Delta – o destinație de vis primăvara

613 1

De câțiva ani visez să mă reîntorc în Deltă. Gândul la gustul preparatelor de pește din Deltă nu ne-a părăsit în timpul scurs de la ultima noastră vizită în zonă (cam 7 ani). Așa se face că am hotărât să alegem această regiune pentru o minivacanță în familie. I-am invitat pe bunici să se bucure și ei de nepoți, iar noi să gustăm puțin din liniștea locurilor. Am optat pentru satul Dunavățul de Sus, pentru că până acolo se mai poate ajunge cu mașina.

Ne-am făcut rezervarea din timp pentru luna aprilie și am ales un weekend prelungit între Paște și 1 Mai. Ne place să nu fie agitație, așa că, între sărbători e minunat să călătorești.

Drumul – lung și obositor

Am plecat la drum din Brașov în condiții total nefavorabile: copil cu muci la sfârșit de gripă păcătoasă, nins ca în povești, desi abia s-a terminat Paștele, frig și vreme mohorâtă. Nimic nu îmbia către vacanță, doar vocea mea interioară care îmi tot spunea că trebuie să fie bine și că ne vom bucura cum vom putea de aceste zile libere. Camerele erau rezervate cu mult timp înainte, bunicii erau pregătiți să vină cu noi.

Simțeam că drumul nu se mai termină, aveam impresia că mergem la capăt de lume, trebuia să fim foarte atenți la traseu, copiii, când nu dormeau, erau mârăiți, iar fiu-meu întreba mereu cât mai e până la „peștele mare”. (Când îi povestise Taică-său despre Deltă și îi arătase câteva poze, copilul a făcut fixație pe o poză cu un pește mare). Nu am fost cruțați nici de ninsoare, nici de vânt sau de ploaie, chiar și puțină ceață ne-a încurcat pe o porțiune scurtă de drum. Într- un final am ajuns la Tulcea, de unde ne-am îndreptat către ultima limbă de pământ, spre Murighiol.

Pensiunea Pike Inn

La capătul călătoriei ne aștepta pensiunea Pike Inn din Dunovățul de Sus. Într-o clipă s-au șters toate neplăcerile drumului. Chiar dacă atunci când am coborât din mașină, rafale de vânt, cu stropi puternici de ploaie ne-au lovit în față, blândețea și voia bună cu care am fost întâmpinați de doamna Mariana și de domnul Relu au alungat norii din sufletul nostru.

Camerele simple, dar aranjate cu gust și eleganță, într-un stil modern de tradițional reinventat ne-au cucerit pe dată. Cu toate că prin perdeauna de apă, cu greu zăreai ceva afară, ne-am dat seama imediat ce colț de rai ne înconjoară.

După o masă cu pește din belșug, parcă am început să simțim că începe vacanța. Apoi, ca prin minune, ploaia s-a oprit, vântul s-a domolit. Am putut chiar să ne bem cafeaua afară și să ne lasăm pătrunși de farmecul locului. Grădina pensiunii are ieșire la Dunăre, așa că cei mici au putut să admire bărcile, apa și să alerge puțin prin curte. Chiar dacă nu este o pensiune cu loc de joacă pentru copii, cei mici nu se pot plictisi într-un asemenea loc. Este adevărat că trebuie atent supravegheați, dar de data asta noi am avut noroc, căci bunicii erau tot timpul cu ei.

Plimbări prin Deltă

A doua zi a fost din nou vreme urâtă, dar ne-am bucurat de relaxare, de preparete delicioase cum numai în Deltă poți găsi, de conectare cu copiii. După-amiaza am făcut o plimbare prin satele apropiate pentru a admira măcar din mașină frumusețea zonei.

Sâmbătă era ziua mult așteptată, căci prognoza meteo se arăta favorabilă. Așa a și fost, căci încă de dimineață, soarele ne scălda camera. Ne-am pregătit repede și am mers la o plimbare cu barca pe canale. Aveam emoții de cum vor rezista cei mici, dar s-au descurcat bine. Trei ore de relaxare, pe canale cu vegetație luxuriantă și sute de specii de păsări. Trei ore în care te lași pătruns de vraja locului și îți imaginezi că așa arată probabil raiul.

 

Când ne-am întors, ne-am delectat din nou cu bucatele preparate de doamna Tuța, pe care aș lua-o acasă. Pișcoțel și-a făcut și un prieten, pe nepotul doamnei bucătărese, cu care s-a jucat apoi în curte, în timp ce noi ne-am lăsat mângăiați de razele soarelui.

Am vrut să profităm din plin de ziua însorită și am mers să ne plimbăm prin satele vecine, pe malul Dunării.

  

Cu regret, a venit și duminică, ziua în care ne-am luat rămas bun de la aceste locuri care ni s-au agățat de suflet. Nu știu de ce anume îmi părea mai rău: de oamenii aceștia simpli și frumoși, de pensiunea asta unde ne-am simțit ca nicăieri altundeva, de frumusețea și liniștea locurilor sau de bucatele ălea care mă vor urmări până la următoarea întâlnire cu Delta.

Text: Eliza Biro

 

 

 

 

Total 8 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.