Exista viață după copii

0

Înainte să am copii, când interacțiunea online se făcea doar pe forumuri, citeam des întrebarea: există viață după naștere? Nu am înțeles prea bine atunci această dilemă existențială. Mă gândeam că va fi mai dificil, dar eram aproape sigură că viața continuă într-un fel asemănător. Nu mi-ar fi trecut prin cap în câte moduri miraculoase te poate schimba un pui de om.

Sâmbătă seara m-a găsit într-un club de rock, după ora 21.00. În cinci ani și jumătate, a fost aproximativ a cincea ieșire cu soțul, la ceas de seară. Și fără grija grăbitului acasă să culcăm copiii.

Mă uitam la forfota din jur, la atmosfera vie de pe terasă, la toți oamenii aceia care se simțeau bine împreună. Mi-am amintit de viața mea de dinainte de copii. De ieșirile nocturne și de diminețile târzii.

Da, clar, viața de dinainte de copii este diferită de viața de după copii. Dar într-un mod minunat, pe care nu îl poți înțelege pe deplin până nu ești părinte. Uneori îmi este greu. Sunt obosită și aș vrea să stau într-un colț fără să aud pe nimeni. Iar copiii atunci au nevoie de mine. Amândoi. În același timp dacă este posibil. Sau am multe de făcut și mă simt copleșită. Iar copiii vor să mă joc cu ei. Sau fac crize. Sau vor ceva. Atunci mă gândesc cum ar fi viața mea fără ei. Cu siguranță, mai liniștită. Dar în niciun caz mai frumoasă sau mai împlinită.

Sâmbătă după-masă, după ce am dus copiii la bunici am rămas singură câteva ore acasă. Wow! Câte chestii faine o să fac. Voi termina articolele începute. Voi pregăti activitățile ălea interesante pentru copiii de la școală pe care le tot amân de ceva vreme. Voi scrie textele restante. Voi citi una dintre cărțile începute, care mă așteaptă pe noptieră. Pe care nu apuc nicicând să le termin. Îmi voi face unghiile. Dar am intrat în casă și am simțit o liniște teribilă. O liniște apăsătoare. Casa goală mi-a dat o senzație stranie. Nu am reușit să fac nimic din ceea ce mi-am propus. Mi-am dat seama că îi prefer pe copii pe lângă mine. Că prefer o casă vie! Că prefer gălăgia lor veselă. Îmbrățișările lor. Că prefer chiar să tragă de mine. Mi-am dat seama că realizez mai multe lucuri de când îi am pe ei decât făceam înainte. Că am învățat atât de multe de la ei decât până să fiu mamă. Că am evoluat și că viața mea este mult mai frumoasă, împlinită și cu sens.

Da! Se poate. Există viață și după copii. Poate puțin adaptată, poate puțin diferită, dar clar, viața de după copii este una mai bogată, mai plină de emoții. Inspirația, proiectele mărețe, reușitele, ideile frumoase se nasc din starea de bine, din echilibrul pe care ți-l oferă familia.

Cum poți avea o viață după ce s-au născut copiii?

După ce se naște copilul și te dumirești de ceea ce ți se întâmplă, lucurile pot începe ușor-ușor să intre pe un făgaș normal.

Fiecare dintre noi avem priorități: viața profesională, dezvoltarea personală, viața socială, pasiunile etc. Ziua are doar 24 de ore și normal că nu poți să le împaci pe toate. Nici mie nu îmi iese și am mereu treburi neterminate. Dar sunt unele lucruri pe care le putem face chiar și după ce avem copii.

  1. Călătoriile

Nouă întotdeauna ne-a plăcut să călătorim. Înainte să avem copii, nu am reușit să călătorim foarte mult. După ce s-a născut fiul meu, toată lumea ne spunea că trebuie să așteptăm până crește mai mare. Alții ne spuneau să plecăm fără copil, căci ce vacanță este aia cu un copil? Nu am ascultat pe nimeni și am călătorit foarte bine cu unul, apoi cu doi copii atât în țară, cât și în străinătate. În primii doi ani, nu am avut nici mașină dar asta nu ne-a oprit să plecăm în multe excursii prin țară sau să vedem jumătate de Franța.

  1. Pasiunile

Este bine pentru părinți să își continue pasiunile pe care le au. Dacă copiii pot fi implicați în mod natural în pasiunile părinților lor, este minunat. Viața cu copiii trebuie să își continue cumva firul natural, iar copiii să fie integrați în activitățile părinților. Să pui pe pauză toate activitățile care îți făceau plăcere, poate fi frustrant pentru părinți. Noi am implicat copiii unde s-a putut, iar alteori am stat cu rândul cu ei. Uneori, ne-au ajutat și bunicii, dar de cele mai multe ori ne descurcăm doar noi doi cu ei.

  1. Viața socială

Partea bună, atunci când ești părinte, este că devii mult mai selectiv. Nu îți mai permiți să pierzi timpul cu relații de complezență, cu relații din obligație. Ești conștient că fiecare clipă contează și alegi cu cine să îți petreci timpul într-un mod calitativ. Astfel, multe relații se cern de la sine. De cele mai multe ori, interacționezi tot cu cei care au copii, așa că poți avea o viață socială și împreună cu cei mici. Iar atunci când nu este posibil faci cu schimbul cu partenerul sau apelezi la un ajutor din afară. O bunică, o bonă, o vecină sau prietenă. Când copiii sunt mai mari, este mai simplu să găsești soluții. Noi alegem de obicei să participăm la evenimente potrivite și pentru copii și să ne întâlnim cu familii cu copii. Așa toată lumea este fericită.

  1. Echilibrul între muncă, treburile casnice, viața de cuplu și alte task-uri zilnice

Eu îmi setez prioritățile, renunț fără să mă simt vinovată la treburi care nu sunt foarte importante. Am învățat că pot trăi și dacă nu sunt toate jucăriile la locul lor, că pot improviza ceva și dacă nu am mâncare gătită, că pot supraviețui și cu un munte de haine pe canapea. De călcat nu mai vorbesc. Nu am fost niciodată prieteni. Prefer să petrec timpul cu copiii, cu partenerul sau să mă dezvolt profesional și personal. Viața de cuplu nu trebuie nici ea neglijată, căci reprezintă echilibrul și stabilitate pentru o familie.

  1. Acceptarea unui ajutor

La început mi se părea că eu le pot face pe toate și nimeni nu poate face curat în casă ca mine. Nimeni nu poate avea grijă de copil mai bine ca mine. Între timp, lucurile s-au schimbat, iar un ajutor este bine primit mereu. Am acceptat pe cineva să mă ajute câteva ore la curățenie o data pe săptămână. Accept din când în când să stea copiii cu bunicii lor pentru câteva ore sau câte o seară la câteva luni. De ajutorul partenerului nu mai vorbesc. Mereu am crezut că, într-o familie sănătoasă, partenerii trebuie să se implice în mod egal în creșterea copiilor și în treburile casnice.

5 Organizarea

De când mă știu am avut liste. Chiar vă povesteam cum râdeau în trecut prietenele de mine. Ei bine, mi s-a întâmplat din nou. Noi avem un program pe calculator, unde fiecare își trece task-urile pentru a nu se suprapune. Le împărțim în personale, de familie, de muncă etc. Când le-am povestim colegelor mele, li s-a părut amuzant. Dar eu nu pot trăi fără. Când am uitat să trec o programare la medic pentru fiu-meu, pe care ulterior am vrut să o anulez, mi-a ieșit cu desăvârșire din cap. Mi-am amitit că am vrut să o anulez la vreo două zile după ce deja trecuse.

O cafea cu o prietenă, o carte bună, o vizită într-un magazin, o oră la sala de sport sau o programare la coafor nu trebuie să fie neapărat de domeniul fantasticului pentru o mamă. Chiar dacă sunt mai rare astfel de momente, ele pot fi cu atât mai valoroase și mai intense.

Poate că nu-s toate roz și liniștite, atunci când devii părinte. Dar cu siguranță viața e mai plină atunci când toată casa e plină de jucării, când hainele lor zac împrăștiate pe te miri unde, când copiii fac gălăgie și se ceartă pe vreo jucărie în camera lor, când numeri orele dormite într-o săptămână și îți dă cu minus, când faci strategii peste strategii pentru a a avea câteva ore pentru tine. Există viață după copii și eu prefer să mă bucur de ea!

 

 

Total 3 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.