De la cosleeping la primii pași de independență ai copilului

2

De o săptămănă, fiul meu doarme singur în camera lui. Ei bine, nu toată noaptea, dar pentru noi este o realizare. Nu puteam să îmi imaginez cum micuțul meu va dormi vreodată în alt pat decât cel în care dorm eu. E drept că de ceva vreme, de când patul conjugal a devenit cam neîncăpător pentru patru persoane (căci și cea mică, deși avea patul lipit de al nostru, tot cu noi în pat ajungea), tânjesc să îmi pot întinde și eu toți mușchii, să nu dorm chircită sau să îmi împart corpul întrei cei doi minunați care au pus fiecare stăpânire pe câte o jumătate din mine. Sau tânjesc să nu mă mai trezesc brusc cu un picior în față sau în burtă în timp de lunganul meu urlă pe jumătate adormit: „Nu am looc!”. Mi-era greu să sper că dorințele mele legate de spațiul de culcare să se materializeze așa de curând. De 4 ani și jumătate, fiul meu adoarme doar cu mine și doar lângă mine (chiar dacă a dormit mereu cu noi amândoi). Eric e genul de lipicios, dependent de mine, dar totuși independent. Adică vrea mereu cu mami, dar are momentele lui de autonomie, când simte nevoia să fie singur, să facă lucrurile fără ajutorul nostru, să ia decizii singur. I-am cultivat nevoia de independență de mic copil, fără să îl obligăm vreodată să facă ceva ce nu și-ar dori.

Când am început să îi pregătim un spațiu al său

Cu doi ani în urmă, Eric a dat primele semne că și-ar dori un spațiu personal. Am cumpărat atunci un pat, pe care l-am lipit de al nostru. În acel moment așteptam al doilea copil și ne-am gândit că nu va dori să plece în altă cameră, atâta vreme cât surioara lui va dormi cu noi. Și așa a și fost. Dacă așteptați un nou membru al familiei și vă doriți să îl mutați pe primul copil în altă cameră sau în alt pat, trebuie să începeți pregătirile cu cel mare din timp. Altfel, ar putea să perceapă mutarea ca pe un abandon. Noua experiență i s-a părut interesantă, însă curiozitatea nu a ținut mult. Patul a devenit mai degrabă un loc de joacă, decât unul de dormit.

De la cosleeping la dormitul singur

În ultimul timp a tot văzut diverse camere ale prietenilor săi și a început să își dorească și el una. I-am tot povestit despre cum va arăta camera lui și a surioarei sale, i-am cumpărat un pat sub forma unei mașini de curse. Împreună am aranjat camera. Am organizat jucăriile, am pus perdeauna cu personajul lui preferat: McQueen. A montat dulapurile cu tatăl său. Este fascinat de faptul că are o cameră, chiar dacă o împarte cu surioara sa. Fiecare are patul său, dulapul său, colțul său cu jucării. Știe că ușa camerei este deschisă și oricând dorește poate să vină în patul nostru.

Am avut emoții, dar a fost mult mai simplu decât ne-am așteptat. S-a pus în pat, eu i-am citit povestea, l-am ținut de mână și a adormit. De fapt, nu știu cine era mai nepregătit pentru această mutare: eu sau el. Deși îmi doream să doarmă în camera sa, acum îi simt lipsa și mă bucur când spre dimineață îl simt cum se cuibărește lângă mine. Într-o noapte, când nu a venit deloc la noi în pat, am simțit un gol imens. Parcă ceva lipsea. Băiatul meu crește, iar eu am deja nostalgia ghemotocului mic și dependent de mine.

Cum vă puteți ajuta copilul să doarmă singur

  1. Așteptați să faceți acest pas atunci când copilul dă primele semne de independență, când își manifestă dorința de avea un spațiu personal.
  2. Nu forțați un copil să doarmă singur. Dacă vă spune că îi este frică, nu îi minimalizați frica. În loc de „ Nu ai de ce să îți fie frică”, îi puteți spune că îl înțelegeți că îi este frică, dar că veți fi alături de el dacă va avea nevoie de voi.
  3. Asigurați-l că poate oricând să revină în patul vostru.
  4. Nu faceți transferul copilului în altă cameră atunci când în familie survin și alte schimbări (de ex. nașterea unui frățior).
  5. Vorbiți-i despre avantajele de a avea camera/patul său, despre cum va arăta camera sa. Alegeți împreună mobilerul și obiectele din camera copilului.
  6. Implicați-l în arajarea camerei.
  7. Citiți cărți despre copii care dorm singuri.
  8. Jucați-vă diferite jocuri care au această tematică.

Cosleepingul este benefic pentru copil și ajută la crearea atașamentului sănătos. Atunci când un copil are un atașament sănătos, desprinderea de părinți se va face în mod natural. Copilul va avea mereu reperul de atașament, la care va putea reveni oricând va simți nevoia. Când copilul crește, trebuie încurajată nevoia sa de independență. Uneori, noi părinții suntem cei care nu suntem pregătiți să vedem cum copiii noștri cresc și nu mai nevoie de noi.

Copiii voștri la ce vârstă au început să doarmă singuri?

Text de Eliza Biro

 

 

 

Total 1 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.

2 comentarii on "De la cosleeping la primii pași de independență ai copilului"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *