Curajul de a revoluționa educația – Interviu cu Claudia Chiru

0

– Cum? Nu o cunoști pe Claudia Chiru? mă întreba mirată o prietenă cu care am mers la FiEdu.

Claudia Chiru ținea un atelier acolo, care se suprapunea însă cu un alt atelier la care doream neapărat să particip. Prietena mea a fost și a venit extrem de încântată.

– A fost wow! mi-a povestit. Trebuie să o cunoști pe Claudia.

Dar nu a fost să fie. A venit în Brașov din pasiune pentru educație și a susținut atelierul „Orele de şcoală ca o poveste”, dar nu am putut-o întâlni nici atunci.

Cu siguranță, a treia oară va fi cu noroc. Între timp, am urmărit căteva videouri de pe canalul său de pe Youtube FEDEx – Claudia Chiru. Îmi place atmosfera relaxată din clasa sa, modul plăcut în care copiii învață și felul în care noțiunile se leagă unele de altele, în mod firesc. Doamna învățătoare transmite o energie și o atitudine pozitivă care pot anima pe oricine.

Claudia Chiru este mamă, învățător la Şcoala Generală 195 și fondator la SAGA Kid.

Acesta este primul interviu din campania „Oameni frumoși din învățământ”, dedicat oamenilor frumoși din învățământ, care au curajul să fie altfel, care se luptă să schimbe mentalități. Pedagogi care sunt promotori ai unor idei inovatoare, care inspiră!

1.Care a fost parcursul tău în cariera didactică? 

La bază am Colegiul Pedagogic “Constantin Bratescu”, apoi am o facultate și un master. În prezent sunt anul II în cadrul programului masteral al Facultății de Psihologie și Științele Educației din București și mă pregătesc pentru doctorat. Am profesat imediat după absolvirea liceului, apoi am făcut o pauză destul de lungă pentru a-mi urmări alte pasiuni, am revenit în învățământ în 2012, an în care mi-am luat titularizarea pe post, apoi mi-am dat primul grad, Definitivatul, și am de gând să rămân în învățământ.

 2. Lecțiile tale sunt diferite de cele tradiționale. Cum se desfășoară o zi obișnuită de școală în clasa ta? Ce aduci nou în lecțiile tale? Cum se integrează un profesor „altfel” în peisajul școlii românești?

Așa este, și dacă îmi adresesi și tu astfel întrebarea înseamnă că așa se vede din exterior. Pentru mine este foarte important să respect dorințele elevilor mei și nevoile lor de cunoaștere, desigur, să le și împletesc cu ceea ce îmi indică programă școlară. O zi obișnuită în clasă mea începe cu muzică, fie Imnul României, fie o piesă pe care o îndrăgim sau una nouă cu care îi surprind pe elevii mei, urmează o mică discuție de conectare în care ne împărtășim ceea ce dorim, apoi corectăm temele, în continuare eu le prezint punctele principale ale zilei și mă asigur că își doresc și ei să urmeze ceea ce am pregătit pentru ziua respectivă, în caz contrar fac ajustări și ne apucăm de treabă. Îmi îndrăgesc colegii și întotdeauna am ceva de învățat de la ei, la școală suntem profesioniști și ne facem treabă cât de bine putem.

3. Temele reprezintă un subiect controversat la oră actuală. Ce părere ai despre teme? Sunt ele necesare? Pot fi temele (sau lipsă lor) evaluate cu notă sau calificativ?

Temele sunt absolut necesare, nici nu îmi imaginez școală fără ele, însă ar trebui să fie într-o cantitate optimă, adică, după părerea mea, corect ar fi că elevul de clasele primare să primească la Matematică 2-3 exerciții la temă pentru a consolida ceea ce a aflat în clasă și 1 exercițiu care să-l provoace să meargă puțin peste, iar la Comunicare provocări creative care să îmbine și alte materii, care să-i activeze curiozitatea, teme reflexive pe cât posibil prin intermediul cărora să-și exprime punctul de vedere și să aibă ocazia să-și identifice valorile și să-și contureze caracterul, dar și standard de folosire a noțiunilor de gramatică și ortografie. Temele nu pot fi evaluate cu notă, pot fi evaluate calitativ, chiar este necesară această evaluare pentru că elevul are nevoie de feedforward pentru a pricepe ce anume vrem de la el, în niciun caz notate.

 4. Ca părinti ne dorim să găsim invătătorul perfect pentru copilul nostru. Ce asteptări realiste consideri că ar trebui să aibă un părinte de la învățătorul copilului său?

Cred că asteptările pe care orice părinte le are în legătură cu modul în care învățătorul reușește să interacționeze cu elevul și cu părintele, se referă la modalitatea prin care care învățătorul își structurează transmiterea cunoștințelor și cu felul în care acesta știe sau nu să se transforme în artizanul învățării adaptată nevoilor contemporane, nativilor digitali și principiilor morale absente, din nefericire, din societatea noastră.

De asemenea, cred că așteptările au legătură cu încrederea pe care o transmite un cadru didactic și felul în care acesta abordează învățarea. Sunt așteptări corecte la care ar trebui să găsim soluții atât dintr-o parte a catedrei, cât și din cealaltă. În momentul în care copilul meu a început școala, mi-am armonizat așteptările în funcție de personalitatea doamnei învățătoare. M-am asigurat că partea mea, cea corespunzătoare “celor șapte ani de-acasă”, este complet asumată și terminată. Copiii merg la scoală pentru a învăța să scrie, să citească și să socotească, școala nu îi educă. Școala le oferă cadrul potrivit pentru a află cunoștințe noi, pentru a-și exersa aceste cunoștințe și educația primită acasă și pentru a interacționa cu alți semeni. Doamna învățătoare nu poate suplini ceea ce eu că părinte nu am clădit până acum în familie, acasă. Asumându-mi această realitate, așteptările mele se pot structură astfel:

  • bună comunicare, în ambele sensuri, care să îmi acorde suficient timp de acțiune;
  • abordare modernă a programei, adaptată nevoilor reale;
  • un plan pe care să mă bazez și în care să cred, cu o vedere finală bine stabilită, adică un profil al educabilului la finalul fiecărui an școlar;
  • activități de susținere și completare a cunoștințelor asimilate parțial în timpul orelor, în caz de necesitate.

5. Ai o relație minunată cu elevii tăi. Cum ai dezvoltat această relație?

Elevii mei sunt copiii mei și așa mă gândesc la ei, cu dragoste profundă, mă port cu ei exact cum îmi doresc să se poarte societatea cu fiul meu. Simțind așa lucrurile, totul iese absolut natural, ceea ce fac la clasa mă reprezintă, mă defineste ca om, înainte de a fi cadru didactic sunt om, un om frumos se pare. Îmi doresc să transmit această dragoste pentru meserie și să inspir și alți oameni să pună umărul și să sfințească locul. Copiii sunt comoara noastră!

6. În fiecare clasă există copii cu probleme mai mici sau mai mari de comportament. Te-ai confruntat cu devieri comportamentale? Cum le-ai rezolvat?

Da, m-am confruntat cu devieri comportamentale, eu controlez partea mea și rog părinții să mi se alăture și să controleze și dânșii partea lor, ceea ce s-a întâmplat în cele mai multe cazuri. Desigur, lucrurile nu sunt simple, comportamentele sunt fie ușor influențabile fie greu, este o construcție în derulare, sunt multe necunoscute și este nevoie de multă atenție și empatie. Nu îmi iese nici mie mereu, însă îmi doresc din tot sufletul ca elevii mei să învețe lucruri frumoase și să aibă comportamente adecvate. Când nu știu ce să mai fac o iau de la capăt, mai încerc o dată fiecare soluție, citesc mult, vorbesc cu colegii, vorbesc cu elevii mei, îi rog să mă ajute, să se ajute unii pe alții…nu mă dau bătută până nu găsesc ceea ce caut.

7. Școala românească se bazează pe performanță. Ce părere ai despre acest concept? Ce abilități și competențe crezi că ar trebui să dezvolte un copil la finalul clasei a IV-a?

Performanță înseamnă o realizare deosebită într-un anumit domeniu, cel mai bun rezultat posibil în zona „stresului bun”, performanța este individuală, este a fiecărui elev, mi se pare că performanțele ar trebui recunoscute, însă nu ne putem baza exclusiv pe ele, mi se pare greșit să comparăm și să nivelam performanțele că fiind standard pentru toți copiii. Nu toți putem fi fizicieni sau matematicieni, cum nu toți putem fi artiști sau muzicieni, însă fiecare dintre noi suntem buni la ceva, școala ar trebui să descopere acel ceva, fără a înăbuși competitivitatea și fără a o confunda cu performanța. Cred că performanța o obține fiecare atunci când este pregătit și atunci când își poate controla foarte bine reacțiile și sentimentele, atunci când domină autocontrolul, ceea ce implică conștientizarea stărilor interne și gestionarea acestora. Până atunci, școală ar trebui să asigure o bază cognitivă, să respecte și să dezvolte inteligența emoțională și să aibă grijă, împreună cu părinții, de zona comportamentală a fiecărui copil.

8.Calificativele și notele sunt foarte importante pentru părinti. Cum reușești să le dezvolți copiilor motivația intrinsecă pentru invătare?

Îmi este greu să formulez un răspuns, voi încerca. Eu comunic individual calificativele elevilor mei. I-am învățat să se respecte reciproc, să-și respecte spațiul personal, iar ei aplică aceste lucruri ori de câte ori pot și își aduc aminte. Fiecare elev își urmărește propria evoluție și este responsabil pentru propriile performanțe și pentru îmbunătățirea acestor performanțe. Dau mult feedforward individual și fac mult follow-up cu fiecare elev în parte. O dată pe săptămână ne lansăm într-un test fulger contracronometru și urmărim să ne îmbunătățim performanțele. Spun “ne” pentru că și eu particip la testul fulger alături de ei. Respect și folosesc mult sfânta Zonă a Proximei Dezvoltări a lui Vygotsky căruia îi sunt pe vecie recunoscătoare.

9. Ce părere ai despre sistemul recompenselor și al pedepselor? Îl folosești la clasă? Cu ce crezi că ar putea fi înlocuit?

Nu îl folosesc. Recompensa este mulțumirea de sine, nu poți recompensa sau forța asta. Îți dorești sau nu-ți dorești. Eu folosesc alternativele și dau muuulte soluții pe care le vând cu entuziasm. Lucrez cot la cot cu elevii mei, le spun în fiecare moment ce fac și unde mă duc, îi respect și îi învăț să iubească școala și cunoașterea. Nu am nevoie de recompense și în niciun caz de pedepse, poate de consecințe prezentate a priori, de asumare, de consecvență și de mult autocontrol.

10. Ești o persoană optimistă, activă și plină de inițiativă. Ce soluții vezi pentru redresarea sistemului actual de învățământ?

Aș vrea ca toată lumea să-și facă treaba cât de bine poate și dacă nu poate, aș vrea să aibă decența să învețe de la cei care știu. Aș vrea să văd că oamenii au valori și respect și mândrie mai presus de toate. Cred că ar trebui să ne implicăm în politică pentru a schimbă ceva, cu sprijin din partea breslei și a societății, evident.

11. Înainte de a fi profesor, ești mamă. Ce principii/valori ar trebui să insufle un părinte copilului său în cadrul educației de acasă?

Aici este și mai greu! Meseria de părinte este cea mai grea ever!!! Habar n-am cum se face bine, eu încerc să cresc un copil bun, onest, consecvent, curios, dornic și dispus. Îi arăt aceste valori zinic, important este să fie momentul oportun și să vadă și el, desfășor activități intelectuale în preajma lui și îl las să încerce și să greșească. Nu știu dacă am reușit, voi vedea.

12. Ce este SAGA Kid și ce aduce nou față de școala de stat?

SAGA Kid, Școala Alternativă de Gândire Aplicată, are la bază un program educațional complex de afterschool care vine să completeze activitatea de la școală și care a acceptat îmbunătățiri și modificări pe parcursul celor 4 ani de la înființare. În prezent echipa pe care am reușit să o formez alături de Cristina Milicescu, Ionela Tudor, Vera Codreanu, Iulia Ghindar, Iulia Filip, Andreea Bujor, Ana Apostol, Olteanu Alexandra, Măria Bălescu, Dana Buduru, Daniel Bidea, Teodora Anghel & Cristi Ion, cărora le mulțumesc, este cea mai de preț componentă. Desigur, copiii și părinții sunt cei care ne investesc cu încrederea lor și ne permit să fim atât de buni.

SAGA înseamnă joacă liberă, rutină, stabilitate, înțelegere, colaborare, gândire aplicată, dezoltare personală și emoțională, manufacturare, prietenie, familie. Se adresează copiilor din ciclul primar, elevii din clasa pregătitoare și nu numai pot dormi la prânz, toți copiii își pot construi propriul program și se responsabilizează pentru ceea ce aleg să facă într-o zi. Anul acesta este anul construcțiilor emoționale și fizice cu piese LEGO și nu numai. Călătorim prin lumea întreagă pentru a identifica clădiri deștepte din punct de vedere funcțional și estetic.

SAGA Kid este locul pe care l-am creat pentru fiul meu și pentru toți copiii României.

13. Te rog, recomandă celor interesați o carte despre educație.

Părinților dornici le recomand cartea “Lean in” de Sheryl Sandberg.

Vă las să urmăriți un video din activitatea doamnei învățătoare.

 

Dacă cunoasteți un educator/învățător/profesor cu adevărat deosebit, pe care doriți să îl recomandați pentru Campania #Oamenifrumoșiînînvățământ, aștept sugestiile voastre. Dacă doriți, puteți să îmi scrieți ce v-ați dori să se schimbe în sistemul de învățământ și ce soluții vedeți pentru ca lucrurile să meargă în direcția potrivită. Poate că cineva citește și are sens ceea ce citește. Poate se schimbă ceva pentru copiii noștri. Împreună suntem o comunitate!

 

Total 20 Votes
0

Tell us how can we improve this post?

+ = Verify Human or Spambot ?

About The Author

Sunt Eliza Biro, Instructor de Aware Parenting, profesor, mămica a doi pitici năzdrăvani care mă inspiră și mă provoacă să evoluez zi de zi.