ar fi învățat cum să vorbească despre sine și cum să-și păstreze locul în relația sa cu soțul, i-ar fi spus : « Astăzi am avut o zi epuizantă. Am nevoie de timp, să dorm puțin. Crezi că te poți ocupa de bebe ? ». În acest caz, vă garantez că niciun bărbat nu se simte lezat și, în majoritatea cazurilor revine cu un răspuns pozitiv. Important este, așadar, pentru fiecare dintre noi, să învățăm să ne poziționăm, să cerem și evident, să distingem nevoile de dorințe.

6. Cum poate ajuta un specialist în comunicare o familie să dezvolte o relație armonioasă ?

În primul rând niciun specialist nu poate ajuta pe cineva, daca acesta din urmă nu dorește cu adevărat acest lucru. Mai mult, în consilierea de cuplu, trebuie ca ambii parteneri să fie conștienți că există probleme și să-și dorească să le depășească împreună. Daca unul dintre membri familiei e « adus cu forța » la vreo consiliere sau la vreo prezentare de Comunicare eficientă în familie, nu va face mari progrese. Mai apoi, eu nu fac altceva decât să transmit niste instrumente, niște reguli și bune practici pentru a dezvolta relații armonioase cu cei din jur. Dacă cel care participă la seminariile mele pleacă acasă « cu valiza plină » de informații și instumente, însă o asază undeva pe dulap și uită de ea, este evident că perspectiva armonizării relațiilor în familie va dispărea încet ,dar sigur. Cu alte cuvinte, rolul meu este de a înmâna o hartă, de a acompania pe parcursul drumului, însa drumul trebuie parcurs de fiecare în parte. Acest lucru înseamnă că, acel care dorește să aibă relații sănătoase trebuie să îsi dorească să le creeze și să muncească în mod conștient, zi de zi, la dezvoltarea lor. Metoda ESPERE® nu e magică, nu sucești o baghetă și spui că totul se schimbă în bine, însă cu practică în fiecare zi și cu o deschidere către tot ce Universul îti oferă, poti ajunge să descoperi situații și oameni cu adevărat magici.

7. Ce rol are limbajul nonverbal si paraverbal în transmiterea unui mesaj ?

Nonverbalul este o bună parte a comunicării noastre, mai exact, acei 70% din ceea ce transmitem. Gesturile, atitudinile, comportamentele, tonul vocii, vin și susțin sau nu acel conținut care reprezintă cei 30% transmis la nivel verbal. Înainte am vorbit de conținutul mesajelor, acum o să menționez formă : dacă cineva îti spune « stați jos, vă rog » pe un ton aspru și imperativ, acel « vă rog » adăugat în coada îndemnului nu are nicio valoare. Tonul face muzica, așa cum se spune. La fel, dacă mama unui copil îți spune « totul este în regulă, nu-ți fă probleme », dar ea este plină de emoții negative, copilul (mai ales bebelușul) va capta din plin emoțiile transmise la nivel infraverbal. Cheia succesului în relațiile interpersonale ar fi așadar să simțim ceea ce este iar mai apoi să spunem ceea ce simțim, într-un mod autentic și relațional. Nu împotriva celuilalt, nu despre celălalt, ci într-u dialog deschis cu celălalt.

8. Ce înseamnă o relație fericitムși cât este de greu de obținut ?

Acesta este și scopul unei relații fericite. Ce este fericirea ? Momentele de bine pe care le trăim alături de ceilalți, bucuriile de a putea împartasi, de a ne simți unici și în armonie cu alte ființe ce au unicitatea lor. O relație fericită nu ține, cred, de longevitatea ei, ci de calitatea schimbului pe care doi oameni și-l pot propune. Și mă refer aici nu doar la relațiile de cuplu. Fericirea poate fi explorată în cele mai intense relații de prietenie, în care încrederea și complicitatea generează în fiecare forțe incredibile. Există relații bazate pe atracție fizică (în general acestea nu durează), pe atracții intelectuale (aceleași valori, idei) sau pe atracții emoționale (vibrăm împreună, avem aceleași trăiri în raport cu un context). Fiecare poate aduce clipe de fericirea. Fericirea nu se cultivă, nu se programează, însă o relație se poate modela, construi, dezvolta, în perspectiva unor clipe de fericire..

9. „Conferința pentru mame” promovează mama în toată complexitatea sa. Ce înseamnă pentru tine „a fi mamă” ?

A fi mamă înseamnă a dărui necondiționat. A dărui iubire, atenție, timp. A fi responsabilă. Mult mai responsabilă decât era femeia din tine înainte. A fi jucăușă. A fi exigentă și spontană în același timp. A fi grijulie și visătoare. Nu-mi plac definițiile, iar starea aceasta de mamă este greu de cuprins în cuvinte. Înainte să-l nasc pe Alexandre, fiul meu care are astăzi nouă ani, nu întelegeam acele descrieri « siropoase » ale bunăstării de a fi mamă. Poate că nici azi nu le înțeleg, pentru că starea acesta este mult prea complexă pentru a fi cuprinsă în limita unor cuvinte. Totuși, a fi mamă, cred, este a trăi din plin o experiență unică care te aduce, cu fiecare zi, mai aproape de tine ca om.

10.   Ce vor afla mămicile care vin la Conferința pentru mame de la specialistul Antonia Noel? Dar de la mama Antonia Noel ?

Sper că fiecare participant să poată descoperi care sunt relațiile esențiale din viață lui. Să înțeleagă ce rol are ea/el în dinamica legăturilor care se înfiripă cu cei apropiați- copii, partener de viață, părinți chiar, și să afle cum poate să crească în toate aceste relații, cu ajutorul comunicării relaționale. De la mama Antonia NoA «fiecare va afla cât de simplu este să pui în practică câteva instrumente ale Metodei ESPEREA® care te vor ajuta să ai o comunicare pozitivă cu copilul, fără conflicte, fără bătaie, amenințări, pedepse sau șantaj. Rezultatele vor fi excelente, indiferent de vârsta copilului. Garantez !

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author