De ce avem nevoie de o lege a alăptatului în public?!

2

Inițial, când am văzut petiția, mi-am pus întrebarea de ce mamele ar avea nevoie de o astfel de lege pentru ceva atât de firesc cum ar fi hrănirea bebelușului nostru, pentru ceva natural ce există de când lumea și care practic a dus la supraviețuirea speciei noastre.

Mă gândesc când a devenit așa de pudică lumea zilelor noastre care abundă de reclame cu femei semidezbrăcate care zâmbesc senzual de pe panouri publicitare, de show-uri TV cu asistente cât mai generoase în a-și etala nurii în platou și de pornografie excesivă. De ce își dau oamenii ochii peste cap sau privesc insistent o mamă care își hrănește copilul. Mai ales că alăptatul, chiar și în public, poate fi făcut cu discreție, nu se vede foarte mult din sân. Și, nu-i așa, cui nu-i place să nu privească!

Am încercat să îmi amintesc dacă am remarcat vreodată vreo privire dezaprobatoare sau vreun comentariu malițios atunci când îmi alăptam copiii (primul copil a fost alăptat 2 ani și 3 luni, iar pitica de 9 luni este în continuare alăptată). Nu, din fericire, nu am avut nicio experiență negativă cu alăptatul în public. M-a amuzat de curând o replică a bonei fetiței mele. Eram undeva la marginea unui cartier rezidențial, în zona unde începea un câmp. Îi promisesem băiatului mai mare o supă din pietricele, timp în care fetița dădea semne că ar dori să sugă. Am luat-o în brațe pentru a o hrăni, moment în care bona m-a privit speriată: „Nu aici! Nu e voie!” Am întrebat-o amuzată cine nu ne dă voie. Nu a știut ce să îmi răspundă. Ei, pentru asta ne-ar trebui o lege a alăptatului în public. Pentru a lupta cu prejudecățile înrădăcinate.

Susțin alăptarea din tot sufletul, totdeauna am încercat să le încurajez pe proaspetele mămici să aibă un start bun în alăptare și să nu se lase descurajate de piedicile întâmpinate. Am văzut situații, în care mămicile își hrăneau bebelușii cu biberon la plimbare sau la petrecerea de botez a copilului, de rușine să nu le vadă cineva alăptând. Apoi, după un timp, se mirau că nu mai au lapte, din cauză că bebelușul nu mai dorea să sugă, căci acesta se obișnuise cu comoditatea tetinei.

Sau am întâlnit alte mămici deprimate că nu pot ieși din casă, căci bebelușul lor mănâncă prea des și nu se încadrau cu intervalul de timp dintre mese. Este foarte trist, deoarece din lipsă de informație sau din cauza prejudecăților sociale, mamele nu sunt incurajale să lupte pentru darul cel mai de preț pe care îl pot oferi copilului: laptele matern. Și pentru asta este nevoie de o lege a alăptării, pentru ca mamele să nu mai renunțe așa ușor la alăptat.

Mă intrigă poveștile mamelor care au fost jignite pentru că alăptau în public sau care au fost obligate să meargă în toalete publice să își hrănească bebelușii. Toți copiii ar trebui să se bucure de acest drept de a fi alăptați oricând și oriunde doresc atunci când le este foame. Dacă ar exista o reglementare oficială în acest sens, mamele nu ar trebui să se ascundă, să le fie teamă sau să se simtă rușinate. Și poate ar deveni model pentru alte femei, iar faptul că „încă mai ai lapte” nu ar fi văzut ca pe o minune, ci ca pe ceva firesc.

Așadar inițiativa Mirunei Ioani, autoarea blogului www.siblondelegandesc.ro este binevenită. Vă invit să semnați petiția online, lansată de ea pentru ca toate mamele să se simtă protejate, să aibă libertatea de a-și hrăni puii nestingherite și pentru a reinstaura o normalitate în societate.

de Eliza Biro

 

Total 3 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

2 comentarii on "De ce avem nevoie de o lege a alăptatului în public?!"

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *