Despre un alt fel de educație – de vorba cu Andreia Piticas

0

Adreia Piticas și-a descoperit vocația de profesor încă de pe băncile școlii, când și-a dorit să devină o „altfel” de profesoară care să-i ajute pe copii să descopere lumea minunată de afară, dar și cea dinăuntrul lor. A făcut studiile la Universitatea din București, Facultatea de Matematică-Informatică, dar în paralel, din dorința sa de perfecționare a urmat multe cursuri din domeniul educației pentru copii. În primii ani de învățământ a predat matematică la o școală Waldorf de stat, apoi la o școală tradițională în regim privat. După aceste experiențe. și-a dat seama că „raportată la efortul investit, dezvoltarea efectivă a elevilor era infimă, chiar dacă notele erau mari”.

În căutările sale de a-și împlini chemarea de a preda, pașii au purtat-o apoi la Școala Democratică de la Kapriole, care a cucerit-o pe deplin și și-a dat seama că nu mai poate reveni în sistemul tradițional. Andreia face lucruri minunate împreună cu elevii de la Kapriole, iar în interviul care urmează ne dezvăluie și nouă câteva dintre acestea. Dacă doriți să aflați mai multe despre Școala Democratică de la Kapriole, puteți afla de pe blogul Andreiei: https://5lunilakapriole.wordpress.com/

  1. Cum ai început să predai într-o Școală Democratică? Ce te-a determinat să faci această alegere?

Pentru mine școala nu a fost un mediu care să mă stimuleze, mai mult am crezut multă vreme că ceva este în neregulă cu mine, obțineam note bune, eram mereu printre elevii apreciați însă nu simțeam niciun fel de tragere spre ceea ce trebuia să învăț și de multe ori nici nu am înțeles de ce. Mi-am dorit să devin profesoară să fac lucrurile diferit cu elevii mei însă dupa 3 ani la catedră, unde am ținut cele mai interesante ore mi-am dat seama că puterea mea este limitată și că, raportată la efortul investit, dezvoltarea efectivă a elevilor era infimă, chiar dacă notele erau mari.Am căutat mereu metode, soluții și răspunsuri și la un moment dat am început să pun întrebările potrivite care m-au dus spre acest sistem. De acolo a început o călătorie deosebită.

  1. Ce este o Școală Democratică?

O școală democratică este un cadru în care copii și adolescenți cu vârste cuprinse între 6 și 18 ani se dezvoltă, cresc și învață. Acest cadru are doi piloni principali, ambii la fel de importanți:

  • autonomie în învățare și
  • o comunitate de elevi și cadre didactice îndrumătoare guvernată de egalitate și respect.

286    P7030497-03. Juli 2010

  1. Cum funcționează școlile democratice?

La nivel de implementare, școlile democratice au un orar în care sunt stabilite ce activități se desfășoară, în ce interval de timp, în ce sală și cu care îndrumător. Elevii își aleg în fiecare moment al zilei activitatea pe care doresc să o desfășoare, singurele constrângeri fiind cele date de spațiu și de traiul în comun din cadrul școlii. O dată sau de două ori pe săptămână se întrunește consiliul școlii în cadrul căruia sunt dezbătute aspecte ale cotidianului școlii, de la reguli până la moduri de a proceda în anumite situații, cum ar fi de exemplu organizarea unei excursii sau aprobarea unei vizite. Participarea la consiliu este benevolă, toți membrii școlii având posibilitatea să exercite un drept de vot dacă doresc. Dreptul de vot are o pondere egală indiferent de vârstă sau de statutul din școală (elev sau profesor). Unele școli democratice au și un comitet de justiție care reglementează abaterile de la reguli. Din acest comitet fac parte elevi și profesori, de obicei numărul elevilor fiind mai mare decât numărul profesorilor. Problemele se rezolvă prin ascultarea ambelor părți implicate în conflict, se încearcă o mediere și se pronunță consecințe iar toate acestea sunt rezumate într-un proces verbal semnat de cei în cauză.

dsc_7851

4. Chiar funcționează acest tip de școală?

Da, funcționează, iar eu am norocul de a asista de un an de zile la acest spectacol. Nu cred că acest sistem se potrivește tuturor copiilor însă multor copii le merge foarte bine aici. Cu toate că nu sunt obligați să intre la ore și să învețe anumite materii, elevii din școlile libere obțin rezultate mai bune la examenele naționale decât colegii lor din sistemul tradițional. În plus față de rezultatele școlare, copiii câștigă încredere, orientare, voință, responsabilitate și multe alte abilități în funcție de ceea ce au ales să facă în timpul școlii.

232   269

5.Ce fel de conflicte pot apărea și cum se rezolvă acestea într-o Școală Democratică?

În Kapriole există, la inițiativa elevilor, o grupă de elevi care au rolul de mediator de conflicte. Acești elevi fac un curs saptămânal extern despre conflicte si medierea acestora și sunt investiți în această funcție de către consiliul școlii. Atunci când există un conflict între doi elevi sau atunci când un elev încalcă reguli / limitează acțiunile altora prin comportament, elevii afectați sau orice profesor înștiințat poate chema un mediator de conflict. Acesta se străduie să asculte ambele părți și să găsească soluții mulțumitoare pentru cei aflati în conflict. În cazul în care nu se ajunge la o soluționare (de ex. pentru că unul dintre cei implicați în conflict nu cooperează deloc) atunci mediatorul poate înmâna ceilulalt elev formularul pentru denunțare în comitetul de justiție. Observ cu uimire fiecare conflict mediat de copii, inclusiv pe cele dintre cun cadru didactic și un elev și mi-se pare uimitoare eficacitatea procesului; am undeva sentimentul că exact aceeași “muncă” realizată de un adult ar avea poate mai puțin de un sfert din efect.

6.Dacă libertatea de alegere a materiilor le revine copiilor, aceștia pot deveni confuzi, fără repere? Pot simți că o responsabilitate prea mare este pe umerii lor?

 Noi ca și oameni știm de mici ce nu ne place și ce ne dorim, cam în aceeași măsură în care știm atunci când suntem adulți. Desigur că ei (copii) nu știu ce este bine pentru ei din prisma adultului educat de societate însă știu ce le face plăcere, ce le trezește curiozitatea și ceea ce îi atrage, iar copilaria este poate cel mai indicat timp pentru a descoperi aceste tărâmuri.

272

7.Într-o școală tradițională funcționează sistemul de pedepse și recompense. Copiii se comportă într-o manieră disciplinată sau învață de teamă, din cauza notei. Care este situația în Școala Democratică?

Când noi ne naștem avem o putere interioară incredibilă ce ne împinge spre dezvoltare. Învățăm în primii ani de viață să mergem, să vorbim și să facem o multitudine de lucruri fără ca cineva să aibă un plan structurat despre ce și cum ar trebui învățat. Din păcate, în sistemul actual de educație copii care intră în școală punând o mie de întrebări ajung după 3-4 ani să fie plictisiți și lipsiți de viață. În școlile democratice, curiozitatea copiilor este hrănită și le este respectat ritmul de învățare și dezvoltare. Acesta este motorul cel mai important; am citit la un moment dat că atunci când un copil nu vrea să învețe – nimic nu îl poate determina să o facă însă atunci când el vrea – nimic nu îl poate opri.

8. Există voci care consideră că spiritul competitiv este înnăscut. Cum le satisfice școala această latură?

Cred ca școala democratică satisface spiritul competitiv cel mai important: cel cu tine însuți, să fii mai bun decât ai fost ieri sau, poate mai realist la vârsta lor, să faci alegeri mai bune decât acum o lună.În afara de aceasta elevii își dezvolta spriritul competitiv prin multitudinea de jocuri pe care le organizeaza între ei, de la jocuri de învățare la sport sau board games.În afara de aceasta elevii își dezvolta spriritul competitiv prin multitudinea de jocuri pe care le organizeaza între ei, de la jocuri de învățare la sport sau board games.

9.Cum are loc predarea? Ce fel de metode se folosesc?

Poate că vine surpinzător însă predarea se întâmplă de multe ori destul de clasic. Copii vin motivați de propia curiozitate să învețe așa că nu este nevoie de metode speciale sau artificii. Aș spune mai degrabă că singura trăsătură comună este că ne adaptăm nevoilor elevului si nu prescriem un mod de a gândi, ci mai degrabă ajutăm copilul să găsească modul lui – inclusiv când vine vorba de adunări sau împărțiri.

41958151

10.Ce alte roluri mai are un profesor?

Cred că rolul meu cel mare în școala de aici este să fiu alături de copii – orice formă ar lua asta. De la răspunsuri la întrebări ștințifice, la discuții despre prietenie, moarte până la strâns bani pentru excursia la mare pe care nu toți și-o permit, ca ea să se poată întâmpla.

11.Cea mai mare problemă în școlile tradiționale, pe lângă absenteism, este comportamentul provocator. Există astfel de probleme și în Școlile Democratice? Cum se rezolvă acestea?

Absenteism nu am întâlnit încă în școala la care sunt acum. Sunt cazuri în care copii nu vin la școală – spre exemplu evenimentele importante din familie, însă eu cred că la noi se regăsește mai degrabă efectul opus: avem copii care nu vor să vină vacanța, iar părinții au adesea discuții cu copiii dacă vor sa plece cu ei mai repede în vacanțe. Comportament provocator există însă într-un cu totul alt cadru. Aici suntem o echipă și ne este tuturor clar că vrem să ne meargă bine împreună, iar când un copil provoacă este clar că acela este un semnal că ceva se întâmplă. Acest gen de provocări se rezolvă cu ajutorul mediatorilor de conflicte (elevi care din propie inițiativă fac un curs special pentru aceasta) sau, cazurile grave în consiliul școlii. Cele din urmă sunt însă foarte rare.

12.Cunoști absolvenți ai Școlii Democratice? Cum s-au adaptat ei pe piața muncii? Ce fel de adulți sunt?

Munca în principal cu elevii în timpul lor de școală și timpul relativ scurt de când sunt aici (1 an) nu mi-au permis să cunosc mulți absolvenți, știu însă că au meserii foarte variate de la pictor și bucătar până la matematician, avocat sau antreprenor. Ei se integrează foarte bine, deoarece ajung să își aleagă școlile la care continuă și job-urile după un interes și o motivație internă destul de puternică și poate mai important cunoscându-se și avându-și trăite etapele de dezvoltare.

13.Există cadru legal care să permită înființarea unei astfel de școli în România? Ministerul Educației ar putea recunoaște anii de învățământ la o scoală democratică, fără a fi necesar să se dea examene de echivalare a studiilor?

Da și nu. Mie viața mi-a arătat de multe ori veridicitatea proverbului: „Când este voinţă, este şi cale de mers.”. Am încredere că atunci când ne vom strânge în jurul acestei idei vom reuși să oferim copiilor o educație de calitate. Spun aceasta și din prisma elevului, care a absolvit un an de școală în Germania și la întoarecere nu a întâmpinat probleme în a își echivala anul cu toate că sistemele de notare si programele erau diferite.

 

Interviu realizat de Eliza Biro

Sursă foto: Andreia Piticas & www. Kapriole-freiburg.de

Total 0 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Niciun comentariu on "Despre un alt fel de educație – de vorba cu Andreia Piticas"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *